5,611 matches
-
Textul 4 În scobitura patului său mic cu cadru de fier, formată în timp de greutatea trupului, își văzu hainele de toată ziua aruncate, ponosite, decolorate, vechi și urîte precum grămezile de boarfe de la Morgă. Și pe un scaun de paie, pălăria de mătase, singura sa pălărie care stătea căscată larg, gata parcă să primească pomana. Pereții acoperiți cu o hîrtie gri, imprimată cu buchețele albastre, aveau tot atîtea pete cîte flori, pete vechi, îndoielnice, de a cărei proveniență nu puteai
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
nu e ceva foarte clar și nici după recensământul din oct. 2011. Cândva foarte compact, în sat se construiau și pe versantul râpii, de regulă, case din păruială și lut (pari în picioare compactați cu lut) acoperite cu șindrilă sau paie; în ultimele decenii puține au fost tăbluite. Două camere 3x4 m., despărțite de un hol iar în spate un chiler, rar, beci, ar fi prototipul. Coșer, grajd, alte „dosuri” adică „perdele” pentru adăpostit animale sau produse agricole erau dictate de
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
stoguri de snopi între care se plasa batoza, toamna, în capătul satului, de regulă la Daja (la sud de sat). Prin 1955 era ordin să se termine treieratul pe 22 septembrie și noi aruncam snopii pe batoză, sau săream pe paie, pe 22 noiembrie, treierișul se termina aproape de Crăciun, iar strânsul hlujenilor și în ianuarie. Erau tractoare IAR 22 cu roți mari pe spate, cu colți pe circumferință, sau locomobile servite de nemți destul de neprietenoși. Erau și inundații primăvara și pe
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
mirare, guardianul a întrebat: «Părinte, la ce te gândești?». Sfântul Francisc a răspuns: «Privește această casă!».El, ascultând, s-a întors să privească și întreaga casă i s-a părut că era făcută din ramuri împletite, din lut și din paie. Sfântul Francisc a spus fraților: «Așa ar trebui să fie casele fraților minori». Atunci guardianul a luat apă, i-a spălat picioarele și i-a sărutat stigmatele picioarelor. Eu cred că aceste fapte i s-au întâmplat fratelui Robert. Eu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
mai știa să spună altceva decât acel verset al Psalmului: Mă apasă povara mâinii tale. Cu pedepse îl îndrepți pe cel vinovat (Ps 38,11-12). Această ultimă propoziție a repetat-o până când a murit; a fost lăsat să zacă pe paie, gol și părăsit de toți, așa cum e obiceiul pontifilor romani atunci când ajung în ultima zi. Dar erau acolo doi frați germani care i-au spus papei: «Vă spunem adevărul, stăm pe aceste meleaguri de mai multe luni pentru a vă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
frumoasă cu un pat luxos și un șemineu plin cu jăratec dogoritor, spunându-i: «Te vei odihni și te vei încălzi așa cum ai dorit». Dar el a răspuns: «Nu un pat luxos, ci doar pământul gol sau un pic de paie sunt îndeajuns unui om sărac și cerșetor». După ce au ieșit cu toții, i-au introdus în cameră o fată frumoasă îmbrăcată cu haine grațioase și au închis ușile cu cheia. Ea s-a apropiat imediat de pat și s-a așezat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
bostani: - Măi să fie, parcă am auzit un țârâit de greieraș, spunea el și punea mâna streașină la frunte, prefăcându-se că n-o vede și o caută. Când se hotăra s-o vadă, își dădea pe spate pălăria de pai cu boruri mari și o lua în brațe. Veneau la masă și prima servită era nepoțica noastră. În fundul grădinii, în colțul din stânga, se afla un stejar secular, umbros, cu crengi groase și primitoare, în care mă urcam ades. Era locul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de la alte partide de pescuit. - Mitică, ia spune-ne cum a fost la Podu' Rupt, pe Jijia, în noaptea aceea când un crap ți-a întrerupt somnu-ți dulce. - Păi, i-am spus lu Coco să aducă vreo doi baloți de paie, care se găseau grămadă un pic mai încolo de unde ne aflam noi. Coco s-a executat, și pentru că m-am tot plictisit să tot aștept crapul și în fân era cald și bine, ce mi-am zis: acuma, că am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
