5,351 matches
-
al șaselea, iar continuatorii săi vor strânge ulterior domeniul istoriografiei literare. Impresionanta erudiție care caracterizează operele profane se întâlnește și în cele cu conținut religios unde sunt reluate în număr mare motivele tradiționale ale exegezei biblice, ale polemicii antiiudaice, ale ortodoxiei niceene; în operele exegetice ale lui Isidor nu sunt dezbateri unde să fie aduse noi argumente sau care să ajungă la noi rezultate, însă izvoarele antice, Ieronim și Augustin în primul rând, sunt foarte mult exploatate de scriitor care vrea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sistematic: reproduce de fiecare dată un anatematism, urmat de obiecțiile adversarilor și apoi de propriul răspuns. În scrierea contra orientalilor, apărarea se sprijină în mai multe cazuri pe citate extrase din „sfinții părinți”, Chiril voind să demonstreze că respectă tradiția ortodoxiei catolice. De altfel, în scrierea lui Andrei, nu atât greșelile lui Chiril erau vizate, cât, mai degrabă, contradicțiile dintre anatematisme și precedentele sale scrieri, ca și folosirea unei terminologii ambigue și imprudente. Mai dur e tonul folosit contra lui Teodoret
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
p. ???). După ce conciliul este convocat de împărat, Chiril îi trimite lui Nestorios la sfârșitul lui noiembrie 430 o a treia scrisoare (Epist. 17; ACO I, 1, 1, pp. 33-42) în care, prevalându-se din nou de sprijinul Romei și invocând ortodoxia de sorginte niceeană, îl soma pe interlocutorul său să ia distanță față de cristologia (de tip antiohian) conform căreia Logosul divin locuise într-un om obișnuit, născut din Fecioara Maria. La această epistolă erau anexate și cele douăsprezece teze supuse anatemei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
umanul riscă mereu să fie depreciat. Așadar nu e de mirare că monofiziții s-au sprijinit în mod constant pe operele sale. Într-adevăr, dacă, pe de o parte, în secolele V și VI calcedonienii au văzut în Chiril expresia ortodoxiei - proces care a culminat cu trimiterea făcută de către Iustinian la opera lui Chiril cu ocazia condamnării celor Trei Capitole în 553 - pe de altă parte, nu numai în lumea de limbă greacă, s-au inspirat din scrierile lui autori monofiziți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o misivă a lui Chiril în care îl îndeamnă să nu adopte față de Nestorios o atitudine foarte rigidă care ar putea duce la o schismă în cadrul Bisericii din cauza unei controverse născute mai mult din cauza unor probleme de limbaj decât de ortodoxie; Acacius declară astfel că este de acord cu poziția lui Ioan de Antiohia. În culegerile de acte ale conciliului din Efes și în Synodicon contra Tragediei lui Irineu (cf. aici, p. ???) se găsesc alte două epistole ale lui Acacius, adresate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
preexistă dintotdeauna, ceea ce înseamnă că argumentul lui Chiril nu e valabil (Diekamp). S-a mai păstrat și un Encomion la epistola papei Leon, adică al Tomului către Flavian din 13 iunie 449, care pregătise termenii definiției de la Calcedon; reconciliat cu „ortodoxia”, Ghenadie aduce multe laude scrierii, sublinind că aceasta se opune diferitelor erezii și că nu propune inovații terminologice în raport cu tradiția Părinților Bisericii. Am amintit deja enciclica promulgată de sinodul din Constantinopol în 458 sau 459 care ne-a parvenit în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Constantinopol. Amenințat cu destituirea la Calcedon în 451, s-a salvat semnând Tomul către Flavian al papei Leon și condamnându-i pe Eutihie și pe Dioscor. În anii câți i-au mai rămas de trăit, s-a ținut aproape de ortodoxie; în 458, împreună cu alți episcopi din Isauria, a semnat o epistolă sinodală adresată împăratului Leon I care conținea o reconfirmare a adeziunii la linia calcedoniană și sprijinea expulzarea lui Timotei Eluros din Alexandria. Fotie (Biblioteca, cod. 168) menționează 15 omilii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
565) care nu sunt legate de activitatea sa de autor de scrieri teologice (firește, nu putem spune cât au contribuit la compunerea lor și alții, teologi „profesioniști”). El era profund convins că împăratul trebuie să apere puritatea credinței, pentru că triumful ortodoxiei și eliminarea erorilor aduce pacea în Biserică, necesară pentru bunăstarea imperiului. Deși recunoștea autoritatea Bisericii romane în materie de credință, s-a considerat de fapt îndrumătorul și legislatorul Bisericii. De aceea, nu s-a ocupat de teologie ca un teolog
