10,068 matches
-
Bună, i-a salutat cu un gest pe Bărbații Adevărați așezați la masă. Nu pot să stau mult. Dar, cum vizionarea e doar la două străzi distanță, m-am gândit să trec și să vă salut. Să văd cum merge partida de scrabble. —Ce onoare, a spus Joey tărăgănat. Nu știu ce făcea cu un băț de chibrit între dinți. Jacqui și-a dat ochii pe spate. —Joey, se luminează camera când ieși tu din ea. A venit lângă mine și Rachel. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de secole. Cu un aer obosit, s-a întins pe iarbă, cu fața în sus. —N-ai vrea să iei în calcul un Mângâietor Delicat ca viitor prieten? am întrebat-o. Măcar ei n-ar încerca să îți propună o partidă în trei cu o prostituată. —N-aș putea. Mi-ar veni să vărs. —Dar toți non-Mângâietorii Delicați ăștia..., am zis, dezarmată. Sunt groaznici. Buzz era personificarea conceptului de „non-Mângâietor Delicat“ și era un dezastru. A dat din umeri. Îmi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Mă rog, poate. —Mamă? —Care din voi e? —Anna. Un suspin. — Vreo știre despre Jacqui și Joey? De fapt, da! De-asta și sun. —Hai! Zi odată! — Crede că seamănă cu Jon Bon Jovi. —Asta e, atunci. S-a încheiat partida. —Deloc. Jacqui e mai puternică de-atât. —El defăimează dragostea 1. — Bănuiesc că da. E un cântec, a șuierat ea. Un cântec al Bărbaților Adevărați. De la Guns & Leopards sau cum le zice. Era o glumă. —Scuze, am zis. Scuze. — Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
interesul față de Neris Hemming. Amuțită de necaz, am rămas cu privirea pierdută în monitor. Îmi venea să urlu, dar n-avea să ajute la nimic. — Hai să facem ceva sâmbătă seară, a propus Jacqui. —Cum? Nu ți-ai programat nici o partidă de pocher în doi? —Încetează. A chicotit. Tocmai ai chicotit. —Ba nu. —Ba da, Jacqui. S-a gândit puțin. —La naiba. Oricum, hai să facem ceva sâmbătă seară. — Nu pot. Am Super Sâmbăta în Hamptons. Oh! Ce noroc pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
știu, am zis. Speram la un sfat mai practic. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: „Rezultate!“ Dragă Anna, Sper că o duci bine. Ei bine, am „încolțit-o“ în sfârșit pe bătrână. Am luat pozele la partida de golf și nu o cunoștea nimeni, dar „am dat de aur“ la partida de bridge. A identificat-o Dodie McDevitt. Culmea, a recunoscut-o mai întâi pe Zoe. A zis: —Asta e Zoe O’Shea, fără umbră de îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Thewalshes 1@eircom.net Subiect: „Rezultate!“ Dragă Anna, Sper că o duci bine. Ei bine, am „încolțit-o“ în sfârșit pe bătrână. Am luat pozele la partida de golf și nu o cunoștea nimeni, dar „am dat de aur“ la partida de bridge. A identificat-o Dodie McDevitt. Culmea, a recunoscut-o mai întâi pe Zoe. A zis: —Asta e Zoe O’Shea, fără umbră de îndoială. Când a zis „Zoe“ am crezut c-o să cad de pe scaun. — Da! am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
p-aci să-și piardă în același timp cei doi viitori copii, grăbit, desigur, zicea maică-mea, să culeagă urările pline de admirație ale prietenilor săi pentru nașterea celor doi flăcăi voinici și frumoși, și să-l provoace la o partidă de șah pe vecinul nostru, Hamza bărbierul. De îndată ce auziră poarta închizându-se cu cheia, cele două femei izbucniră într-un hohot comun de râs, având nevoie de ceva timp ca să se potolească. Evocându-l cincisprezece ani mai târziu, maică-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nostru e nemilos cu suveranii care nu sunt aidoma. În ziua aceea de toamnă, frunzele îngălbenite erau mai strâns prinse de copacul ce le purta decât erau notabilitățile Granadei de monarhul lor. Orașul era divizat, de ani de zile, între partida păcii și partida războiului, nici una dintre el nebizuindu-se pe sultan. Cei care voiau pacea cu Castilia spuneau: suntem slabi, iar creștinii, rumii, sunt puternici; frații noștri din Egipt și din Maghreb ne-au abandonat, în vreme ce vrăjmașii noștri se bucură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu suveranii care nu sunt aidoma. În ziua aceea de toamnă, frunzele îngălbenite erau mai strâns prinse de copacul ce le purta decât erau notabilitățile Granadei de monarhul lor. Orașul era divizat, de ani de zile, între partida păcii și partida războiului, nici una dintre el nebizuindu-se pe sultan. Cei care voiau pacea cu Castilia spuneau: suntem slabi, iar creștinii, rumii, sunt puternici; frații noștri din Egipt și din Maghreb ne-au abandonat, în vreme ce vrăjmașii noștri se bucură de sprijinul Romei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