râs năuc. Se redresă, i se părea că este copil la înmormântarea bunicului, postelnicul Constantin Cantacuzino, când toți plângeau, iar el se gândea că s-a închieat postul Crăciunului și că o să mănânce șorici de porc pârlit pe jar de paie. Așa și acum, știa că cele două sute patruzeci de pungi de aur sunt exact solda ienicerilor din garnizoana Istanbulului, soldă neplătită din toamnă (azi este 9 iunie, își spuse domnitorul) și că pacea încheiată cu rușii îi supără foarte tare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu influență mai comodă din multe puncte de vedere decât mașinile cu frecare care a dat posibilitatea atât lui, cât și contemporanilor lui, să facă numeroase experiențe noi. În 1781, Volta a construit un electrometru foarte sensibil cu fire de pai, care nu era decât o perfecționare a unui aparat al fizicianului francez Charles Francois Dufay (1698-1739). Electrometrul este un instrument electrostatic destinat măsurării diferențelor mici de potențial electric. Electrometrul lui Volta a fost transformat, la rândul lui, în 1787, de
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
un fierar, în timp ce se răcește, devine slab magnetizată, de la câmpul magnetic predominant al Pământului. Gilbert a studiat de asemenea alte tipuri de atracție, care s-au dovedit a fi, nu de natură magnetică, ci de natură electrică, în special atracția paielor și a altor obiecte ușoare către alte materiale, după ce acestea au fost frecate ușor cu o cârpă sau cu blană. Un material studiat a fost chilimbarul, rășină de pin fosilizată, numită de către greci elektron, care cunoșteau deja proprietățile sale de
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
treisprezece ore! A doua zi, toată lumea ne felicita pentru fericita călătorie; se pare că aceasta ia adesea cinci zile; vehiculul se răstoarnă sau se rupe; oamenii înnoptează sub cerul liber, în drum, sau se adăpostesc într-o colibă acoperită cu paie, ceea ce nu înseamnă decât o mică diferență. Hărțile indică de asemenea existența unor sate; să nu credeți niciun cuvânt; există într-adevăr câteva colibe și câteva cocioabe sub pământ numite poșta; se mai văd câteva îngrămădiri de cabane joase, lipsite
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
bătrână refuză să ne dea căruța; suntem constrânși să-i solicităm, cu revolverul în mână, unui alt căruțaș, aflat în trecere, să-l ridice pe rănit și să-l lase în locuința cea mai apropiată. Îi facem un așternut de paie acceptabil cu snopi luați dintr-un câmp învecinat. Căruțașul se hotărăște, pe jumătate de frică, pe jumătate după făgăduirea unei recompense. Trimitem de la poștă mijloace de transport pentru a conduce surugiul la spitalul de la Buzău. În adevăr, n-am putea
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cerealele Levantului. Dar aici nu se vrea nici îmbunătățirea culturii, nici utilizarea unor semințe superioare. Nu există pajiște demnă de acest nume în marea Valahie; fânurile sunt aspre, grosolane, spinoase; aici nu se cultivă trifoi, lucernă, sparcetă, toate fânurile artificiale; paiele nu se recoltează, ci putrezesc pe țelini. Orzul și ovăzul sunt ceva mai bune decât grâul; dar nu există decât în cantități nesemnificative. În mare parte, aceste magnifice spații cultivabile sunt pustii, abandonate și limitate la starea de stepe. Speciile
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în Andaluzia; unul dintre subiectele pictorului Francisco Goya, cf. GR [versiunea traducătorului] (n. tr.). cojoce în original (n. tr.). bourdeils în original; această notă este valabilă pentru aparițiile ulterioare ale cuvântului bordeie (n. tr.). turtă prismatică din baligă amestecată cu paie, folosită la țară drept combustibil sau ca material de construcții, cf. DEX (n. tr.). Bîrlad în original; această notă este valabilă pentru aparițiile ulterioare ale numelui Bârlad (n. tr.). Tecuciu în original; această notă este valabilă pentru aparițiile ulterioare ale
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
sa le toace cu satârul, să dea la rațe... Creștea cîte-o suta, lua pe ele o sută de poli, ca să cumpere o sută de metri de pânză... I se chirciseră, erau crăpate, urzicate de hrănitoarea iarbă, arse de focul de paie pe care îl vâra mereu sub căldare, de săpunul cu sodă puternică cu care ne spăla cămășile... Era senină și resemnată văzând diferența dintre mâinile noastre, ale mele tinere, albe și îngrijite (fiindcă după ce intrasem la școală, furca, sapa, secerea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
