6,963 matches
-
De acum Încolo vor face afaceri imobiliare, nu Îmbrăcăminte. Și acum Desdemona coboară scările, În drum spre ieșire. Ajunge la parter și se oprește să se uite În spate, la holul cel mare. Pentru prima oară Fructele Islamului nu mai păzesc intrarea În hol. Draperiile sunt trase În lături. Desdemona știe că ar trebui să iasă, ca de obicei, pe ușa din spate, dar acum nu mai are nimic de pierdut, așa că se aventurează spre partea din față. Se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
iasă În cale o ocazie și atunci Milton Stephanides n-avea s-o lase să-i scape. Grateful Dead veniră În Berkeley. Matt și toată trupa de puști s-au dus la concert. Mie mi-a revenit sarcina de a păzi tabăra. E miezul nopții În crângul de mimoze. Mă trezesc. Aud zgomote. Prin tufe se mișcă niște lumini. Se aude murmur de voci. Frunzele de deasupra capului meu se albesc și văd schelăria de ramuri. Sunt pete de lumină peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fenomenal, dar e narcisist. Și dacă nu-l lauzi tu, se laudă singur. Trebuie doar să se audă și e foarte mulțumit. Întotdeauna mestecă vreun pix. Acuma ținea între buze un creion. De la Aneriu am cerut câțiva oameni care să păzească școala în noaptea asta. E guraliv băiatul ăsta. Infantil cât încape, încăpățânat ca un porc, ceea ce și este, și foarte vulgar. Îl urăsc! Cu toate astea, pot să-l suport. Ar fi fost incredibil de egoist din partea sa să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dealul pe care era situată școala, încercând să mă conving că era foarte abrupt și foarte înalt, văd un elev fugind spre mine. Era unul din cei care au rămas în noaptea care a trecut în colegiu, pentru a-l păzi. Profesorii! Profesorii! striga el. Profesorii și Gardienii! Ce-i cu ei? Pe cine cauți? De ce zbieri așa? S-a oprit în dreptul meu. L-am prins de umeri, zicându-i să-și tragă sufletul. Și-a revenit imediat, m-a privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
etajul unu foarte rapid. Am mai dat până acolo de încă două patrule. Ușa la cancelarie era deschisă. În fața ei erau câțiva elevi, puși mai mult de formă acolo, decât cu un scop anume, căci nu mai aveau ce să păzească. Razele de soare, ce se strecurau printre masivii de ciment și beton din fața colegiului și ajungeau pe scaunele albe și pe parchetul roșu al cancelariei, făceau mai degrabă din aceasta o catedrală. Părea lungă și mai lată decât era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Am arătat spre cei mai apropiați, neașteptând ordinele lui Velail. Stați în fața ușii ăsteia și pentru nimic în lume nu plecați din fața ei și nu permiteți nimănui să intre. Da... ziseră ei neînțelegând motivul pentru care au fost puși să păzească o ușă. Mergem? Da, îngădui Constantin făcând primii pași. Ești ciudat, Corvium. Mulțumesc, spusei zâmbind. Unde mergem? Pentru asta am venit... e o întrunire și nu o să îți placă ce fac. În cancelarie? Da. De unde știai? Un profesor mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
supărat. Într-un fel, eram iritat și foarte nemulțumit și pot să spun chiar... curios. Cine convocase întrunirea și de ce? Ne apropiam din ce în ce mai mult de ușa cancelariei. În fața ei erau doi elevi ce păreau să aibă rolul de a-i păzi pe cei care erau înăuntru sau cel puțin să nu dea voie celor din afară să întrerupă întrunirea. Rămâneau pe loc, chiar dacă noi ne apropiam. Când am ajuns în fața lor, ceilalți au format un semicerc în jurul celor doi, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
planurile depozitelor, nu va fi o problemă. Depozitul este imens și stochează mâncarea ce trebuie servită la cantină în cutii uriașe ce sunt în fiecare zi livrate prin sisteme automate și independente de o comandă exterioară. Depozitul este foarte bine păzit și îi vom schimba codul imediat ce ne vom fi organizat, nu-i așa, Velail? Bineînțeles. Numai eu pot reuși. Nimeni nu a putut nici măcar să treacă de prima barieră de protecție, dar eu am trecut de ea. Am trecut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
