3,808 matches
-
un pic cam mult. Se întâmplă tot timpul. Ce naiba a luat? a explodat Marcus Samson. Parcă ar fi fost otrăvit. Pantofii lui James se loveau de podea, pradă convulsiilor. Și-a deschis gura pentru a voma și am văzut cu oroare că limba și buzele i se învinețeau. Dumnezeu știa când aveam să acostăm și să-l ducem la un spital. Pe măsură ce timpul trecea, era din ce în ce mai periculos pentru el. Dominic era lângă Sir Richard Fine, vorbind ceva despre o ambulanță. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
uitat deja, războiul din Iugoslavia, văzut cu ochii unui copil bosniac. Cum repară soldatul gramofonul este o carte despre colapsul din Bosnia și despre exilul din Germania al unei familii bosniace, despre vremurile când „totul era bine“, dar și despre ororile războiului, un roman poetic, melancolic, dinamic, care nu duce lipsă nici de umor și care nu poate fi citit cu indiferență. După ce războiul le distruge casa, Aleksandar împreună cu familia sa pleacă în Vest, stabilindu-se în Germania. La îndemnul bunicului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
naziștilor. După ce refuzase să conducă în fața lui Hitler, spectacolele lui, noua producție cu Tannhauser, Fidelio și Falstaff, fuseseră preluate de alți dirijori, Knappertsbusch și Vittorio Gui. Reacția lui: „am auzit la radio un act din Tannhauser, transmis de la Salzburg. O oroare! O obscenitate!“. Odată războiul început, Festivalul de la Lucerna avea să continuie fără Toscanini, iar în 1942 Ernest Ansermet forma cu muzicieni elvețieni orchestra ce avea să devină a festivalului. O orchestră în primul deceniu de mâna întâi, dar prost plătită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
că am înțeles ce voia să spună. Povestirea surprindea toate detaliile copilăriei sale în perioada Marii Crize, când a fost crescut în sărăcie de o mamă singură cu patru copii și a suferit constant de dezrădăcinare; a fost martor al ororilor de pe linia frontului în al doilea război mondial și s-a zbătut pentru a intra în câmpul muncii în perioada de după război având doar școală primară. Ca răspuns la povestirea vieții tatălui său, ea scris: Chiar înainte de a intra la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
de genul epistolar sau de jurnalul intim. Dazai atinge apogeul carierei sale în perioada de după cel de-al doilea război mondial, odată cu publicarea, în anul 1947, a romanului Amurg, care descrie declinul aristocrației japoneze și criza unei societăți trecute prin ororile războiului. Personajele sale găsesc adesea în sinucidere singura soluție salvatoare, singura posibilitate de a se sustrage unei vieți infernale. Ca și celelalte romane ale sale, Amurg oscilează între dramă și comedie, prezentând destrămarea fizică și morală, amurgul unei societăți: „Amurgul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
nu se aude la clasa întâi? Ce bine o fi să zbori în lux absolut! Dacă aș avea bani, nu aș zbura decât la clasa întâi. Pot să pun pariu că „Adam al meu“ nu a trebuit niciodată să îndure ororile unui zbor de mai mult de unsprezece ore spre L.A., cu un puști enervant lovindu-i scaunul. Într-o zi sper să fiu celebră și bogată și că o să îmi permit să stau la clasa întâi în timp ce vreun însoțitor frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
îl iubește), romanul devine elocvent în calitatea sa de dezbatere existențială. Noua ediție nu pierde nici grația pendulării personajelor între două țări și mai multe locuri ale memoriei: între România comunistă și Occidentul democratic, între nostalgia lui Traian Manu și oroarea de trecut a soției sale germane Christa, între bârfeala întrepridă a „rudelor“ lui Traian și idealismul naiv al tânărului Daniel, între perspectiva savantului întors după mult timp să-și vadă țara și perspectiva paranoică a securiștilor care văd în orice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
sălășluiește doar o bătrână vrăjitoare, nu mai este înscris pe nici o hartă și nu mai are nici un nume, dar a fost cândva un loc în care s-au întâmplat multe, un loc al bucuriei și al iubirii, dar și al ororilor, tristeților și suferințelor fără seamăn. Aici mă lasă bunul Dumnezeu să mai trăiesc, înconjurată mai mult de cei plecați decât de cei vii. Da, am plecat într-adevăr pe urmele tatei dar, ca să fiu sinceră, nu amintirea lui este cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
