9,870 matches
-
intrau „în lucru”, trebuiau să pregătească masa și băutura pentru toată lumea (se invita tot satul), iar majoritatea produselor erau scoase din gospodărie. Cât timp vătăjeii umblau prin sat cu sticla de băutură și chemau la nuntă, era „tocmită” muzica, o orchestră de departe, iar casa și curtea erau pregătite pentru primit nuntașii. într-o perioadă mai veche, era suficientă căsătoria în fața lui Dumnezeu, tinerii se cununau la biserica satului; acum e nevoie de căsătoria civilă dublată de căsătoria religioasă. La căsătoria
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
muzică să mă Îndrept. E un compozitor tînăr care promite mult. Se numește Adrián Neri și a studiat la Paris și la Viena. Trebuie să ți-l prezint. Acum compune o simfonie pe care are să i-o cînte În premieră orchestra orașului Barcelona, pentru că unchiul lui e În comitetul director. E un geniu. — Unchiul sau nepotul? — Nu fi malițios, Daniel. Sigur Adrián are să-ți cadă cu tronc. Ca un pian cu coadă de la etajul șapte, m-am gîndit eu. Nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mașină de învățat, o rețea telefonică îndeplinește alte funcții decât fiecare dispozitiv central în parte; ceea ce face un calculator e diferit de ceea ce realizează fiecare microprocesor în parte; un oraș este o ființă diferită de fiecare dintre locuitorii săi; o orchestră este altceva decât o simplă însumare de instrumentiști; un spectacol este altceva decât prestația fiecăruia dintre actorii săi; rezultatele unei cercetări colective valorează mai mult decât aportul fiecăruia dintre cercetătorii implicați. Orice inteligență colectivă este rezultatul unor punți, al unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
fontă, așezat într-un fotoliu confortabil de catifea, și când se lăsa seara, sub lambriuri aurite și lustre de cristal, le povestea despre război fetelor în rochii de bal, cu un pahar de șampanie în mână, printre acordurile vioaie ale orchestrei de cameră. Cu pălăria Cronstadt și cu aspectul său de ins ghiftuit cu bucate alese, judecătorul Mierck era un om autoritar. Sosurile cu vin îi colorau poate urechile și nasul, dar nu-l înmuiau deloc. Ridică el însuși pătura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
revarsă peste gazon și-i asaltează, vuind, fereastra. A petrecut multe nopți Întins pe pat, treaz, visând la cafenelele de taină din Mont Martre, unde frumoase de abanos se afundau În cele mai romantice mistere cu diplomați și mercenari, În timp ce orchestrele intonau valsuri ungurești, iar atmosfera era densă și exotică, plină de intrigi, clar de lună și aventură. Primăvara a citit, obligat, L’Allegro, care i-a inspirat câteva producții lirice pe tema Arcadiei și a flautului lui Pan. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pornit să bată din palme și din picior și să indice ritmul cu vocea, au Încropit un dans. Clubul Triangle era un mușuroi uriaș, fierbând de activitate. Prezenta anual câte o comedie muzicală, plecând În turneu cu toată distribuția, corul, orchestra și decorurile. Turneul dura toată vacanța de Crăciun. Libretul și muzica erau opera studenților; cât despre club, era instituția cea mai influentă, căci peste trei sute de studenți Își disputau anual calitatea de membru. După o victorie lejeră În prima competiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
băieți În roluri de bebeluși; cu decorurile În curs de a fi ridicate violent pe scenă; cu omul de la lumini făcând probe de funcționare și proiectând fascicule nescontate de raze În ochi furioși; iar deasupra tuturor zgomotelor, zdrăngănitul constant al orchestrei, care-și acorda instrumentele, sau veselul dum-dum al unei melodii de la Triangle. Băiatul care scrie versurile stă În picioare Într-un colț, rozând capătul creionului: mai are douăzeci de minute ca să se gândească la ceva pentru bisări. Producătorul se ceartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cuvine; unul dintre actori urca invariabil pe scenă bine abțiguit, pretextând că așa cerea rolul. Aveau trei vagoane private, totuși nimeni nu dormea altundeva decât În cel de-al treilea, supranumit „vagonul de animale“, unde stăteau Îngrămădiți suflătorii ochelariști ai orchestrei. Totul se petrecea atât de iute, că n-aveai timp să te plictisești, dar când au sosit la Philadelphia, aproape de sfârșitul vacanței, a fost o binecuvântare să evadeze din atmosfera grea, de flori și machiaj gras, iar mânjii și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bicicletele În Princeton când soarele desena hărți colorate pe cerul din spatele clădirii masteranzilor și s-au grăbit să se bucure de Înviorarea