KorAP: Find »[drukola/base=păsa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...116 117 118 ...145 >

3,617 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

de inconștient să îi spun. Următorul incident a fost și mai absurd. Nu s-ar fi întâmplat niciodată dacă nu erau afurisiții ăia de polițiști patrulând prin parcare cu o săptămână înainte. Sunteți bine? întrebaseră ei, de parcă le-ar fi păsat. Domnule, mi-au spus, de parcă nu m-ar fi aruncat într-o celulă împuțită la cel mai mic gest sau la un ordin de sus, sau doar de plăcere. Știu cum sună, dar nu sufăr de Verfolgungsbedingt. Dacă aș fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
bogat, ultimul său roman, Constrângeri, avea mare succes. Ca să o spunem direct, nu era interesat de bani în acest caz. Ca dovadă, promisese să dea toți banii câștigați din proces, mai puțin cheltuielile legale, unor asociații de caritate evreiești. Îi păsa doar de amintirea Annei Frank și a altor șase milioane. Tot ce voia era ca vocea ei adevărată să fie auzită. Era sigur că și eu voiam același lucru. Aștepta cu nerăbdare să mă întâlnească, îmi dorea multă sănătate și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

Fima jalnice ca frunzele moarte care putrezeau la rădăcina dudului golaș din curte. Există undeva o țară promisă uitată - nu o țară, nu promisă, nici măcar uitată -, Însă ceva care te cheamă la el. Pentru o clipă se Întrebă: I-ar păsa oare dacă ar muri astăzi? Întrebarea nu trezi nimic În el, nici spaimă, nici dorință. Moartea i se părea la fel de fadă ca una din glumele lui Wahrhaftig. Iar viața sa de zi cu zi i se părea previzibilă și plicticoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
tu cântai la flaut. Ne uimeai. Te găseam fermecător, dar și puțin Înspăimântător. Îmi amintesc că Într-o seară Elya și Liat ți-au pus pe frunte o coroniță din frunze de stejar. În clipa aceea nu mi-ar fi păsat nici dacă te-ai fi culcat cu una din ele sub ochii mei. Sau cu amândouă. În Grecia, În primăvara aia, acum patru ani, erai poet cu toate că nu scriai nici un cuvânt. Iar acum umpli pagini Întregi noapte de noapte, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
În lumânări și În tigăi. Odată te-ai Înfuriat și ai țipat la mine că nu suporți dormitoare fără perdele, până și Într-un bordel sunt perdele. Ai bătut din picior ca un copil răzgâiat. Nu că mi-ar fi păsat: ce-aș avea eu contra perdelelor? Dar clipa aceea a fost sfârșitul Greciei. A Început meschinăria ta. Odată mi-ai făcut o scenă pentru că, după părerea ta, eu risipeam banii tatălui tău, altă dată - pentru că banii tatălui tău nu ajungeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
totuși decât de o răceală ușoară. Sau poate că tatăl fredonase, cum avea obiceiul, un ya-ba-bam hasidic subțirel. Sau era posibil să fi fost un deranjament pe linia telefonică? Toate rețelele din țara asta se prăbușeau și nimănui nu-i păsa. Și asta era o consecință a obsesiei noastre asupra Teritoriilor. Adevărul ironic era, așa cum avea să descopere Într-o zi un istoric din viitor, că Abdel Nasser 1 fusese totuși cel care câștigase Războiul de Șase Zile. Victoria ne-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
lăsă felia de pâine și, fără să-și dea seama, o puse În chiuvetă, ca pe o ceașcă goală. Și Începu să-i Îndruge Ninei că lucrul minunat la ea era că față de ea nu simțea nici o rușine. Nu-i păsa dacă părea ridicol, nu-i păsa nici măcar dacă părea neputincios sau stupid, cum i se Întâmplase alaltăieri noaptea. Parcă i-ar fi soră. Și acum era pe punctul să-i spună ceva banal, dar ce importanță avea? Banal nu Înseamnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
să-și dea seama, o puse În chiuvetă, ca pe o ceașcă goală. Și Începu să-i Îndruge Ninei că lucrul minunat la ea era că față de ea nu simțea nici o rușine. Nu-i păsa dacă părea ridicol, nu-i păsa nici măcar dacă părea neputincios sau stupid, cum i se Întâmplase alaltăieri noaptea. Parcă i-ar fi soră. Și acum era pe punctul să-i spună ceva banal, dar ce importanță avea? Banal nu Înseamnă Întotdeauna neadevărat. Ceea ce voia să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
superior și iritat. Să taci. Și ce e În general În stare să Înțeleagă un nimic ca tine? Cine a vorbit măcar cu tine? Stele mari străluceau În fața ochilor săi obosiți. Fima nu le cunoștea numele și nici nu-i păsa care era Marte și care Jupiter sau Saturn. Dar ar fi vrut să Înțeleagă de unde venea senzația aceea vagă cum că nu se afla aici pentru prima oară. Că mai fusese aici cu mult timp Înainte. Că văzuse deja pâlpâirile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Își aminti că uitase să aprindă Încălzitorul. Aplecându-se, descoperi fericit că În rezervor mai era destul gaz. După ce aprinse Încălzitorul simți nevoia să-i ceară sfatul lui Țvi Kropotkin Înainte de-a concepe apelul. În entuziasmul său nu-i păsa că-l deranja iar pe Țvi În toiul bărbieritului, căci noua lui idee i se părea rodnică și folositoare, ba chiar foarte urgentă. Dar din receptor urca iarăși aceeași tăcere. Fima simți totuși că această tăcere era mai puțin adâncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
tăie un maidan gol, intră Într-o clădire neterminată și de-abia reuși să-și desfacă fermoarul pantalonilor, că vezica i se și goli Într-un jet continuu și furtunos. Se simți atât de victorios, Încât nici nu-i mai păsă că pantofii și manșetele pantalonilor i se murdăriseră de noroi. Se Îndreptă spre nord, trecu de bancă fără să o vadă, dar observând cu entuziasm că migdalul din curtea sa din spate nu era singurul care Înflorise fără să mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264