asemenea metamorfoză ar fi cu putință. Dar, încă din primele zile ale lunii moharram, ne ajungeau la urechi veștile cele mai alarmante. Orașul Basta capitulă, urmat de Purcena, Almería, apoi de Guadix. Toată partea de răsărit a regatului, acolo unde partida războiului era cea mai tare, cădea fără luptă în mâinile castilienilor. Partida războiului își pierduse eroul, iar Boabdil scăpase de un rival stingheritor; cu toate astea, victoriile castilienilor reduceau regatul la nu prea mare lucru, doar Granada cu împrejurimile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lunii moharram, ne ajungeau la urechi veștile cele mai alarmante. Orașul Basta capitulă, urmat de Purcena, Almería, apoi de Guadix. Toată partea de răsărit a regatului, acolo unde partida războiului era cea mai tare, cădea fără luptă în mâinile castilienilor. Partida războiului își pierduse eroul, iar Boabdil scăpase de un rival stingheritor; cu toate astea, victoriile castilienilor reduceau regatul la nu prea mare lucru, doar Granada cu împrejurimile sale, ele însele fiind supuse la repetate incursiuni. Sultanul trebuia oare să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fii, Saad și Nasr, care deveneau astfel don Fernando și don Juan, infanți ai Granadei. Ei n-au fost singurii membri ai familiei regale care au abandonat credința părinților pentru a deveni granzi de Spania: Yahya an-Najjar, efemerul erou al „partidei războiului“, le-o luase deja înainte în privința asta, primind titlul de duce de Granada-Venegas. Încă de la căderea orașului, Yahya avea să fie numit „alguazil mayor“, adică șef al poliției, ceea ce arată cu prisosință că dobândise deplina încredere a învingătorilor. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în straiele pe care le purta în zi de vineri, și a-i cere solemn mâna lui Mariam. În alte împrejurări, Mohamed măsurătorul ar fi considerat că un hamal, fără alt avut decât buna reputație a breslei, era o jalnică partidă. Însă Mariam intrase deja în al nouăsprezecelea an de viață, vârstă până la care, dintre toate locuitoarele din Fès, doar câteva roabe și prostituate nu și-au serbat încă nunta. Harun era un neașteptat salvator și, dacă n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o flecăreală l-ar putea da pe mâna otomanilor, împreună cu întreaga sa familie. Pentru siguranța copilului proscris, pentru siguranța noastră, trebuia ca Tumanbay să câștige victoria. Când, în cursul zilei de duminică, mi-am dat seama că el pierduse definitiv partida, am izbucnit împotriva lui din pricina dezamăgirii, a fricii și a furiei înăbușite, declarând că n-ar fi trebuit niciodată să se lanseze într-o încercare atât de riscantă, să târască populația pe urmele lui și să atragă asupra ei mânia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
salvezi patria, urcă pe scara puterii și pune mâna pe comoara statului“ - Vitelius izbucni în hohote, amuzat de propria-i replică. Valens se prefăcu a nu fi auzit. Se aplecă spre Vitellius cu aerul jucătorului care știe că va câștiga partida. — Dacă Galba a fost ales de soldații lui, de ce nu i-ai pune și tu pe ai tăi să te aleagă imperator? Râsul îi îngheță lui Vitellius pe buze. Deschise gura, apoi o închise, încremenit de uimire. — Imperator, eu? îngăimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și detaliate sunt o adevărată ușurare pentru mine. Știu ce să fac atunci când sunt amenințat. — Cum te cheamă? l-am întrebat eu odată. — Voi fi Frank 1, a spus el și a râs mult timp, fără nici o plăcere. Știa de partida de tenis și și-a croncănit pe îndelete bucuria pentru umilința pe care o înghițisem. Bănuiam că mă privise din holul de sticlă, după ce mă urmărise până la teren. — Ciorapi negri, a spus el. Arătai