M-am bucurat că am putut să o alăptez până la un an și s-a dovedit un copil sănătos și ascultător. Era lipsă de cadre medicale, am urmat în grabă o formație și am devenit soră la spitalul în care ororile războiului erau, cu zi ce trecea, mai vizibile, mai cumplite. Lipseam de acasă zile întregi, iar fetița rămânea în grija unei vecine deoarece prezența mea la spital devenise indispensabilă. Veneam acasă doar să mă spăl, să mă schimb și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lor. În oribilele interminabile minute, în care cred că un timp mi-am pierdut cunoștința, am auzit vorbele : "Devușca malencaia..." Deci Minodora era prea micuță pentru a satisface poftele lor bestiale. Scăpase de ceea ce era cel mai oribil din toate ororile : violul copilului sub ochii mamei imobilizate. Am rostit o mulțumire Celui de Sus. O mulțumire că ne scutise de această amarnică probă. Nu bănuiam ce va urma. Dar, bunul Dumnezeu m-a mai ocrotit încă de una din cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fapte a căror grozăvie nu o puteam imagina, dar pe care trebuie să le aflu până la capăt, orice ar fi să fie. Ai dreptate. O confidență, sau chiar mai mult decât atât. Un fel de vidare a amărăciunii lăsate de ororile pe care le-am trăit. Într-adevăr nu am povestit nimănui până acum toate întâmplările astea. M-a oprit oare o falsă pudoare sau nu am găsit auditoriul demn să afle și capabil să înțeleagă și te-am așteptat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
am găsit auditoriul demn să afle și capabil să înțeleagă și te-am așteptat pe tine ? Dacă vrei, uite o să continui. Asta a fost unul din episoadele dramatice, poate cel mai dramatic pentru că era la începutul unui lung șir de orori inimaginabile. După un alt lung răstimp m-a trezit o mângâiere umedă și caldă pe obraz. Alături de Minodora, care mă veghea la căpătâi, era un câine, un câine enorm care era mare cât un vițel, te rog să mă crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dictaturile ce caricaturizează hiperdemocrația vor dura mai puțin decât cele care au caricaturizat socialismul. Mai vreau să cred că religiile vor găsi o modalitate de a se tolera și de a se îmbogăți reciproc. în sfârșit, vreau să cred că oroarea față de viitorul prezis în această carte va contribui la dorința de a-l face imposibil. Dacă va fi așa, dincolo de imense dezordini, se va contura promisiunea unui Pământ ospitalier pentru toți călătorii prin viață. Până atunci se vor întâmpla multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
obrazul în căușul palmei, calmă, gata de somn, cu inima ticăind în interior în timp ce privea alene pantalonii lui Trofin așezați la dungă pe marginea scaunului. Oare cum își rememorează ea toate faptele zilei? Cu luciditate? Cu cinism? Se oprește asupra ororilor săvârșite și-și propune să le îndrepte în cel mai scurt timp? Cineva spunea că în fiecare seară trebuie să-ți creezi un timp anume, să stingi radioul, televizorul, lumina, orice te-ar perturba și, timp de cinci minute, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
între noi echilibrul, foarte rar mi se întâmplă să uit de luptă și să mă las copleșită de senzații. Uite, acum două zile m-am dus la fermă după Dimitrie, îmi intrase mie în cap că Dimitrie, în fine, o oroare, ar trebui să-mi fie jenă s-o spun...el îmi trimisese într-o zi o femeie să mă ajute la curățenie, o mulgătoare de la fermă, trebăluisem cu ea toată ziua, vorbisem vrute și nevrute dar îmi fusese imposibil să nu observ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să ajungă la linia de plutire. Avea impresia că un ochi magic, montat undeva în tavan, urmărește totul, secundă cu secundă, înregistrează. Actul lor se dovedea atât de umilitor, prins acolo pe clișeul ecranului invizibil. O clipă rămase paralizată de oroare, ce îngrozitor! Consternarea așternută pe chipul ei, bărbatul o confundă cu mustrările de conștiință ale unei femei care-și înșală pentru prima dată bărbatul. Sub duș, în timp ce-și întindeau unul altuia jetul de apă fierbinte i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mătușa Zeliha privind-o cu dezamăgirea unui artist plastic care, după ce a băut și a lucrat toată noaptea la o operă de artă, adoarme mulțumit doar pentru a se trezi târziu a doua zi dimineața și a fi pus În fața ororii pe care a creat-o când era beat. În ciuda gravității descoperirii, nu a rostit nici un cuvânt preț de o clipă. Apoi buzele i s-au răsucit Într-un surâs sumbru de parcă tocmai și-ar fi dat seama că chipul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vorba că au instalat un habitat special pentru ca echipa noastră să poată coborî și locui pe fundul mării circa o săptămână și să deschidem astronava. Pe Norman Îl trecură fiorii. În timpul activității de la FAA fusese expus la tot soiul de orori. Odată, În Chicago, la un accident aviatic care se extinsese pe Întreg terenul unei ferme, călcase pe ceva flasc. Crezuse că era o broască, dar, de fapt, era mâna unui copil, separată de trup. Altădată, văzuse cadavrul carbonizat al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