unui duș, care trebuia să țină locul somnului. Spre amiază, absolvenții În haine țipătoare au inundat străzile cu orchestrele și corurile lor și În corturi s-au ținut mari reuniuni, sub flamurile negru-oranj ce fluturau și se-nvolburau În vânt. Amory a privit Îndelung o clădire ce purta numărul 69. Acolo, câțiva bărbați cărunți ședeau de vorbă, liniștiți, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la altul, cu lacrimi ușoare În ochi. — La naiba. — La naiba. Ultima geană de lumină pălește și plutește peste pământ - peste pământul plat și lung, tărâmul Însorit al turlelor. Fantomele serii Își acordează din nou lirele și hoinăresc cântând - o orchestră plângăreață, pe lungile coridoare formate de copaci. Focuri străvezii se fac ecourile nopții de pe un vârf de turn pe altul. O, somnule care visezi, o, vis neobosit, presează din petalele florii de lotus o amintire a acestei clipe, o esență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Ha! ROSALIND: Cecelia, iubito, habar n-ai ce calvar Înseamnă să fii... ca mine. Pe stradă trebuie să adopt o mutră dură ca oțelul, ca să-i Împiedic pe bărbați să-mi arunce ochiade. Dacă râd prea tare În fotoliul de orchestră de la teatru, actorul joacă tot restul serii numai pentru mine. Dacă mi se frânge vocea, Îmi plec ochii sau Îmi las batistuța să cadă, cavalerul meu mă va suna la telefon zilnic, timp de o săptămână. CECELIA: Cred că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Johannesgasse și, ajunși în fața Conservatorului orașului Viena, de unde răzbate vuietul tumultuos al instrumentelor de suflat și al celor cu coarde (și unde Anna ia ore de pian), trec la rândul lor ca mânați de tumult. Acolo tocmai au loc repetițiile orchestrei, programate întotdeauna așa de târziu ca să poată participa și cei ce peste zi lucrează. Cel mai bine ar fi s‑o luăm acum pe Kärntnerstrasse unde‑i o circulație nebună, gâfâie Sophie, și să ne pierdem în mulțimea de noctambuli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
materia asta translucidă o face să plutească mereu, n‑o lasă să atingă pământul. Și Sophie va ajunge cândva la fel, dacă nu poate fi împiedicată acum, la vremea potrivită. Dragostea o s‑o împiedice să ajungă așa. Cei din orchestra filarmonică nu cântă decât chestii reacționare, cum ar fi Schubert, Mozart și Beethoven, susține Anna spumegând de furie. Când l‑au ascultat pe Webern duminica trecută, au aplaudat ca idioții, deși în fond disprețuiesc genul ăsta de muzică. Publicul orchestrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
orchestra filarmonică nu cântă decât chestii reacționare, cum ar fi Schubert, Mozart și Beethoven, susține Anna spumegând de furie. Când l‑au ascultat pe Webern duminica trecută, au aplaudat ca idioții, deși în fond disprețuiesc genul ăsta de muzică. Publicul orchestrei filarmonice e mult prea binecrescut ca să‑l fluiere pe Webern, ei știu ce statut are acest compozitor, și anume, unul foarte înalt, răspunde Sophie. Dar de plăcut, bineînțeles că nu le place. Opera lui Webern e o glumă proastă. Încântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
peste momentele grele cu jocuri amuzante de societate, frați care se ciondănesc râzând, pianul, Debussy, picturi impresioniste, un lac, oi, cărăbuși de pădure, nori aurii, drumeții cu rucsacul în spate. Mici rendez‑vous‑uri la care se fac planuri mari, orchestra de la Hofburg, cluburile de jazz, limonada, ștrandul, să pornești pe o pășune alpină de la marginea satului - din păcate e prea puțină zăpadă - un accident la schi după care te faci bine din nou, glume care te fac să uiți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
unui coleg cu care aceasta tocmai plutește pe acordurile bătrânului și bunului vals. Cu parazitul ăsta care n‑a câștigat un ban în viața lui, Sophie a deschis astă iarnă balul de la Filarmonie. Dar el n‑o să devină membru al orchestrei filarmonice, ci înalt magistrat. O ține pe Sophie rece și obiectiv - calități de bază ale viitoarei sale profesii - cu vârful degetelor, iar cu cealaltă mână i‑a cuprins spatele cu ceva mai multă forță, nici prea multă, nici prea puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mais une certaine attitude rapsodique. Une fois évoqueé, de cette lyre originelle dérivent un certain nombre d'opérations aèdiques, de rites propre à l'aède, qui constituent le domaine de la poésie. Les effets de l'orgue romantique ou de l'orchestre symboliste sont exilés de cette stricte ordonance. Seuls y passent les souffles compatibles avec le double tétracorde de la stance papadiamantopoline. Avec Hilbert, la géométrie rejoint Euclide; avec Moréas, la poésie remonte à Aclée. Mais ce retour se renforce de toute
