3,306 matches
-
Premiera din 17 decembrie 1864 de la Théâtre des Variétés a fost întâmpinată cu deja uzuala indignare a presei din cauza profanării subiectului antic, Jules Janin l-a blestemat „pe perfidul Meilhac, pe acest trădător de Halévy, pe nenorocitul de Offenbach”. Publicul parizian a apreciat notele frivole ale libretului, discutate în "Le Figaro", și a frecventat asiduu Teatrul de Varietăți, asigurând operei o sută de reprezentații. În același an opera a avut succese răsunătoare la Berlin și Viena, întreg publicul european iubea muzica
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
din "Frumoasa Elena". Acțiunii de tip roman pastoral îi lipsesc acum cu desăvârșire accentele sarcastice. Opera bufă "Barbă-Albastră", a cărei premieră a avut loc în 1866, este chiar caracterizată pe alocuri de o atmosferă sumbră. Cu "La Vie Parisienne" (Viața pariziană) Offenbach s-a dedicat împreună cu perechea de libretiști Meilhac/Halévy pentru prima oară unui subiect contemporan, ilustrând muzical scene din viața orașului luminilor cu frivolitate, însă din nou fără o critică prea incisivă la adresa societății burgheze. Premiera operei a avut
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
a împărătesei Ecaterina se îndreptau de fapt împotriva politicii militariste practicată de Napoleon al III-lea, care tocmai eșuase în intervenția care sprijinise forțele conservatoare din Mexic. Marele succes al operei se explică însă și prin fascinația stranie a publicului parizian pentru confruntarea care se întrezărea deja între Napoleon și Bismarck. Interpretarea frivolă dată temelor războinice, susținute muzical pe scena operei de o veritabilă fanfară militară, și ridiculizarea tagmei cazone în general au permis probabil o binevenită bagatelizare a conflictului cu
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
manifestă fervența mișcării republicane, care s-a descărcat prin numeroase publicații radicale și tumulturi de stradă. Operetele lui Offenbach nu s-au mai bucurat, în această atmosferă tulbure, decât cel mult de succese sezoniere. Ele nu mai atingeau nervul publicului parizian, care (re)descoperise în operetele lui Hervé un mod mai accesibil și mai grobian de amuzament. Încercând să țină pasul cu vremurile, Offenbach a cultivat și el umorul facil, având în 1869 chiar succes la Baden, în Austria Inferioară, cu
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
războiul civil dintre Comuna din Paris și forțele legitimate de "Assemblée nationale", conduse de la Versailles de către liberalul Adolphe Thiers. Prin eliberarea deținuților de război din captivitatea prusacă acesta a reușit să-și asigure ponderea de forțe necesară răsturnării Comunei. Revolta pariziană a fost înfrântă la 29 mai 1871, iar la 31 august 1871 Thiers a fost ales președinte al celei de-a Treia Republici Franceze. În august 1871, Offenbach s-a întors la Paris, după escale la Viena și Londra. Halévy
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
celei de-a Treia Republici Franceze. În august 1871, Offenbach s-a întors la Paris, după escale la Viena și Londra. Halévy l-a regăsit pe atunci la repetițiile pentru "Les Brigands", bolnav și apatic. Exclus din mijlocul bunei societății pariziene, cu fostele sale mari succese uitate sau aprig contestate acum, așa ca în cazul operei "La Grande-Duchesse de Gérolstein", Offenbach și-a definitivat proiectul "Le Roi Carotte", cu anumite schimbări aduse de Sardou pentru a evita referirile la evenimentele din
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
instituție a început sub bune auspicii. Parțial și datorită decorurilor fastuoase, dar mai ales datorită criticii care viza în același timp atât fostul imperiu cât și republicanismul radical, piesa a reușit să-l reabiliteze oarecum pe compozitor în ochii publicului parizian. Acțiunea era localizată în Ungaria și nu în Germania, spre deosebire de proiectul inițial. Piesa abunda de scenării exotice, de pildă ea conținea tabloul „Pompei”, reprezentat cu ajutorul multor statiști și al unor costume excentrice. Vedeta operei a fost, pe lângă Zulma Bouffar, o
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
să livreze cu regularitate noi compoziții, mai ales operete de dimensiuni reduse. Una dintre ele, "La Jolie Parfumeuse", a avut parte între 1873 și 1874 de peste 200 de reprezentații la "Théâtre de la Renaissance". În piesă a debutat o nouă vedetă pariziană, cântăreața Louise Théo. Cea mai apreciată operă offenbachiană din această perioadă a devenit însă "Madame l'Archiduc", lansată în stagiunea de iarnă din 1874. Ea amintea aproape cu duioșie de lumea nu demult apusă a aristocrației, cu o intrigă bazată
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