de compasiune în vocea ei? Părea mai preocupată de ziua lui Phil decât de tragedia mea - vreau să spun întâmplarea nefericită - deși poate că nu aveam motive s-o învinovățesc pentru asta. La urma urmelor, ea avea copii, ce-i păsa? Am reușit să adorm după ce am terminat o sticlă de vin și ultima sticlă mare de cidru din ultima noastră excursie în Devon. Ca să mă asigur că voi cădea în nesimțire, am mâncat și o cutie de bomboane cu lichior

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
a făcut pe plac. Trebuie să nu mă mai gândesc la el. Trebuie să nu mă mai gândesc la el. La o asemenea petrecere mi-aș fi dorit și eu să fiu invitată. Nimănui de-aici nu părea să-i pese nici de hainele mele, nici de cele proprii. Am făcut păianjeni și pagode și ne-am întins pe podea ca să facem concursuri de sărituri cu purici de hârtie. Acesta era genul meu de oameni. Dar nu-mi doream copii cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
cu clor și cu un burete aspru. M-am întrebat dacă ar trebui să mă simt jignită pentru că ea considerase că jegul era atât de mare încât necesita asemenea măsuri drastice. Nu, nu aveam cum să fiu jignită, nu-mi păsa suficient. — Ce s-a întâmplat, mătușă Lynn? Nu-mi spune că iar a fost din cauza mea și a lui Mark! Nu chiar. În fine, într-un fel, probabil. Simțeam acea stare de rău deja familiară pătrunzându-mă. — Nu mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
iau această decizie. Era prea mult. Nici măcar nu vorbisem de problema banilor și acum nu mai puteam. Amândoi dăduserăm niște lovituri mortale, iar acum mă simțeam prea epuizată ca să gândesc limpede. L-am împins, de data asta fără să-mi pese de contactul fizic, și am pornit spre ușă. De curiozitate, strigă Mark din bucătărie, cine ți-a spus despre mine și Tally la Bristol? —I-a scăpat lui Kieran, am răspuns eu fără să gândesc. Mark râse răutăcios. Înainte de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
se revelase necesitatea acestui lucru chiar înainte de a avea prima aventură cu un bărbat. În timp ce-mi curățam fața de resturi de machiaj, încercam să-mi imaginez că mă eliberam de ultimele vestigii lăsate de Mark. De ce să-mi pese unde se ducea weekendul acesta și cu cine? Eu urma să merg la Chessington World of Adventures cu un alt bărbat. Purtând cea mai bună lenjerie intimă pe care o posed. Uitasem de noua mea tunsoare, iar după duș nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
mă ierți pentru treaba cu Tally, deși s-a întâmplat acum mulți ani, ar trebui să fac și eu același lucru în legătură cu... el. „Mulțumesc, Kieran“, mi-am șoptit ca pentru mine. —Și? Mark mă luă de mână. — Nu mi-a păsat de ce a zis, dar nu am reușit să adorm în ciuda faptului că eram beat muci, iar, după ce am stat treaz câteva ore, am știut că avea dreptate. Mi-am ținut respirația. —Așa, pur și simplu? Mark zâmbi. Nu așa, pur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
purtam o rochie așa de largă. Am uitat de Mark și de prietenii noștri și de obiectivele pe care mi le impusesem pentru viețile noastre colective. Maria avea dreptate. Aveam 16 ani. Mă simțeam liberă și tânără și nu-mi păsa de nimeni și de nimic. Am strigat și am aplaudat și am sărit pe Spandau Ballet și Duran Duran și Michael Jackson și George Benson. Când ritmul a încetinit brusc, am rămas pe ring un timp, cu capul învârtindu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