încă lipsea. Se înșelase oare Arvon? Mă duc să văd ce a rezolvat Gavriil. Vii? Nu. Mai stau puțin. Cum vrei. Mulțumesc pentru plimbare. Se întoarse și plecă rapid. Eu am rămas lângă poarta deschisă. Erau doi elevi acolo care păzeau intrarea. Alexandru Mirog a venit? îl întrebai pe unul din ei. Nu, Corvium, îmi răspunse cu o voce aspră. Deci nu e. Era clar pentru mine că nici nu avea să mai vină. Și eu care credeam că vroia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
elev mai mult pentru el însuși decât pentru colegul său. "Ce mama naibii?" într-adevăr! Imensa mașină coti când ajunsese la colțul liceului și acum era pe jumătate intrată în aleea lată a curții interioare. Cei doi care trebuiau să păzească poarta erau încremeniți de frică. Camionul era înalt și atingea cu ușurință etajul unu al colegiului și părea întrucâtva amenințător, cele două faruri ale sale putând fi ușor considerate doi ochi imenși, iar zgomotul motorului, sunetul stomacului unui monstru. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
devenit din ce în ce mai eficienți la distrus, nu la reconstruit. Umblă niște zvonuri de la căderea imperiului, conform cărora Guvernul a capturat niște Vagabonzi ai fostelor gărzi imperiale și i-a antrenat special pentru a-i lăsa în aceste tenebre pentru a le păzi. Vagabonzi? Povești de adormit copiii! Vagabonzii sunt niște câini puțin mai speciali decât ceilalți, căci ei pot supraviețui în condiții mai vitrege și un timp mai lung. Atât și nimic mai mult. Greșești! Sunt niște animale modificate genetic de către oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
noastră. Știi ceva de asta?" "N-au mai fost o dată și i-am trimis acasă cu coada între picioare? Nu, François. M-ai prins pe picior greșit. Condu-i în prima clasă de la intrare și pune câțiva oameni să-i păzească. Nu intră nimeni acolo! Vin imediat." Se pare că numai timpul va dovedi dacă treaba pe care o fac eu aici e într-adevăr de căcat, domnule... Magrun. ...Magrun. Stăturăm câteva clipe, măsurându-ne din priviri, apoi spusei: Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să iasă din cameră. Poate a fost ceva în tonul malițios cu care am vorbit... În orice caz, Dutrumof se retrase afară. Urmară Magrun, vizibil scârbit, un Perir puțin speriat și Vladimir, care zâmbea. Ultimul din cei cinci, care îi păziseră pe musafiri până să vin eu, închise ușa cu un scârțâit lugubru, lăsând în cameră un torționar și o victimă. M-am uitat în jos la cel din fața mea, iar el își ridicase ochii spre mine. "Rolul meu pe scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cuvinte vor păstra în ele adevărata natură a lucrurilor care s-au petrecut aici. Își pusese între aceste pagini grijile sale probabil. Acesta e motivul pentru care le-a ascuns așa de bine! Avusese grijă ca biblioteca să nu fie păzită de nimeni, ca să nu fie careva tentat să caute prin cărți din pricină că n-avea ce face. Încăperea era protejată de cei de la primul etaj, așa că n-ar fi trebuit să fie probleme cu securitatea clădirii. Gardienii n-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
atâtea secunde, se retrase înspre mijlocul clasei. Sângele rubiniu îi curgea dintr-o rană lungă și dreaptă ce începea din colțul tâmplei stângi și se termina la începutul mușchilor gâtului. Gândurile sale erau clare. "De ce corpul meu nu s-a păzit cum a făcut în cantină? Sau în lupta cu TEG?" Dușmanul rămase în poziția sa și nu mai avansă. Când Corvium ieși pe ușă, zdruncinat și dezamăgit că n-a putut face mai mult și contrariat că lucrurile nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a aruncat înăuntru și i-a spintecat pe ăștia trei. A luat pușca cuiva de aici și i-a ucis și pe ăilalți doi. Uau! făcu Mihail. E tare tipul! Da, dar se evaporă cam repede... observă Gavriil. Or fi păzind asta, zise Helur arătând spre trapa din pământ. Nu m-ar mira dacă asta ar fi intrarea pe care o căutăm noi... Ce-i drept, cam ar trebui să fie pe aici! Și avea dreptate. Ăla era accesul în subteran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de aproape un kilometru. În afara ariei protejate se află pădurea de Spini. La fiecare colț e câte un post de observație din lemn. Nu cred că este cineva acolo pentru că este un ger incredibil afară și nu stă nimeni să păzească un teritoriu aflat la dracu-n praznic și uitat de lume. Sunt posturi de detecție cu laser, dar afară ninge, la fel ca peste tot în lume, și nu funcționează. Ar trebui să