4,543 matches
-
pervaz - vine, nu vine.. logodnă pe lac - cu barca printre stele spre luna promisă “din floare în floare” - o pânză de păianjen și-așteaptă prada altă răscruce - doar drumurile noastre nu se întâlnesc râset de copil - crengile salcâmilor gâdilă norii orfan premiant - dintre crăpături de stânci o floare de colț adolescență - prea curând din mielul blând în oaia neagră pădure și-n lac - doi ochi privesc din apă la puiul de cerb umbrele nopții - un țipăt de cucuvea și toate-s
?n ritmul trecerii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83683_a_85008]
-
floare de colț adolescență - prea curând din mielul blând în oaia neagră pădure și-n lac - doi ochi privesc din apă la puiul de cerb umbrele nopții - un țipăt de cucuvea și toate-s mai mari ploaie măruntă - în mâna orfanului câțiva bănuți drum lung în noapte - un tren se-ndreaptă încet spre luna plină colțul de pâine - un porumbel coboară la tristul orfan morți de obosiți - încă o oprire lângă cimitir bătrâni gârboviți - se lasă înserarea și peste sălcii serpentinele
?n ritmul trecerii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83683_a_85008]
-
de cerb umbrele nopții - un țipăt de cucuvea și toate-s mai mari ploaie măruntă - în mâna orfanului câțiva bănuți drum lung în noapte - un tren se-ndreaptă încet spre luna plină colțul de pâine - un porumbel coboară la tristul orfan morți de obosiți - încă o oprire lângă cimitir bătrâni gârboviți - se lasă înserarea și peste sălcii serpentinele - rând pe rând pelerinii intră în ceruri între două lumi - bunica îmi zâmbește din fotografie “Toate își au vremea lor, și fiecare lucru
?n ritmul trecerii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83683_a_85008]
-
el, ăla care se pișa, a se pișa Înseamnă a face pipi, Julius, ăla care se pișa și a nimerit peste o priză desfăcută și electricitatea a urcat pe jetul de pipi și maică-sa a rămas orfană, nu Nilda, orfan rămînea copilul dacă se electrocuta maică-sa. Era mai bine să străbată cît mai repede „vestibulul“ fără lumină, avînd grijă să nu-și scrîntească o gleznă În crăpăturile dintre dale, cîteva chiar lipseau cu totul și să străbată „vestibulul“ uitîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în veac; 17. și anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nu-L cunoaște, dar voi Îl cunoașteți, căci rămîne cu voi, și va fi în voi. 18. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. 19. Peste puțină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veți vedea; pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi. 20. În ziua aceea, veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl Meu, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
în voie, fără griji, de nu le mai ajungea ulița, eu să fiu condamnat să stau în miros de lumânări și tămâie și să ascult cântece și vorbe al căror înțeles abia dacă-l pătrundeam? De ce această nedreptate? “Pentru că ești orfan, iar ei nu sunt. Pentru că tu ai nevoie de ocrotirea lui Dumnezeu...” De voie, de nevoie, la început am mers cu ele. Încă de la primele slujbe am observat că eu trebuia neapărat să mă aflu acolo și pentru un alt
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cu o meserie, trei ani nu-s o veșnicie, pe urmă, neapărat, am să fac liceul la seral. Pot să merg și la liceu - mi-a răspuns părintele Traian - că doar acolo, după câte știe el, pentru copii ca mine, orfani, dar cu rezultate bune la învățătură, există burse, poate că am să iau și eu una, așa cum ia și Liviu Andrei, că ei sunt șase copii acasă, a dus hârtie de la Sfat, învață bine băiatul și de ce să nu-i
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
-se simultan prin piele. Trebuie să pună osul la treabă, să se întoarcă la un moment dat. Sus și la mansardă, înainte și în apă. Acum îl pun să stea într-un vagon de marfă. Un tren vechi, cu alți orfani ca el. A văzut și mai rele. Nu-i ușor să spună exact unde e. Așa că nu spune nimic. Unele lucruri îl spun pe el. Ceea ce-i stătea pe creier coboară de acolo. Gânduri ies afară, gânduri pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a lui Mark și-i promisese să i-o prezinte când avea să mai crească. Uneori, domnul Thurman făcea concesii în legătură cu Karin, spunând că amândoi fuseseră copii găsiți, dar că erau rude. Alteori spunea că proveneau din loturi diferite de orfani. Când se întâmpla