nu e mai scurt pe Lambeth Bridge?“ și „E vreo problemă dacă am o bancnotă de 20 de lire?“. Ar putea chiar să-l întrebe uneori dacă a luat-o vreodată cu taxiul pe Kylie Minogue, dar nu le-ar păsa de viața mea sau de inima lui Alfie. Și ce au spus doctorii? — Mi-au spus că ar trebui să mă pensionez. Dar oricum plănuisem s-o pun în cui de Crăciun, înainte de a mă duce în Australia. Cine știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
lor. Și asta fac și eu cu propria viață. Dar asta e secret. Tally începea iar să devină tensionată. Tot nu văd cum se poate evita acel moment în care povestea frumoasă se încheie și începe să nu-ți mai pese. Nu voiam să aud asta. Beam prea repede pentru că nu mă simțeam în largul meu și pentru că mâncarea era servită „modern“, mai exact, era prea puțină. —Eu și Mark nu am ajuns niciodată în acel punct! Tally râse răutăcios. — Tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
de ce nu mă întreabă niciodată dacă nu vreau să încerc fardul de obraz de sezon sau crema antiîmbătrânire a lui J-Lo? Pentru că te îmbraci ca și cum puțin îți pasă de felul cum arăți sau ca și cum nu-ți permiți financiar să-ți pese. Dar vom schimba asta. Am urcat cu scara rulantă până la primul etaj și am trecut repede de zeci de rafturi încărcate cu haine care miroseau scump și nu mi se potriveau deloc. Mda, nimic pentru mine, am zis eu. Hai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
a trebuit să mă întind din nou. Patul era fleașcă, iar eu tremuram în pantalonii și bluza umede pe care fusesem prea obosită să le mai dau jos. Am luat câteva pastile. Nu știam ce erau și nici nu-mi păsa. M-am ridicat cu greu din pat, iar când m-am privit în oglindă m-am speriat. Mă transformasem în fantoma lui Jacob Marley 1, o arătare sinistră de o paloare morbidă. M-am hotărât să fac un duș scurt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196

să organizeze o seară muzicală acasă, dar nu era un intelectual; era mai degrabă un filistin În domeniul cultural, hărțuindu-i În mod constant pe Esteți În caricaturile sale, de pe meterezele revistei Punch. Henry știa toate acestea, dar nu-i păsa. Îi plăcea Du Maurier, Îi plăcea familia lui și Îi plăcea să Își petreacă duminicile Împreună cu ei. Cu ocazia acelei prime vizite la Hampstead, În timpul plimbării relaxante pe câmp, după masa de prânz, Însoțiți doar de Chang, Du Maurier Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
pare grozav de lipsit de religiozitate...“ Monologul mai dură câteva minute. Vorbitoarea, lady Nu-știu-cum, nu avea aparent nici o funcție În piesă, decât să țină astfel de discursuri, complet irelevante din punctul de vedere al acțiunii. Publicului nu părea să Îi pese câtuși de puțin, căci chicotea, râdea sau hohotea la sfârșitul fiecărei fraze. Actul al doilea era În plină desfășurare, ceea ce Însemna că al doilea act al lui Guy Domville abia Începea. „Vila DNEI DOMVILLE din Richmond. DNA DOMVILLE și GEORGE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
și Își aminti imediat și cauza. Fără speranța de a mai adormi, rămase În pat, ca supraviețuitorul unui naufragiu aruncat pe nisipul rece al unei plaje pustii, prea ostenit și demoralizat pentru a se târî dincolo de limita fluxului, abia mai păsându-i dacă trăiește sau moare, lăsând vălurelele descurajării să se spargă deasupra sa. Ce Îl supăra cel mai tare era faptul că eșecul umilitor ajunsese sau avea să ajungă la urechile tuturor celor din largul său cerc de cunoștințe. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]