21,114 matches
-
de acolo, unul furios, care a fost director sau profesor de liceu la Craiova și, pe la spate, îi dă lui Eminescu în cap cu o cărămidă, pe care o avea în mână. Eminescu, lovit după ureche, a căzut jos, cu osul capului sfărâmat și cu sângele șiroindu-i pe haine, spunându-mi: «Dumitrache, adu repede doctorul, că mă prăpădesc. Ăsta m-a omorât».”, ar fi relatat la ani buni de la producerea incidentului frizerul. Se știa despre mărturia acelui frizer, ea a
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]
-
29 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Domnilor e foarte bine REVOLUȚIA REVINE c-au rămas vai de făcut și o luăm de la-nceput Fără vă rog televizor toți avem calculator nu contează locul ziua nu batem pasul cu piua Sfărmând osul de român cu mijloace de păgân revenim hai pe facebook precum puii de la cuc Totul va fi doar un joc fără de comanda fooc Costel Zăgan Referință Bibliografică: ATENȚIE LA CUVINTE / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1886, Anul
ATENȚIE LA CUVINTE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383344_a_384673]
-
nici ecoul nu îmi mai răspunde la mult prea obosita-mi tânguire. Din cerul negru s-a pornit să ningă și frigul care-ncepe să se lase va reuși-nsfârșit să mă învingă și să-mi pătrundă-n sânge și în oase. Mai e puțin și-or să apară-n haită înfometații lupi care de-o vreme vor să-mi scurteze zbuciumata raită printre neliniști și printre dileme. Întemnițat în iarna mea târzie, cu drumurile înnodate-alături, m-am resemnat ca urmele-mi
DE-O VIAŢĂ URC DIN CE ÎN CE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383342_a_384671]
-
mirare și veselie, căci poveștile sale veneau rostite a glumă și cunoaștere. Și fiecare se-ncheia cu câte alea: mingiuțe în hârtie colorată zburdând pe fire de gumilastic, nuci, bomboane și-alvițe învelite în poleială roșie ori albastră, fluiere-asurzitoare din oase mărunțele, chipiuri din cartoane lucioase cu pene-mpodobite, crăcane potrivite de tras la țintă ori după un vrabete... minuni ademenitoare! Un ascultat de povești costa ceva de-mbucat și-un loc de mas ferit de noaptea rece. Apoi, ispita le chemase pe
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
durere. Rudele s-au împrăștiat în cele patru puncte cardinale... Doamne, spune-mi, cine a suflat cu-atâta ură și blestem de s-au risipit toți atât de departe, atât de ușor, ca puful unei păpădii? Poate de aceea visez oasele strămoșilor ieșind din morminte și-alcătuind în văzduhurile albastre, o imensă cruce din nacru... Doamne, cine a fost hulpavul țărânei noastre? Citește mai mult În copilărie dansam Hora Unirii,în casa noastră, în curtea școlii...Cântam „Pe-al nostru steag
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
FIE SETE MÂINE Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 2312 din 30 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Prin noi trecutul trece gol și absurd am devenit biserici fără sfinți Nu mai avem icoane pe chipuri sufletul ne-a denunțat Oasele ne străpung pielea gândirii arsă avortăm ce-am fost și ne punem drept satane pe cruce Am devenit noroi, plini de dorințe, vrem numai bani nu mai suntem capabili să fim, nici măcar un ieri să fim un șubred ruginit sau
SĂ NU-MI MAI FIE SETE MÂINE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383521_a_384850]
-
sângele liniștii îmi închid retina cu imaginea râului ce-mi spală picioarele în sâmbăta morților ce-ar fi dacă aș învăța să pierd pe cartea vieții? se sparge fereastra cabotină a zilelor ascund cartea morții în fluierul piciorului pirogravată până la os nimeni nu va observa că a mai dispărut un as în această ciuleandră a ultimilor jucători profesioniști Referință Bibliografică: joc cabotin / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1344, Anul IV, 05 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
JOC CABOTIN de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383555_a_384884]
-
unui stup cu harnice albine. A tale palme crețe de la trudă Sunt ca safire așternute-n rouă, Iar fruntea stropi de muncă îți asudă Voind ca binele din lume să-l lași nouă. Măicuță sfântă, aripă de cer Hodină-ți oasele robite într-o viață, Căci ai zdrobit trupu-ți firav de fier Cărând cu poala soarele din ceață. Ești ghem de om, micuță și plăpândă Dar ai putere cât un car cu boi, Nu cere vieții tale-n plâns osândă ... Citește
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