asta, Mark o consola, insistând că aveau să fie și mai buni prieteni, dacă nu mai erau nevoiți să trăiască mai departe în familia aceea contrafăcută. Karin îl ura pe domnul Thurman din toată inima și amenința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tot mai imposibil de oprit. Oare vreo leziune a cortexului prefrontal ar fi putut s-o transforme într-o singuratică? Nu era nevoie de nici o leziune. Recunoștea retragerea ei. Ceva îi unea. Ceva mai mult decât ciudățenia inimaginabilă a Capgrasului - orfanul aflat sub tutela lor comună - îi înstrăinase pe amândoi. Ea trecuse printr-o criză care semăna mult cu cea care-l măcina pe el acum. Ea îi căută privirea, tatonând. Întinse mâna peste masa îngustă și-l apucă de încheietură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
toți care-au venit după Lincoln. Ei, Doamne! se opri iarăși pentru o clipă Încărcată de așteptare, dînd din cap În Întuneric cu o tristețe gravă. Ce bine țin minte ziua cînd stăteam pe o stradă din Baltimore... un biet orfan lipsit de prieteni! continuă tata trist, dar cam fără sens, căci pe vremea aceea mama lui era În viață și sănătoasă și locuia la o fermă mică din Pennsylvania, unde avea să mai trăiască Încă vreo cincizeci de ani. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și mîinile-i sînt Înroșite de sîngele victimelor sale. Îl arată morții din mormînt cu degete acuzatoare“ - a zis - „și, dacă sîngele lor ar avea glas; ar cere cu tărie pedepsirea lui, așa cum o cer glasurile tuturor celor care-au rămas orfani sau văduve din pricina lui...“ Domnul Grant povestea că a fost un discurs convingător și că Hensley a pălit și l-au trecut fiori, ca și cum sufletele celor morți se Întorseseră din groapă să-l Învinuiască. Dar l-au achitat, firește, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
religioasă a timpului conform căreia protecția divină este activă numai în teritoriul în care „locuiește” divinitatea cu poporul său. În unele texte care conțin tradiții preexilice este atestată o altă caracteristică a zeului suprem: el este considerat judecătorul drept, părintele orfanilor și ocrotitorul celor oprimați. Și această caracteristică se inserează bine în contextul perioadei monarhice, deoarece funcția de judecător era o prerogativă a regelui. Una dintre datoriile sale era împărțirea justiției și a dreptății, fiind considerat judecătorul drept prin excelență ce
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
regelui din Iuda, celălalt de către profetul zeului Haddu din Alep regelui Zimri-Lim din Mari: Așa vorbește Yhwh: ‹Faceți judecată și dreptate; și eliberați-l pe cel nedreptățit din mâna celui care oprimă! Nu-i tratați cu violență pe străin, pe orfan și pe văduvă și nu vărsați sânge nevinovat în locul acesta! Căci dacă faceți după cuvântul acesta, vor intra pe porțile acestei case regi care vor sta pe tronul lui David în care și călare pe cai, ei, slujitorii lor și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și prin imaginea de cavaler divin a lui Yhwh care călătorește în cer stând pe nori ca într-un car: Dt 33,26; Ps 68,5-6 („Pregătiți calea celui care încalecă pe nori: numele său este Domnul [...]. Dumnezeu este tatăl orfanilor și apărătorul văduvelor, el care locuiește în lăcașul său sfânt”); Ps 68,34 și 104,3 („îți faci carul din nori, umbli pe aripile vântului”). Imaginea literară a cavalerului ceresc călătorind pe nori ca și cum ar fi carul său de război
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
pe aripile vântului”). Imaginea literară a cavalerului ceresc călătorind pe nori ca și cum ar fi carul său de război este transpoziția cerească a unei imagini tipice ideologiei regale în care acesta - domnitor pământesc - își ajută și apără poporul, în special „pe orfani și pe văduve”. Ps 104,3 interpretează aceeași imagine a cavalerului divin în termeni mai adaptați cosmologic, amintind de unele texte mitologice antice din Orientul Apropiat precum ciclul lui Baal din Ugarit (secolele al XIV-lea - al XIII-lea î
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