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Moréas, matca oricărei poezii este lira; nu lira materială, ci o anumită atitudine rapsodică. O dată evocată, din această liră originală derivă un anumit număr de operațiuni aedice, de rituri proprii aedului, care constituie domeniul poeziei. Efectele orgii romantice sau ale orchestrei simboliste sunt exilate din această strictă întocmire. Mai trec doar adierile compatibile cu dublul tetracord al stanței papadiamantopoline. Cu Hilbert geometria îl regăsește pe Euclid: cu Moréas, poezia se întoarce la Alceu. Dar această revenire e întărită de toată forța
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
moartea balerinelor... de la Tănase. Apoi mai erau prezenți în zonă, Chinezu mic și Chinezu mare... doi bișnișari simpatici, dar aroganți foc! La câțiva pași de cinema „Patria” era hotelul „Ambasador”, vestit mai ales pentru restaurantul elegant și spațios, unde performau orchestre de valoare precum „Guido Manusardi". De la intrare erai întâmpinat de un portar în uniformă de „general” care pentru 5 lei te ducea la cea mai bună masă din local... unde de obicei trona o plăcuță cu mențiunea „Rezervat”. Pe mica
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
fără să le tulbure acuratețea și fără să le îmbrace în hainele negustoriei, stricându-le astfel aspectul natural. Le înmiresmează și iluminează într-un folclor pur, zămislit din relația intimă dintre om și natură. Primele înregistrări le-a făcut cu Orchestra de muzică populară a Radiodifuziunii Române, dirijate de maestrul George Vancu, în 1966. Aici, și acum se aprinde filamentul unui fericit cântec pe care Viorica Flintașu îl va interpreta cu fervoare, efervescență, dragoste inepuizabilă. A cântat cu o rară intensitate
VIORICA FLINTAŞU. CÂNTECELE CRIŞANEI, ÎNMIRESMATE ŞI ILUMINATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364446_a_365775]
-
ca bulgărele de țărână pe care în dragostea Lui nemărginită l-a luat în mâinile Lui, i-a dat formă și chip după asemănarea Lui, a suflat duh de viață peste mine și știu că ceea ce sunt, sunt prin El." " Orchestra cânta "Vino la Isus - Apa Vieții."? n momentul în care am auzit primele versuri din cântare, sunt atât de impresionată încât îmi amintesc, efectiv, clipele acelea, am izbucnit în plâns și simțeam că ceva se întâmplă cu întreaga mea viață
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364506_a_365835]
-
și puteți să-i dați dumneavostră personal." Au plecat iar noi am rămas cu banii. Cu banii și cu colindele. Intr-o duminică după-masă, am hotărât ca împreună cu mama să mergem la biserica penticostală din apropiere. Când am intrat acolo, orchestra cânta "Vino la Isus - Apa Vieții."? n momentul în care am auzit primele versuri din cântare, sunt atât de impresionată încât îmi amintesc, efectiv, clipele acelea: am izbucnit în plâns și simțeam că ceva se întâmplă cu întreaga mea viață
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364506_a_365835]
-
Numai după ce treci prin triunghiul de aur poți deveni un substantiv comun Ploaia de lumină căzând diferit pe fiecare dintre noi Dați-i fiecărui om câte o carte și toți vor învăța să zboare! Toată viața am cântat într-o orchestră cu mai mulți dirijori până m-a cuprins frigul sălilor Fiecare sâmbure, are mai multe înțelesuri Când lacrimile dau pe dinafară toamna, dorul meu se mută în cocori În fiecare noapte ni s-a furat câte o statuie din oraș
HARFA SFĂRÂMATĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361325_a_362654]
-
Onofrei la Brașov, cu trei fete lângă mine și cu încă două chitare. N-am ieșit. Am coborât către folclor adevărat. M-am apucat de cobză. Au spus „Băi, uite, băiatul e lăutar!”, pe urmă, iată-mă brusc cu o orchestră simfonică, total debusolant, n-a mai știut nimeni ce este cu mine. Iată-mă cu taraf tradițional, iată-mă pe urmă cu muzica ușoară interbelică, iată-mă cu muzica pentru copii, iată-mă cu poezia închisorilor comuniste, cântând cu un
INTERVIU CU MAESTRUL TUDOR GHEORGHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361456_a_362785]
-
aducă evenimentele numai așa cum dorea ea și de aceea nu-i plăceau surprizele. Săndica acceptă să iasă afară să se răcorească. Avea dreptate Mircea că temperatura devenise greu de suportat, mai ales după partida de dans. Nu era de top orchestra, dar mergea pentru nivelul pretențiilor locale. Era o noapte liniștită de vară. Pe cer începeau să se adune câțiva nori. Noroc că a doua zi era duminică și putea să se odihnească după „cheful” din seara aceasta. Sau cine mai
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]