de Sardou, continuată în stagiune de nu mai puțin penibila prelucrare a operetei "Geneviève de Brabant". Nici bunele încasări de pe urma reprezentării feeriei "Wittington and his Cat" în 1875 la Londra nu au mai reușit să acopere deficitul uriaș al teatrului parizian, care a dat faliment la mijlocul lunii mai 1875. Compozitorul și-a pierdut întreaga avere plătind datoriile teatrului și salariile rămase restante, trebuind în plus să-și amaneteze toate drepturile de autor pe o durată de trei ani. Ajuns la ananghie
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
din Montmartre. Pe data de 18 noiembrie 1880 s-a dezvelit în mod festiv bustul lui Offenbach, opera sculptorului Jules Franceschi care străjuiește mormântul compozitorului. Într-un articol scris imediat după moartea lui Offenbach, Max Nordau a deplâns indiferența societății pariziene față de idolul ei de odinioară. Zola și-a arătat de asemenea compasiunea pentru Offenbach, exprimându-și însă în același timp disprețul față de genul muzical creat de acesta. Opereta ca fenomen tipic unei tot mai mari comercializări și trivializări în muzică
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
muzical creat de acesta. Opereta ca fenomen tipic unei tot mai mari comercializări și trivializări în muzică reprezenta pentru Zola tocmai cel de-al Doilea Imperiu, trebuind să fie de aceea înlăturată din lumea teatrului ca un element nociv. Premiera pariziană a "Povestirilor lui Hoffmann" a avut loc cu mare succes, în prezența oficialităților republicii, la data de 10 februarie 1881, într-o versiune prescurtată la trei acte. La Viena opera a fost reprezentată doar de două ori, în decembrie 1881
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
lui Jean-Paul Sartre a apărut la Editura Vrin, în 1981 ("L’existence et la liberté humaine chez Jean-Paul Sartre"). De menționat, de altfel, faptul că Sartre frecventa întrunirile literare ce aveau loc săptămânal, timp de mai mulți ani, la domiciliul parizian al lui Marcel. La 23 martie 1929 - ca răspuns la apelul lui François Mauriac și după o pregătire spirituală de câteva săptămîni sub îndrumarea lui Gaston Fessard, S.J. - Marcel se convertește la catolicism. Este botezat și acceptat în sânul Bisericii
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
Beza a păstrat relații din cele mai strânse. A fost moderatorul Sinodului General întrunit în aprilie 1571 la La Rochelle și a decis să nu abolească disciplina bisericească sau să recunoască guvernământul civil drept cap al Bisericii, așa cum cereau predicatorul parizian Jean Morel și filozoful Pierre Ramus; a decis de asemenea să confirme încă o dată doctrina calvinistă despre Cina Domnului (cu expresia "substanța trupului lui Cristos") împotriva zwinglianismului, ceea ce a cauzat o discuție foarte neplăcută între Beza, Ramus și Bullinger. În
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
realizat și portretul lui Dimitrie Bolintineanu (8 martie 1849), a lui Kypra (1849). Apoi, Barbu Iscovescu a plecat în anul 1849 să studieze la Paris, unde i-au fost profesori pictorii Michel Martin Drolling și François-Édouard Picot. A vizitat muzeele pariziene și a făcut copii după lucrări realizate de mari maeștri ca Tițian, Rubens, Nicolas Poussin și Jean-Baptiste Greuze și, la îndemnul lui Nicolae Bălcescu, a copiat la Biblioteca națională, după gravuri de epocă, chipuri de voievozi români. În anul 1852
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
iunie 1848, Barbu Iscovescu a realizat o serie de portrete, în creion sau ulei, ale revoluționarilor Constantin D. Aricescu, Nicolae Golescu, Petre Mateescu, Niță Magheru și cel al Zincăi Golescu, mama fraților Golești: Nicolae, Ștefan, Radu și Alexandru. În periplul parizian de după 1849, Iscovescu a realizat o serie de copii după tablouri de Rubens, Nicolas Poussin, Tizian, Jean-Baptiste Greuze, etc., precum și șapte studii după tematica antică făcute pe hârtie și creion roșu. Există la Muzeul Național de Artă al României și
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
Jianu a considerat că Iscovescu nu ar fi avut timp pentru valorificarea învățămintelor pe care maeștrii francezi i le-ar fi transmis în meșteșugul picturii. El a menționat faptul că din puținele lucrări care au rămas posterității din această perioadă pariziană, nu se poate aprecia cu certitudine vreo influență a studiilor pe care artistul le-ar fi făcut în capitala Franței. Totuși, Jianu a opinat că "peisajul din Lyon" și mai ales lucrarea intitulată "Cazarma lui David Pașa", datată la 17
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
au o suprafață de 28 hectare și adăpostesc peste două sute de arbori de diferite soiuri, peluze cu flori și gazon, loc ideal pentru recreere și visare în inima metropolei supraaglomerate. Ne oprim în Place de la Concorde, cea mai spațioasă piață pariziană (84.000 m2), datorată regelui Ludovic al XV-lea. În timpul Revoluției, statuile au fost mutate de aici pentru a nu fi distruse de furia maselor (1790). În celebra piață a fost montat eșafodul unde, în iarna anului 1793, au fost