să rămâi frumoasăAidoma unui stup cu harnice albine.A tale palme crețe de la trudăSunt ca safire așternute-n rouă, Iar fruntea stropi de muncă îți asudăVoind ca binele din lume să-l lași nouă.Măicuță sfântă, aripă de cerHodină-ți oasele robite într-o viață,Căci ai zdrobit trupu-ți firav de fierCărând cu poala soarele din ceață.Ești ghem de om, micuță și plăpândăDar ai putere cât un car cu boi, Nu cere vieții tale-n plâns osândă... XVI. PATRIOȚI DIN
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
Israel“. Totuși, poporul evreu nu se poate elibera de mentalitatea de sclav. De aceea, Dumnezeu îi poartă în pustie 40 de ani, astfel încât toți cei ce aveau memoria robiei egiptene (unde erau sclavi, dar căldările pline de carne) își lasă oasele în pustie. Vor intra în Țara Canaanului numai cei care s-au născut în starea de post a pustiei, întrucât ei nu mai au mentalitatea „consumistă“ din robia egipteană. Remarcăm la românii care au ieșit de ceva timp din comunism
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
este mai bine și mai sigur să începem de la un minimum - doar cu puțin peste posibilitățile noastre firești - și să creștem efortul nostru puțin câte puțin, decât să încercăm să sărim foarte sus la început și să ne rupem câteva oase când revenim pe pământ. Pe scurt: de la un post simbolic și nominal - postul ca obligație și obicei - trebuie să ne reîntoarcem la adevăratul post. Să fii limitat și smerit, dar consecvent și serios. Să cântărim onest capacitatea noastră duhovnicească și
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
puternice sunt aspre încă. Dar ce muncește aici, oare? Tot nu se odihnește? Că pe-acasă despoia porumb, împletea coșuri de nuiele, prepara mezeluri, ca nimeni altul, de Ignat și cosea cojoace cu blăniță, pentru cucoane, ori cu nasturi de os, pentru domni. M-am uitat în ochii lui mari, de culoarea mării. Mă vedeam pe mine! Doar eu eram în ochii lui înlăcrimați. “Claudia!”, “Caudia, nu mă speria!” Mă simțeam zguduită puternic. Ca trezită din vis, o zării, cu coada
TAINA VIEŢII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383556_a_384885]
-
Dragoste > IARNĂ ÎN LUNA MAI Autor: Daniel Dobrică Publicat în: Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Nu vreau să plec iubito, afară e urgie Cu-atâta ură ninge și-i ger cum nu gândești, Că-n os se face țurțuri, orice celulă vie, Mai strânge-mă în brațe puțin, să mă-ncălzești. Te rog nu face patul, azi nu mai merg la muncă Și vreau prin așternuturi cu tine să mă pierd, Decât să-nfrunt troiene ce
IARNĂ ÎN LUNA MAI de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382882_a_384211]
-
trilurile privighetorii, boabe de mărgăritar și parfum de lăcrămioare... Ce feerie!... Dar huruitul primului tramvai rupse vraja și mă pomenii singur pe banca veche cu spătarul rupt, cu pălăria turtită, nins de petale și ud de rouă. Frigul îmi muiase oasele și nasul îmi era roșu. Pe jos numai coji de semințe de dovleac și de alune. Am fugit imediat în casă. Oamenii puteau să mă ia drept un bețivan oarecare. Cu ce puteam proba că participasem la festivalul Primăverii? Toată
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
Poeme > Constiinta > ALBASTRU AMAR Autor: Daniel Dobrică Publicat în: Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Mă strecor printre oameni când pe străzi rătăcesc. Mă privesc. Îi privesc într-un mod arbitrar. N-am nici vlagă în oase, de păcate mustesc Și regrete tardive, de-un albastru amar. Îi aud cum prin spate șușotesc grobian Dar mă pierd în mulțime, ignorându-i barbar Las în lumea lor mică urme-adânci de titan, În conștiința-nghețată, de-un albastru amar
ALBASTRU AMAR de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382908_a_384237]
-
tremurând. Pe-aici își duse turma, desaga de poveri Spre Tara Românească, străbunii mei, oieri. Din vale urcă luna pe dealuri și poeni Și soarele apune în Munții Apuseni. Oprește să visăm această zi de drumuri Că-mi murmură în oase sălbaticele fumuri ! Referință Bibliografică: AMURG ḮN APUSENI / Marin Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2121, Anul VI, 21 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marin Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
AMURG ḮN APUSENI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382900_a_384229]
-
celeste S-au topit sorii și galaxiile Și s-au umplut clepsidrele Cu nisipul de aur al stelelor. Râurile de sânge ale veacului S-au vărsat în ocean amurgind. Pe pământ au rămas însingurate, Încremenite în rugăciunea De seara doar oasele fragile Ale sfinților mărturisitori Să se albească precum varul Precum fosforul înțelepciunii Divine, felinare aprinse Să ne lumineze calea, Pe colinele pe care vom înnopta Până când se va crăpa iarăși ziuă. Tot așa și Phoenix, pasărea nemuritoare, Și-a făcut