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se referea însă la scrierile sale. Acestea au apărut abia 350 de ani mai târziu, la sinodul de la Constantinopol din 532-533, unde monofiziții moderați, adepți ai tezelor lui Sever de Antiohia, s-au confruntat cu calcedonienii; primii, pentru a demonstra ortodoxia propriilor doctrine, au adus ca probe, între altele, scrierile lui Dionisie Areopagitul. Adversarul lor, episcopul Hipațiu de Efes, a putut astfel, foarte ușor, să constate că nici unul din marii autori dinainte nu le menționase și, în consecință, să le declare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a încheiat scrierea în 433. Partizan entuziast al celui mai radical arianism, Filostorgios era convins că cei mai importanți creștini din vremea sa fuseseră tocmai arienii Aetius din Antiohia și Eunomius din Cyzic și că Atanasie distrusese Biserica, iar adevărata ortodoxie era aceea a celor considerați eretici. Din nefericire, potrivit istoricului, acești profeți nu întâlniseră decât nerecunoștință și fuseseră persecutați, iar cerul pedepsise Biserica pentru această orbire și creștinii din vremea sa ajunseseră într-o situație de plâns. Așadar, avem în fața
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un mod mai complex (vom vedea curând), s-ar încadra în acea activitate culturală rezultată în urma pregătirii acelui Codex. Chiar încheierea operei ar putea avea legătură cu acesta, pentru că ultima carte din Codex Theodosianus, a șaisprezecea, era axată pe religie, ortodoxie și erezie și, ca atare, în ochii istoricului, marca sfârșitul oficial, se poate spune, al conflictelor și al luptelor religioase din perioada precedentă. Istoria bisericească a lui Socrate ne face să înțelegem că el nutrea simpatii pentru secta intransigentă a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sânul Bisericii sub Constantin din cauza ereziei lui Arie, iar în a doua continuarea luptei ortodocșilor sub Constanțiu. A treia e dedicată istoriei lui Iulian Apostatul, iar a patra evenimentelor care au loc până la moartea împăratului Valens. A cincea consfințește victoria ortodoxiei asupra arianismului și asupra celorlalte erezii, precum cea a lui Apolinarie și Macedoniu. Nu fără îndreptățire, s-ar putea spune că opera lui Teodoret e un fel de istorie a arianismului de altfel, concepția strict creștină a scrierii se încadrează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
episcop de Mitilene, în insula Lesbos. În această calitate, el a participat în 536 la sinodul de la Constantinopol care i-a condamnat pe monofiziți, între care figura și Sever de Antiohia. Zaharia abandonase, așadar, învățătura maestrului său și aderase la ortodoxie. După această dată, nu mai avem alte informații despre el. a) Istoria Bisericii Puține lucruri cunoaștem despre Zaharia ca istoric de profesie (ca să zicem așa), pentru că opera lui (al cărei titlu precis nu-l cunoaștem) nu ne-a parvenit sub
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
poate fi reconstruit doar din fragmentele și din extrasele care apar la alți autori. În această reconstrucție a operei originale, cartea a optsprezecea se dovedește diferită de celelalte, pentru că stilul său e diferit, iar monofizismul pare să fi lăsat locul ortodoxiei. Poate că această ultimă carte nu-i aparținea lui Ioan. Scriitorul voia să scrie o carte de istorie destinată formării unor largi cercuri de cititori și nu unor persoane foarte cultivate. Pe lângă marele număr de date sigure, el ne oferă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unele dintre premisele concepției cotidiene dominante pot fi puse, cu succes, la îndoială. Invers, în ceea ce privește România, excepționalitatea ei este, cel mai adesea, justificată prin simpla asociere a acesteia unui mai larg spațiu excepțional, cel al Estului - Huntington ar spune „al ortodoxiei” -, care mai cuprinde Bulgaria, Iugoslavia, Rusia și restul spațiului CSI. Abordarea ideologică a capitalismului postcomunist Ceea ce merită subliniat aici este că oricare dintre cele patru surse majore ale concepției cotidiene - experiența personală a populației, discursul legitimat științific, discursul politic și
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
școli politice (de partid), școli populare (prin modul de recrutare și prin caracterul de masă al Învățământului de partid) și școli de elită În același timp. Această ultimă caracteristică este dintre cele mai contestate datorită respingerii conceptului de elită de către ortodoxia marxist-leninistă și a concurenței dintre diferitele fracțiuni ale elitelor În statul socialist. Evoluția instituției către dobândirea unui statut școlar legitim, prin creșterea ponderii criteriilor școlare de recrutare sau prin atribuirea de titluri de excelență academică (eliberarea de diplome sau titulaturile
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
destalinizării prin Înlocuirea echipei de la putere a lui Walter Ulbricht a fost Wolfgang Harich, tânăr filosof de excepție, autorul unui program politic ce propunea o „cale specific germană” În construirea socialismului (vezi Harich, 1993, pp. 111-160). „Comunist național”, a cărui ortodoxie marxista contrasta cu aparențele de dandy, Harich urmase că delegat conștiincios cursurile de la Parteihochschule Karl Marx În 1947. Născut În 1923 Într-o familie de intelectuali, Își făcuse un debut excepțional la Începutul studiilor, În timpul războiului, de la Universitatea Humboldt cu
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
