3,831 matches
-
știa că ne aflăm chiar în satul meu... Abia către seară, când ai noștri ni se alăturau și se fixau obiectivele de atacat, nu știu ce m-a împins să-i mărturisesc: „Domnule maior! Obiectivul pe care trebuie să-l atac cu ostașii mei este... Nu știu cum să vă raportez... Este chiar casa mea!” La auzul acestor cuvinte, maiorul a făcut ochii mari și un pas înapoi... „Ce vorbești, plutonier? Vino-ți în fire! Ce casă visezi?” Atunci mi-am dat seama că maiorul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și armele țintă pe Poiana... Inamicul - sigur pe el - nu s-a alarmat decât când am ajuns aproape de casele de sub poala pădurii... Și unde au pornit a toca mitralierele și automatele rușilor!... Ochii mei nu vedeau decât cumpăna fântânii... Mișcarea ostașilor de lângă mine o simțeam fără să-i urmăresc cu privirea... Se mișcau ca un șoim gata să înhațe prada din zbor! Mitralierele făceau legea, forțându-ne să folosim terenul din plin. Ca la carte. Din când în când, se auzeau
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
când am ajuns la cele două răchiți de la cotul drumului. De acolo până la casa mea mai sunt vreo treizeci de pași... Așteptam momentul potrivit să fac saltul până la colțul gardului, când o rafală de mitralieră a secerat din zbor un ostaș în plin salt... În lumina slabă a zorilor, prin fumul și colbul care învăluia totul nu puteam distinge mare lucru... În clipa următoare, o nălucă a făcut un salt nebunesc până la rădăcina nucului din poarta lui Costăchel... A dus automatul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
În urma Proclamației Regelui, dată aseară, armata română încetează lupta împotriva trupelor rusești! E armistițiu!” „Ce fel de armistițiu?” După ce ne-au ocupat jumătate din țară? Nu-i mai scoți pe ruși de aici cât îi hăul!” - mă întrebam eu. „Comunică ostașilor și rămâneți în așteptarea noilor ordine!” - a încheiat colonelul, cu glas amar. Am adunat oamenii și le-am spus exact ce am aflat de la colonelul Brad Filip. Să vezi dumneata ce ți-i omul... Unii chiuiau și râdeau, strigând: „Fraților
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Am privit în direcția arătată de caporal. O coloană nesfârșită de ruși tălăzuia înspre noi. Am rămas în așteptare. Iată-i tot mai aproape! Rubăști înspumate. Automate atârnate de gât. Ciubote scâlciate... Totul părea că plutește în colb... Am adunat ostașii și am rămas în dreapta plutonului... „Gde nacialnic?” - a fost prima vorbă spusă răstit de un maior rus. Am făcut un pas în față. „Tî net nacialnic! Nazat!” au răsunat răstit cuvintele maiorului, însoțite de o privire de viperă... Până să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ceremonioasă este mai neverosimilă În cazul unei atât de intense combustii ca aceea a scriitorului decât compensarea ei, măcar tainică, prin acide Rapoarte către Posteritate. Literatura Însăși se răzbună, s-ar părea, pentru atâtea bușituri, Închipuite sau reale, proiectându-și Ostașul pe soclul Judecății de Apoi, În rolul mult visat al Unicului, care Își plătește datoriile nu doar către inamici, ci, mai ales, către prietenii care nu i-au fost totdeauna deopotrivă. „Sunteți, sunteți prins În pioneze otrăvite, domnu’ Norman”, auzeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sine. Oșansă aparent fără șanse, dar unica șansă, și Încă una imensă. * În 1936, apare În literatura română o carte subțire și stranie, intitulată Întâmplări În irealitatea imediată. O carte ațintită doar spre omenescul din om, nu „supra-om”, nici omul ostaș sau furnică. Omul care este doar atât, și cât de mult totuși, om. Iluminările, catastrofele, iluziile ființei vulnerabile care vrea să Înțeleagă ce Înseamnă a trăi În lume. O somație precipitată. Un vârtej magic de fosforescențe. O săgeată În rana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
peste tot (fără Îndoială și În acea sală de conferință), explică săgețile pe care vorbitorul nu se putea abține a le trimite spre supraveghetori, atunci când se referă la „supra-om” și „omul nou”, la „libertate, adevăr, morală”, „haosul cazon totalitar”, „omul ostaș sau furnică”, la „manipularea demagogică a prefabricatelor utopiei «umanitare»”. Era, mai curând, modul său de a-și legitima sieși, prin lectura lui Blecher, propria puerilă persistență În reduta iluzorie a literei. În acest sens, retorica antisau apolitică și pledoaria patetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de partea cauzelor nobile și pierdute. Nu multă vreme după uciderea fiului său Gad, reporter fotograf În Războiul din Golf, de care era despărțit de multă vreme, Paul Îmi scria: „Durerile rămân dureri. Fiul Împușcat anul trecut, În Vinerea Mare, de ostașii lui Saddam Hussein, n-a Înviat”. Dar adăuga, În chiar rândul următor: „Mă apasă atrocitățile din Iugoslavia, din Caucaz, din Sri Lanka. Mă apasă soarta țiganilor. Și mi-e groază de skinheads. Cartierul nostru nu l-au cercetat Încă, dar dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