PASĂREA PHOENIX de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382898_a_384227]
-
CÂNTEC DE ÎNVIERE Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului În liniște-adâncă, Abia se aude, Că inima-mi bate... Că sângele îmi curge... Doar timpul cel sălbatec, Mușc-adânc din mine, Adânc... până-n oase... Cu colții de jivine! Durerea se-mplântă! Asudă în rărunchi! Cu brațele-i rapace, Mă prinde între chingi... Și nu mai pot să strig, De-atâta asudare! Ce urcă înalt, spre tâmple, Mă urcă, și mă doare... În palme, ea
CÂNTEC DE ÎNVIERE de DANIEL DAC în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382896_a_384225]
-
sau ba! (Râsete) GN: Ne leagă religia? Iudit: Am studiat singură embriologia, ceva fantastic de interesant. Atunci când am terminat de citit, am spus că trebuie să existe Dumnezeu! Este fantastic cum se formează omul! Cum, din câteva celule, ies și osul, și mușchiul și vasele! Și Einstein a zis că lumea-i așa de perfectă. GN: Și a spus că Dumnezeu nu dă cu zarul. Iudit: Da, a spus că nu e întâmplător. Duci este religios. GN: De când? Iudit: Dintotdeauna. El
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382804_a_384133]
-
strâns amarul, ne ruginesc pe sub pământ din dări, chiar de-am trăi de două ori,paharul ar fi tot plin de lipsuri și iertări! Ne curg cărări de toamnă peste trupuri, încercănați de gânduri plângem muți, prin iarba grea de oase și de friguri, în fața morții suntem azi mărunți! Ce-i viața asta un pustiu de patimi la care ne-nchinăm sub giulgi de sfânt? am tot ascuns dureri sub pod de lacrimi, dar care dor nu doare sub pământ? Referință
CE-I VIAȚA ASTA? de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382936_a_384265]
-
quantice celulele vii, cum s-au transformat apoi în celule de tip „eukaryotic”, cu structuri complexe și organisme superioare, cum s-a format apoi conștiința în întunericul și labirinturile unui castron de pastă cenușie care este creierul, coca din blidul oaselor craniene, arborele neurotic înflorind în miliarde de rețele de transmisie electromagnetică, floarea inteligenței omenești, cea demonica, cea divină, cum s-a produs evoluția omenească de la animal la om prin dezvoltarea de la sine a gândirii simbolice și artistice, prin crearea și
ARGUMENTUL ŞTIINŢIFIC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382929_a_384258]
-
pași ce se șterg, despre unde ei merg sângerând pe cărări rând pe rând... Dezamăgire Ana Podaru Dezamăgire... te-ai întors vicleană ca un pui de șarpe și ai mușcat cum ai putut mai rău...veninul m-a pătruns până la os și am căzut acolo-n iarbă... fără puteri, fără de rost, fără să știu de sunt un... fost... strângând în pumn durerea acelor frunze ce-au murit iertând lăsându-mi seva-n gură de pământ dorind a fi din nou un
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
un om puternic și azi neputincios. Aflat în neptință înalță ochii înlăcrimați spre cei din jur să găsească dragostea pe chipul lor ca odinioară pe chipul blândei măicuțe, dar găsind răceala babelor se retrage speriat în sine însuși, își strânge oasele trist și așteaptă eliberarea de trupul neputincios departe de orice flacără a dragostei care să-l protejeze. O stea de-o clipă, o lumânare ce arde cu patimă până la ultima scâteie, o floare ce într-o noapte își descarcă întreg
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
-ntr-un tablou bacovian nici o stea nu se zărește, oare unde s-au ascuns?... prevestesc o nouă etapă a vieții Magdalenei?... sau e doar o seară obișnuită de toamnă... și natura dorește răspuns la aceste întrebări. Magdalena gătește cina, un os afumat, câteva legume și trântește o gustoasă ciorbă moldovenească acrită cu borș, acel bors acrit cu frunze din vișinul crescut în curte și nelipsita bătaie cu făcălețul peste fundul fetelor... așa, ca să se acrească mai repede. Ce bunătate, fetele mănâncă
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
o sâmbătă, pe timpul ,,Crepusculului de miere”, cum mi-am intitulat unul dintre volumele de versuri). În copilărie mâncam orice se găsea pe câmp: gorgoaze, morcovi din grădina C.A.P.-ului, cartofi și popușoi copți ș.a., de eram numai pielea și osul. În vacanța mare după clasa a VIII-a, fiind trimis în tabără la Târgu Ocna, doctorul care ne-a dezbrăcat să vadă dacă nu avem râie sau păduchi a strigat sora și i-a spus: ,,Uite unul scăpat de la Auschwitz
CONVORBIRI: PETRUŞ ANDREI, CULTUL PENTRU MUNCĂ ȘI VALORILE NEAMULUI ROMÂNESC de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383013_a_384342]