ne facem griji dacă vremea se îmbunătățește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mohorât, cu ochii ațintiți asupra cifrelor. De partea cealaltă a biroului, sprijinindu-și șalele de o pernă și cu o cuvertură aruncată peste genunchi, Augustus îl fixează din priviri. — Imperiul are nevoie, întâi de toate, de armată, hârâie răgușit. Ca să păzească frontierele și să mențină ordinea. Se impacientează. — Și așa, douăzeci și opt de legiuni sunt total insuficiente. Știi bine că le folosesc peste tot, nu numai la graniță... Ianuarius încuviințează cu un oftat. Atâtea lucruri neprevăzute s-au întâmplat și se întâmplă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nespus de ostenit. — Cât? întreabă din vârful buzelor. Răspunsul vine instantaneu: — Peste 50 de milioane de sesterți anual. Parcă ar fi tăiat în carne vie. Un tremur îl scutură pe împărat din cap până-n picioare. Vociferează revoltat: — Apărați-mă și păziți-mă, zei milostivi, de cei pe care-i con si der prieteni și i-am înălțat cu mâna mea, că de dușmani știu să mă feresc și singur! Se răstește amenințător: — Da’ cum ai ajuns la cifra asta aberantă? Că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
peste față. Umerii îi tremură involuntar. Sărmanul proaspăt îmbogățit, orbit de grandomanie, nu s-a mai gândit și la grelele privațiuni pe care le va avea copila lui de în durat alăturile de vestale. Stau în permanență în preajma altarului și păzesc focul sfânt zi și noapte. Sunt obligate să se păstreze fără de prihană. Asta nu e prea greu, căci trăiesc departe de lume, numai între ele. Și nici nu prea are cine să prindă nădejdi deocheate. Singurii bărbați cu care intră
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un gând consolator. — Tămâie! cere din nou Rex Sacrorum. — Puneți-o pe altar, le sfătuiește principele, ca să sfințiți lă ca șul curat al Vestei. — Mă doare, se smiorcăie Asinia lângă ea. O zgâlțâie din nou cu putere. — Divinitatea eternului Caesar păzește eternul foc! adaugă pontifex. Ei aș! mormăie ursuză Occia. Dacă n-am fi noi s-ar stinge la iuțeală. Măcar de-ar pleca mai repede! — Vesta îi va apăra pururea pe cei înrudiți cu ea, conchide regele. De ce nu zici
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
simbolul agățat sub carul celor cinstiți cu cere monii triumfale, pentru că este însemnul zeului Fascinus. I se adresează direct impertinentei: — Tu aia, care faci glume fără rost, ia vino încoace! Tânăra preoteasă se apropie tremurând. — Nu tot Fascinus te-a păzit și pe tine de deochi când erai bebeluș? o ia la rost Occia. Fata tace, roșie la față, necutezând a spune nimic. Bun! Măcar i-a închis gura, ei și celor tentate să o imite. Își înăsprește vocea: — El este
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un suflet, iar când se apropie de ea pornesc în acțiune. Sau suferă acțiunea? oftează bătrâna. — De aceea, conchide rex, Numa - despre care se spune că era bărbat iscusit și înțelept - a sfințit și a legiuit ca focul să fie păzit neadormit de voi, ca o icoană a puterii veșnice care le orânduiește pe toate. De data aceasta, Vestala Mamă aprobă mișcând ușor din cap. A vorbit frumos. Nu a spus însă că nu numai ei, ci și elenii, lasă focul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
văd pe sub poalele ridicate nu se potrivesc cu statutul ei. Cu atât mai puțin papucii ornamentați cu broderii tot din aur. Își împreunează palmele într-un gest suprem de uimire. Pe Iuno! Nu a venit măcar în sandale! Antonia ce păzește? Ea n-are ochi să-i spună că așa îi ies și mai rău în evidență picioarele umflate de gravidă? Ce se întâmplă cu Agrippina? Parcă n-ar mai fi ea însăși. S-a tulburat la cap din cauza copilului? Se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
comporte normal... O mână grea se lasă brusc pe umărul ei. Întoarce ochii și-și stăpânește cu greu un strigăt de spaimă. Claudius Nero a intrat pe nesimțite în sală fără să fie anunțat și acum e lângă ea. Ce păzesc cei trei nomenclatori care au listele cu invitați? Vai! Își mai înghite uimirea încă o dată. Este și istoricul Titus Livius cu el. Iar celălalt cine este? Îl cunoaște, dar de emoție a uitat cum îl cheamă. Ah! Sulpicius Flavus. Se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]