taci puțin, spuse Gilchrist amical. își puse ceașca pe pervaz, se așeză lîngă Lanark și i se adresă liniștit: — Nu trebuie să te supere limba lui necioplită. Pettigrew are ceva de sfînt în el. A ajutat mai multe văduve și orfani decît noi toți la un loc. — Nu-i cazul să vă scuzați, spuse Lanark. îmi dau seama că nimeni nu se descurcă pe lumea asta dacă nu aparține unui grup puternic. Grupul vostru se ocupă de cei care nu aparțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe discipolul lui foarte muncitor, dar lipsit de talent, Nosey Barbon. CHASE, JAMES HADLEY Cap. 41 par. 1. Plaglit al primelor două paragrafe din No Orchids for Miss Blandish. COLERIDGE, SAMUEL TAYLOR Cap. 41, par. 12. Această referire la Dumnezeu, orfani și Iad este un Plagin pervertit al versurilor: „Blestemul de orfan tîrăște-n Iad/ Un spirit din înalt“, din Balada bătrînului marinar. Cap. 26, par. 10. Căldura care izvorăște din pieptul lui Thaw ca răspuns la cuvintele binevoitoare ale surorii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
CHASE, JAMES HADLEY Cap. 41 par. 1. Plaglit al primelor două paragrafe din No Orchids for Miss Blandish. COLERIDGE, SAMUEL TAYLOR Cap. 41, par. 12. Această referire la Dumnezeu, orfani și Iad este un Plagin pervertit al versurilor: „Blestemul de orfan tîrăște-n Iad/ Un spirit din înalt“, din Balada bătrînului marinar. Cap. 26, par. 10. Căldura care izvorăște din pieptul lui Thaw ca răspuns la cuvintele binevoitoare ale surorii lui, eliberîndu-l de apăsarea care l-a cuprins atunci cînd s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ceva absurd, spre eșec sau moarte. Chiar atunci cînd lumea ta va cădea în hăul negru, tot va avea sens, pentru că într-o zi, Sandy s-a bucurat de ea în plin soare. Nu apăr omenirea. Dacă cel mai sărman orfan al creației are toate motivele să te blesteme, atunci tot ce e superior și bun în tine trebuie să se ducă la Dracu’. Da! Să se ducă la Dracu’, la Dracu’, la Dracu’ atîta vreme cît în univers există victime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gând, niște mustăți mari, căzăcești. Îi stătea bine cu ele. La un moment s-a oprit să respire. „Tanti“, i-am spus, „dumneavoastră aveți perfectă dreptate. Cunosc și eu sentimentul acesta. Pe mine, el m-a impresionat dintotdeauna, deși sunt orfan de mic, tata a murit când nu împlinisem încă doi ani, așa că n-a avut când să mă bată. Pe mine m-a bătut numai mama, care sunt convins că avea sentimente...“. Vizitatoarea mă privea derutată. Nici vorbă că mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în hohote, ca un puști, așa cum nu mai plânsese nici la despărțirea de Yazd și nici la plecarea din templu. Prietenia lor continuă câtva timp ca povestea cea mai frumoasă scrisă vreodată de doi bărbați, unul - tânăr de însurat, altul - orfan de religie și de mamă. În al patrulea an de război cu armatele lui Saddam, tihna lor din Tabriz se schimbase. Omar reușise să plece la Teheran pentru studiile ce le visa, dar se întorcea în vacanțe să se bucure
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o prostituată a Islamului, că avusese un frate tudeh, dar nu o afacere cu stupefiante. Șeful proiectului din AIOC i-a transmis cu multă fereală, când Omar ajunsese la Teheran, că Nooshin atârnase sub pod o după-amiază întreagă și că orfanii de la școala martirilor o strigau și o jeliseră până seara. Pentru a doua oară, în câmp, lângă labirintul de iederă apărură topometriștii. Prima dată veniseră pe zăpadă și picioroangele aparatelor lor lunecau pe crusta îngroșată a iazului înghețat ca lăboanțele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
s-ar fi cunoscut: — Salom, îți doresc o ședere lungă! — Insh’Allah! răspunse Leclerc, făcând-o pe Ghazal să zâmbească. Așadar, era avocată. Ea era deci a doua Shirin, cea care se lupta pentru drepturile copiilor și ale femeilor abuzate. Orfanul cules la opt ani de prin satele sărace din sud o fixa cu ochii lui de șopârlă. — Știi să scrii? îl întrebă cu vocea înmuiată, dar băiatul nu înțelese. N-a fost niciodată la școală, știe doar să danseze. Însă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
potrivea mai bine. ― Ce să facem? Matei dădu cu piciorul într-o papiotă goală: Jucăm țurca! Nu înțeleg de ce mai întrebi. E aproape 10. Trebuia să fii de mult la lecții, ca și domnișoara Scurtu, de altfel, care a lăsat orfan un birou întreg pentru a ne ține companie. Ați ales, deci! Valerica Scurtu se mișcă în scaun. Spuse răgușită: ― Vezi-ți de treburile dumitale! Nu te ocupa de mine. ― Cred că am să tricotez puțin, declară Melania Lupu gîndindu-se de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]