capacități de producție, mari suprafețe de teren, localități, bunuri materiale, avutul a mii de cetățeni. Lupta cu forțele dezlănțuite ale naturii se desfășoară pretutindeni Într-o Încordare greu imaginabilă. În această Încleștare fără precedent, oameni de toate vârstele, muncitori, țărani, ostași ai armatei noastre fac dovada unei bărbății eroice, a voinței de a Învinge, de a depăși marile dificultăți și prejudicii, depun eforturi pe care numai conștiința unui ideal măreț ce-l au de Înfăptuit - edificarea socialistă a țării - le putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În prima caleașcă, trasă de trei perechi de cai albi, tovarășa Elena Ceaușescu și ducele de Edinburgh În cea de-a doua; celelalte persoane oficiale române și britanice - În următoarele cinci calești. Cortegiul este deschis de o escortă alcătuită din ostași ai Cavaleriei Regale (Household Cavalery), În uniforme de mare ținută. În fața cortegiului oficial se deschid porțile monumentale ale Palatului Buckingham, reședința suveranilor Marii Britanii Începând din 1861, de pe vremea reginei Victoria. Aici, În semn de Înaltă cinstire, pe toată durata șederii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Ca să adune căldură pentru iarnă În oasele betege. Te observă trecând de mai multe ori prin preajma lui și spune: Eh... Călătorim, călătorim... Apoi „te prinde În gheare” și-ți povestește o Întâmplare din tinerețe, din gara Sinaia, și el este ostaș plecat În misiune. După fân și alte furaje În Ardeal. Și vine un ofițer de pe acolo de prin Sinaia și-i face observație că are un nasture rupt. Și lui Îi este rușine și raportează, că cum Îl cheamă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de trădători, de infami ucigași, ucid unde pot oameni, dau foc clădirilor, pun explozibile, se dedau la crime incalificabile... Pentru aceasta nu se dau În lături de la nici o fărădelege, recurgând la acte tipic fasciste, trăgând fără alegere nu numai În ostașii armatei noastre ci și În populația civilă, atunci când li se ivește prilejul, În femei, În copii, mărind numărul jertfelor care și așa au fost mult prea multe În rândul oamenilor pașnici, În special ale tineretului. Ura poporului crește În aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și eruditul stolnic își spuse în gând, cu oarecare amărăciune: „Pare se că am în față un domnitor deosebit, cred că și răposatul Șerban l-ar fi invidiat”. Au pornit de la Mitropolie spre Curte. Ca la sărbătoare, mergeau în frunte ostașii, apoi, călare pe calul împodobit ținut din scurt de frâu, vodă Constantin, după el boierii potrivit rangului. Clopotele Mitropoliei băteau vesele anunțând țara că a fost ales noul domn. Trecând prin fața caselor brâncovenești, vodă opri calul, nu pentru că știa că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și sticlă semitransparentă. Din urmă îl ajunseră doamna Marica, capuchehaia Ianache Văcărescu și prinții Constantin și Ștefan. Intrând în sala de jos, Vodă spuse: — Aș dori să cinăm în iatacul doamnei, să pună masa roabele măriei sale. Constantine, dă poruncă unui ostaș să-l aducă pe Ioan Românul, astrologul, și pe doftorul nostru Pylarino. — Acu’ noaptea, măria ta? îndrăzni doamna Maria. Domnul îi răspunse doar cu o privire îngândurată, făcând în același timp un semn cu mâna spre Constantin. Acesta dispăru imediat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și spahii de la Istanbul, care nu și-au mai primit solda de trei ani. Că marele muftiu Feiz Ullah Efendi a spus în micul divan că dacă s-ar schimba domnul valah, s-ar face rost de aur pentru plata ostașilor. — Asta pentru că atunci când și-a măritat fata muftiul mi-a cerut ca dar de nuntă cincizeci de pungi de aur, iar noi la început i am dat mai puțin. — Cincizeci de pungi? se miră beizadea Constantin. — Mai este și cuscrul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Coranului se arătase neîntrecut, iar versetele învățate pe de rost și le însușise în așa măsură încât, spre deosebire de tovarășii săi de arme, el își făurise un cod moral propriu. Selin credea cu toată puterea în jihad, în misiunea lui de ostaș în slujba unei cauze sfinte și deplângea