la unu noaptea, înfățișat tribunalului a doua zi la aceeași oră, cazul magnatului liberal, implicat într-un dosar de privatizare controversat, arată cât de departe suntem de Europa. Cine-i acest Patriciu, vreun Bin Laden?! Ce tribunal judecă noaptea, ce oroare mai e și asta? Nici Miloșevici, nici Saddam nu au fost aduși în fața unei justiții nocturne, după atâția morți, și venim noi cu o evaziune fiscală, la o privatizare de succes. PSD s-a repezit să profite de ocazie și
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
punctați care sunt disconforturile în cultura românească, așa cum le percepeți dumneavoastră? C.M.: Glumind, aș spune că mie, ca om de teatru, îmi plac măștile și mă încântă cele frumoase, cele expresive. Și în societate prefer categoric masca politeții și am oroare de sinceritatea brutală, de comportamente fruste, ieșiri necontrolate, vanitate hilară, răbufniri de invidie, scene de isterie, etc. Așadar, simt ca un disconfort lipsa de civilitate, de cordialitate între oameni, agresivitatea verbală. Și deplâng absența solidarității intelectuale. O fi genul artistic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Cred că prin muzică ni se relevă și mai limpede legătura noastră cu Cosmosul, cu Dumnezeu. Îmi plac toate genurile muzicii, cele vechi ca și cele mai noi, inclusiv piesele ultramoderne, dacă sunt autentice și nu simple artefacte. Resping cu oroare cântecele populare "manelizate", pe cele ce conțin texte rudimentare, compuse inabil de interpreți sau de armatele de veleitari. V.P.: În această lume a globalizării, a războaielor, a drogurilor, a alcoolului, a delincvenților, a marilor inechități sociale, a bolilor de tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
umană“, aspecte deghizate de către comunism, doctrina care, prin excelență, vinde iluziile kitsch-ului. Și Tereza, din Insuportabila ușurătate a ființei, și Anne, din Relatare despre moartea mea, își disprețuiesc, în anumite momente și din motive diferite, corpul: în cazul Terezei, oroarea față de propriul corp vine dintr-o repulsie provocată de asemănarea cu mama sa, în cazul Annei, disprețul e produs de o sarcină nedorită (reală sau închipuită), o sarcină de care nu se poate scăpa, o sarcină imposibilă, o sarcină în urma
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
uluitoare capacitate de a păstra timp de ore și ore cafeaua caldă, practic la o temperatură constantă. Ceea ce niciun alt tip de cafetieră nu poate face, cu excepția celor electrice (dar din păcate mereu conectate la priză, ceea ce este o veritabilă oroare, întrucît o cafea bună trebuie făcută întotdeauna la foc). Cum mintea mea începuse să capteze deja ceea ce bătrînelul excesiv de amabil ar fi vrut să-mi spună, acesta din urmă preferă să tacă pentru a-și continua lectura. mie nu-mi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
este activ dar ineficient, un om care îmbătrînește dar se încalță în continuare cu ghetuțe de copil, simte mai mult decît semenii săi, dar comunică mai puțin, are răbdare în fața detaliilor și este grăbit în fața esențialului. Un veritabil om-vraiște are oroare nu de vid (cum este cazul cu mama natură) ci de Cosmos, adică de sistemele organizate. Ceea ce-l fascinează pe un om vraiște este Haosul, și pe bună dreptate. Un artist profund nu poate avea decît un singur adversar : dezordinea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ghemuit sub ea. Urechea lui fină, obișnuită cu toate zgomotele naturale ale pensiunii și ale stațiunii, percepu imediat o respirație regulată. Da, cineva dormea acolo, o momîie ghemuită sub cuvertura sa, în camera sa, pe patul său. Un frison de oroare îl traversă pe Bernard, de la creier pînă la tălpi. oare înnebunise doamna Warnotte ? își permisese oare această glumă de prost gust, să plaseze pe altcineva în camera în care Bernard obișnuia să vină de atîția ani ? sau se strecurase cineva
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]