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
după micile cumpărături. Există o bună dispoziție, veselie contagioasă, mai ales în grupurile de tineri, fiecare încercând să iasă în evidență cu ceva, prin ținuta libertină și prin comportament... Ne deplasăm în Montmartre, cartierul pictorilor și artiștilor, o adevărată boemă pariziană. Numeroasele galerii de artă, anticariate, consignații, mici magazine și tarabe expun un divertisment de produse la prețuri negociabile. Poți cumpăra un tablou, o acuarelă, un simplu desen în cărbune, alături de lămpi nichelate, tacâmuri, sfeșnice de argint, candelabre de cristal, draperii
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
elevat, îmbinând elemente occidentale cu cele rusești, coloana din marmură cu capiteluri neoclasice aurite, scări și holuri grandioase, candelabre din cristal, loje elegante, tavan somptuos cu figuri alegorice, accesorii moderne. Simți același sentiment de măreție și frumusețe ca la Opera pariziană, Teatrul Liric Scalla din Milano și Teatrul de Operă din Viena. Un spectacol de operă cu Boris Godunov sau cu celebrul balet Lacul Lebedelor de Ceaikovski te marchează profund pentru tot restul vieții. Pe această scenă s-au afirmat viitoarele
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
și viața metropolei daneze intră într-un nou curs. Mă opresc la Fântâna Gefion, opera sculptorului Anders Bundgard, măreț monument în bronz ce ilustrează originea legendară a Insulei Seeland. De aici pornim spre Parcul Tivoli, înființat în 1843, după model parizian, de industriașul Georg Carstensen. Numele sugera însă vestitele grădini ale localității Tivoli din apropierea Romei. Parcul olandez adăpostește distracții de o mare varietate, jocuri nautice, concursuri de tir, spectacole de teatru de pantomimă, ceainării chinezești, restaurante, cafenele, săli de concerte. Într-
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
dispoziție un bazin de înot, o sală de sport, un teren de squash, băi turcești, baie electrică și o cafenea cu verandă. Camerele de zi de la clasa întâi erau placate cu lemn scump, mobilă și alte decorațiuni. De asemenea, cafeneaua pariziană oferea mâncăruri pentru pasagerii de la clasa întâi, cu o verandă luminată natural și prevăzută cu gratii. Existau biblioteci și frizerii atât la clasa întâi cât și la clasa a doua. Camerele de la clasa a treia erau placate cu lambriuri din
RMS Titanic () [Corola-website/Science/304268_a_305597]
-
cele mai importante diferențe erau faptul că jumătate din puntea de promenadă A (aflată sub puntea principală) era închisă, pentru protecție împotriva vremii neprielnice, iar configurația punții B era diferită de cea a Olympicului. La construcție, Olympicul nu avea cafenea pariziană. Aceasta a fost adăugată în 1913. Luminile care în timpul nopții luminau puntea A erau rotunde, în vreme ce pe Olympic erau ovale. Puntea de comandă a Titanicului era mai lungă și mai îngustă decât a Olympicului. Acestea, plus alte modificări, au făcut
RMS Titanic () [Corola-website/Science/304268_a_305597]
-
de maturitate a creației.Tablourile, ca și litografiile, vorbesc despre completa înflorire a talentului său. Devine un pictor căutat de colecționari, organizatori de expoziții și editori. Critica îi rezervă, de asemenea, cronici pline de apreciere. La începutul anului 1896, galeria pariziană "Manzy-Joyant" organizează o mare expoziție cu lucrările lui Toulouse-Lautrec. Dar starea sănătății artistului se deteriorează, ceea ce se răsfrânge și asupra activității sale. Ultima parte a vieții lui Toulouse-Lautrec devine dramatică. Modul de viață pe care l-a dus timp de
Henri de Toulouse-Lautrec () [Corola-website/Science/297972_a_299301]
-
decât condamnat, deoarece gloanțele trase în arab au fost "bătăile în poarta nenorocirii". Un alt "străin" este și personajul romanului "Căderea", care nu se susține prin epic, ci tocmai prin semnificațiile exilului, dezvoltare în subtext. Jean-Baptiste Clemence este un avocat parizian celebru, a cărui specialitate au fost cauzele nobile și a cărui conduită s-a desfășurat exemplar, până când, într-o seară, a văzut o femeie aruncându-se în apele Senei și el nu a făcut nimic pentru a-i împiedica sinuciderea
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
de culoare, de pildă în redarea șlepurilor-spălătorii. În timp ce Sena ponderează compoziția, norii care plutesc pe cer sunt plini de mișcare. Pictorul redă cu evidență haosul care este produs al naturii însăși. În 1905, Vlaminck se instalează la Rueil-Malmaison, în regiunea pariziană. În același an - la îndemnul lui Henri Matisse - expune pentru prima dată la ""Salon des Indépendants"", unde va expune cu regularitate până în anul 1912. Vlaminck face parte - împreună cu Henri Matisse, André Derain, Raoul Dufy - din grupul de pictori care, cu
Maurice de Vlaminck () [Corola-website/Science/312612_a_313941]