uitau urât la mine, ce-ai domnule cu ei?... Că nu iubesc animalele... îmi aminteam animalele... Bisisica... câinii la noi în curte nu-i râzgâia nimeni, nu-i îndopa să hămăie la fereastră fără nici un rost, se duceau dracului la paie și se încolăceau acolo până dimineața... Ăștia lătrau toată noaptea pe toate tonurile și de la toate distanțele, când credeai că a tăcut unul, începea celălalt... Am ieșit afară cu un alpenștoc în mână, pe care îl cumpărasem din oraș să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pe la bucătărie, cu pregătitul mesei de prânz. Spre seară am plecat la București, nu Înainte de a-l vizita pe Ghiță. Îi plăcea noua lui locație pentru că l- am văzut că se familiarizase deja; mâncase tot și stătea pe stratul de paie, Întins, parcă satisfăcut de toate condițiile. În cursul săptămânii, de obicei, vorbeam la telefon cu părinții să-i Întrebăm ce mai face fiul nostru și dacă sunt bine și ei. Acum aveam și un nou subiect de discuție; Ghiță. În
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
vecină cu noi, căsătorită, ne despărțeau doar câteva case. Îmi aduc bine aminte când și-au construit casa pentru că și părinții mei i-au ajutat la ridicarea ei. Pe atunci, casele se făceau din chirpici, În compoziția cărora intrau: pământ, paie și balegă de cal, toate amestecate cu picioarele fiindcă se făcea o cantitate mare, după care, chirpicii se puneau Între niște șipci. Când cineva Își construia casa, se anunțau rudele, vecinii, și se făcea un fel de clacă; bărbații cu
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
așa cum mă vezi, fac numai prostii: acum doi ani m-am urcat Într-un tei să culeg flori și s-a rupt creanga cu mine. Noroc că am căzut pe acoperișul unui coteț de porci, pe moale, fiind acoperit cu paie. Am rămas cu o sperietură zdravănă și cu dureri de coloană. Am zâmbit. Mi-aduc aminte când veneam În vacanțe și mai auzeam de una, de alta; cine a murit, cine are nuntă sau botez. De Nae auzisem că făcuse
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
dat restul la cei 50 de lei? A avut mărunt? Mie mi s-a oprit dumicatul În gât și am făcut ochii mari. - Tu glumești? I-am dat cei 28 de lei pe care Îi pusesem pe măsuța de pe hol. - Pai, am pus și eu cei 50 de lei dedesupt, ți- am și spus, În drum spre baie, am crezut că Îi observi și nu mai plătești tu. - Nu se poate! Vorbești serios? Nu am auzit când mi-ai spus. Eu
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
e acolo bucătărie grecească și cârciumă. Atunci am dat drumu carelor cu holerici să meargă la pas pe Podu Târgului de Afară, iar eu cu șeful meu intrarăm în prăvălie, unde am găsit masa îmbrăcată în mușama și scaune de paie. Bucătarul ne-a pus farfurii și tacâmuri și ne-a dat icre cu măsline, pătlăgele tocate cu untdelemn, cum și pătlăgele împănate cu usturoi, fasole, ciorbă și halva de tahân; altceva nu mai avea, fiind postul Sf. Marii [15 august
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
desăvârșită de fonduri pentru campania sanitară. Până la urmă a fost descoperită, lângă bariera orașului, o baracă pustie, fără ușă și ferestre. Nu s-au putut procura nici paturi, nici saltele și nici rufărie, ci s-a decis instalarea bolnavilor pe paie. Rămînea cine să îngrijească pe bolnavi: medici nu, infirmieri nu... Nu vrea nimeni să fie infirmier. Primarul a trimis pe un sergent și a găsit pe un arap într-o cârciumă, și l-a adus. Acesta, un bețiv pripășit, a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
lot de holerici aparținând Corpului IV de Armată: "Ei sunt acolo în număr de 280, unii, în corturi mici individuale, pe pământul șiroind de ploaie; alții, adăpostiți sub frunzare, pe care le străbate ploaia, îngrămădiți unul într-altul pe niște paie care nu sunt decât un burete îmbibat cu apă; alții, în două case, la adăpost de ploaie, fără aer, fără lumină, pe niște gunoaie ude. Nici o pătură... Doi medici, care dorm sub un adăpost improvizat, îi îngrijesc de bine, de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Uneori, lagărul nostru se prefăcea într-o baltă noroioasă, prin care abia străbăteam cu grele cizme de călărie. Sălile bolnavilor erau niște imense barăci, fără lumină îndestulătoare, înăbușitoare când ardea soarele și umede când ploua. Bolnavii zăceau pe saltele de paie, unul lângă altul, cu o cărare de noroi ce despărțea amândouă șirurile de paturi. Nu aveam saltele și aproape deloc rufărie"561. Fig. 18. Aspect de la autopsia unui soldat mort de holeră în Campania din Bulgaria (fotografie din 1913). Despre
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]