analiza științifică, căreia i se opune În mod necesar o critică istorică. Trecerea de la doxa la dogmă și, implicit, la ideologie este totuși produsul unei situații de criză și reacțiile critice care o Însoțesc pot constitui la rândul lor noi ortodoxii (vezi subcapitolul dedicat doxei literare și rezistenței la obiectivare, În Bourdieu, 1992, pp. 259-263). Metamorfozele marxismului și avatarurile stalinismului au demonstrat-o, la fel ca si naționalismele și ideologiile referitoare la lumea-a-treia, Într-o istorie care-i de fapt fără de
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
structuri structurante» (forme simbolice, structuri subiective, modus operandi), si «structuri structurate» (mijloace de comunicare, obiecte simbolice, opus operatum), ca și «instrumente de dominare» (printre care puterea și ideologiile). Puterea ideologică era definită aici drept locul de trecere de la violență simbolică (ortodoxie) la violență politică (dominare), În vreme ce sociologia formelor simbolice este o contribuție a puterii simbolice la ordinea gnoseologica (producția de sens fiind egală cu producția de consens, deci de doxa) (cf. Bourdieu, 1977, p. 406). Fără a relua aici istoricul noțiunii
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
să supraviețuiască În plină perioadă de ateism oficial, grație pe de o parte izvoarelor sale folclorice și pe de altă canonizării acestui gen bastard care este «poezia patriotică» și care a permis unui număr Însemnat de autori să seântoarcă la ortodoxie și ortodoxism după 1989. Un moment determinant În istoria socială a acestei literaturi este constituirea de instanțe de consacrare concurente, efect al procesului de diferențiere a spațiului intelectual. Se poate vorbi de lupte pentru autonomie Începând cu salonul literar al
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
constantă până În 1990. În cursul acestor patrusprezece ani, se operează progresiv o inversare În recrutarea socială a diferitelor filiere. Învățământul filosofic și alte discipline clasate drept «ideologice» aveau un public mai curând popular, contrar situației dinainte de război, ceea ce-i explică «ortodoxia» În ambele sensuri ale cuvântului, În raport cu ideologia oficială până În 1989 și În raport cu religia mai apoi. Dimpotrivă, Învățământul de litere, cel al limbilor și literaturilor străine În special, se adresa mai degrabă «elitelor» și «moștenitorilor», noi sau vechi, pe punctul de
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
În literatura română după 1989 „Oamenii cultivați se simt În cultura că și-n aerul pe care-l respira și doar o mare criză (precum și critica ce-o Însoțește) Îi poate face să se simtă nevoiți să schimbe doxa În ortodoxie sau În dogmă și să justifice sacralitatea și modalitățile consacrate de a o cultiva” (Bourdieu, 1992, p. 261). „Literatura română scrisă În epoca comunistă este cea mai incitantă, mai dificilă și complicată literatura scrisă vreodată În românește, tocmai din pricina unui
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Înfrângerea, au supra-investit acest teren pentru a camufla nemulțumirea față de destinul colectiv. Este vorba În același timp de efectul pierderii fostei situații de monopol În distribuția bunurilor culturale pe o piață captivă, monopol care asigură foștilor cenzori și gardieni ai ortodoxiei poziții privilegiate și venituri garantate. Astăzi, regulile ratingului sunt cele care definesc condițiile audienței, iar «scandalul» este cel care face evenimentul. În aceste condiții, slăbiciunea mecanismelor regulatoare ale pieței economice interne („capitalismul sălbatic») are un efect nefast asupra pieței mijloacelor
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Înșiși sub această denumire. Cuvînt de origine religioasă, făcînd aluzie la Partidul-Biserică și la opozanții săi din interior, adesea ei Înșiși militanți - credincioși practicanți. Disidenții sovietici au fost primii care s-au făcut cunoscuți sub acest nume, În dezacord cu ortodoxia partidului comunist și În opoziție cu intelectualii comuniști loiali și fideli. În România, figură intelectualului disident, opozant din interior al corupției staliniste a comunismului, a fost deturnata spre profitul celei a intelectualului apărător al unei culturi naționale desfigurate de totalitarism
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
și articole diverse, mai ales pe teme moral-educative, la „Ramuri”, „Flacăra”, „Adevărul literar și artistic”, „Lamura”, „Viața literară”, „Țara de Jos”, „Țara noastră”, „Universul literar”, „Universul copiilor”, „Dimineața copiilor”, „Fântâna darurilor”, „Biruința”, „Tinerimea creștină”, „Satul”, „Țara Bârsei”, „Flori de crin”, „Ortodoxia”, „Progresul”, „România”, „Timpul” ș.a. Aceleași preocupări vădesc și cărțile tipărite. Astfel, apar pe rând volumele de proză scurtă Povestirile lui Spulber (1921), Hotare și singurătăți (1922), În grădina lui Naș Mușat (1926), Nopți de Moldova (1926), Domnul președinte... (1928), de
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]