din toată inima decăderea în care intrase ordinul ieniceresc, el fiind considerat un ienicer de modă veche. Nu se căsătorise, nu-și cumpărase proprietăți, nu aparținea nici unui clan, nici unui partid, profesiunea lui de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ajungă unde era. Era trist acum. Văzuse smârcurile de la Țânțăroasa și-și dăduse seama că acum mai bine de o sută de ani Sinan Pașa greșise, lăsându-se atras acolo. Văzuse și crucea cioplită la porunca lui Șerban bei pentru ostașii valahi, dar nu văzuse nici un însemn ridicat pentru mulțimea credincioșilor lui Allah căzuți pentru jihad. Zarurile se loveau unul de altul în cănuța de tinichea, zornăiau rostogolindu-se pe micuța planșetă din lemn de nuc și hotărau cui îi vor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare..., cântau călugării. — S-au bătut într-o noapte de iarnă, ai lui Mihai Vodă Viteazul cu tătarii, șoptea un boier bătrân la urechea altuia. Da, știu, dar înțelesesem că ai noștri n-au pierdut aproape nici un ostaș, de ce zice vodă că e locul sfințit? întrebă celălalt în șoaptă. — Sfinția sa a spus, nu vodă. Cică e sfințit cu sânge omenesc. Cântare după cântare, lumânările arzând tremurat și palid în strălucirea luminii soarelui, mitropolitul nins și încovoiat de ani
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
călare, prin fața întregii armate aliniate. Era 29 mai și-i era frică lui Mehmet al doilea El Fatîh că nu va mai putea ține asediul cetății din cauza căldurii verii. Atunci s-a jurat padișahul că de va cuceri orașul, orice ostaș să aibă voie să jefuie cum vrea și să ucidă pe cine vrea. Tăceau trâmbițele, încetau tobele și pe deasupra armatei pe care o înghițea în depărtare orizontul se ridicau glasurile agalelor care țipau spre oșteni jurământul sultanului. De dincolo de ziduri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
munte până în Argeș, cu prada și jaful spărgeau magaziile și pivnițele boierilor, mâncau, beau și distrugeau totul, siluiau femeile de ajunseseră să fugă toate prin poduri și căpițe. Împăratul îmi cerea să întrețin timp de șapte luni cincisprezece mii de ostași și să plătesc drumul lor până la granița cu franțujii, opt sute de mii de florini. Asta a fost treaba Bălăceanului și a văduvei răposatului vodă, doamna Maria. Că boierii au fugit din fața armatei lui Heissler, că la București bântuia ciuma, că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
steaguri austriece; șase generali în frunte cu Heissler au fost prinșii tătarilor iar Teleki și aga Bălăceanu au înroșit cu sângele lor pământul. Noi am intrat peste mercenarii împăratului, fără tunuri, și i-am nimicit. Erau peste patru mii de ostași nemți și peste trei mii de unguri. Care voievod în locul nostru ar fi putut răbda să nu se avânte spre fapte de vitejie, știindu-se urmat de hoarda hanului? Dar am rămas pe colnic înconjurat de căpitanii mei. Priveliștea de pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
află și că țarul Petru îi promite lui Toma tronul, dacă îl ajută în bătălie. Pune iscoade să numere oștenii lui Petru care mai rămăseseră treji după ce sărbătoriseră aniversarea victoriei de la Poltava împotriva suedezului. Aflând numărul și starea jalnică a ostașilor ruși, Brâncoveanu întârzie să le trimită hrana pentru care primise de la țar pungi grele de aur. Stă pe deal și așteaptă, după obiceiul lui... Așa este, Brâncoveanu știa exact în ce se băgase marele Petru. Să i se fi zis
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înțelegi, niciodată! Când mita și vânzările, bacșișul cum spun ei, mănâncă împărăția otomanilor cât pe ce s-o piardă, când lefurile ienicerilor și akingiilor se rătăcesc prin buzunarele adânci ale slujbașilor turci și greci și nu ajung cu lunile la ostașii sultanului, de se răscoală gărzile din Stambul și schimbă vizirii ba chiar și pe preaînaltul stăpân al mărilor și continentelor, fiecare cum urcă treptele seraiului se jură pe Coran și pe sabia lui Ali să stârpească hoția și bacșișul. Hârtia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-și controleze ținuta, aruncându-și pe el repede doar un caftan, coborî cele câteva trepte care duceau în sala mare a casei doamnei Stanca în care locuia iarna de când îi murise soția. Salută cu un mormăit pe cei doi ostași și ridică întrebător din sprâncene. — Căpitanul Totoescu spune să veniți la spătărie, a venit un trimis de la Stambul, mai-mai să omoare în galop calul de sub el... Zice că are o scrisoare pentru măria sa. Căpitanul nu vrea să-l scoale pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]