ca dracu’. Era tema lui preferată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și am sărit într-un taxi. N-am avut timp decât să gust ceva la repezeală. O să las dracului, într-o bună zi, minuturile astea. A venit timpul să renunț la minuturi. A venit ora să mă las de ele... Partida cu She-She nu mi-a priit deloc. Deși am întârziat în Insula Fericirii mai bine de o oră, laba a fost o chestie de secunde -patruzeci și cinci de secunde, cred. A trebuit să-mi storc creierii ca să-mi aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și a tot mormăit, Spunk a salvat, din reflex, o fată beată de la bătaia pe care ar fi încasat-o în scandalul de pe trotuarul din fața unui bar pentru tipi solo. Ea îl ia în apartamentul ei luxos. Urmează o altă partidă de mormăială. Ea crede că el e lituanian sau albanez sau ceva de genul ăsta -numai Domnul mai știe câți muritori apatici se învârtesc pe străzile New York-ului. Spunk acceptă un pahar sau două de apă de foc, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
unica ta șansă. Nu, nu astea. Astea mă taie. Cine altcineva te-ar mai putea înțelege? — Nu, nu alea. Le-ai mai purtat și seara trecută. — Uită-te la tine. Nu, trebuie date la spălat Nu prea mai ești o partidă, nu-i așa? Ai treizeci și cinci de ani Poartă-te ca atare. Dea, astea-s bune, eu astea. Pune-le. — Dacă aștepți să apară cineva mai bun - pune-ți pofta-n cui. Cred că ai priceput - visezi cai verzi pe pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ce trebuie să fac. Sigur, acum totul îmi era clar. O duceam înapoi la casa ei cu fațadă din cărămidă aparentă, aveam o discuție explicativă cu mama ei, primeam o strângere de mână plină de recunoștință din partea tatălui, urma o partidă de dame cu fratele mai mic și, până să plec, un futai pe cinste în picioare, în salonul de dans. — Bună, am spus. Ea s-a întors. — Ah, dispari, mi-a spus ea și s-a întors iar. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
avut un prototip. Hai să rămânem acasă, a spus ea. E mai plăcut. Pot să fiu sincer? Ești sigur că vrei să auzi ce vreau să-ți spun? Bun, mărturisesc deschis că am bănuit dintotdeauna că Martina își dorea o partidă de sex fără menajamente. Chiar așa - cu mine în pat. Sunt de acord că la prima vedere pare nefiresc. Dar oamenii și-au pierdut firescul în ziua de azi. Asta s-a întâmplat. Acum douăzeci de ani nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
amice. Orice! — O, nu. Nu mai rezist. Iar începe să plângă. — Eu nu... Martin mi-a reumplut grijuliu paharul. Noaptea trecută am fost cu o gagică pe străzi. Eu n-am făcut nimic. Doar am vorbit. Am avut o altă partidă de plâns. I-am lăsat cincizeci de lire. Alaltăieri noaptea am fost în crailâc. Am ieșit din Pizza Pouch la ora unsprezece. Am văzut că Ladbroke Grove era tot timpul numai scântei și sclipiri. Am cumpărat o sticlă de rom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe mine să... e mai bine acum. Zău că e mai bine, chiar suportabil. Fiu, asta-i muncă de oțelar. Cu plămânii arși și inima care îmi stătea să pocnească, nu m-am mai simțit atât de stors de când cu partida de tenis pe care am făcut-o cu Fielding. Dar chiar și atunci, nimeni nu s-a servit de ouăle mele ca la un test de măsurarea forței degetelor. Porțile durerii se închideau și se deschideau din nou. Se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
eu. Luă o piesă la întâmplare din cutia de jad. — Asta ce e? Rege sau regină? — Pion. Ce e cu tine? — Joci mult? — Da. Am jucat. Și tu joci, nu? Ești bun? — Firește, spuse el. Ce-ai zice de o partidă? Trece timpul mai ușor. — Sigur că da, am spus eu și m-am simțit învăluit de căldura interesului deșteptat brusc. Ce era oare? Perspectiva reabilitării, a revanșei? O să-i arăt eu, fir-ar al dracului să fie, mi-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe abstinent, cu veselia lui căznită și cu diplomele lui. Mă crede un analfabet. Dar nu știe că sunt un maestru al șahului. Îi arăt eu. — Corect, am spus eu. Jucăm pe bani. — Bani? Da’ ce, crezi că e o partidă de săgeți la „Jack Spintecătorul?“ Șahul nu se joacă pe bani. — Zece lire. Cu dublare. Jucăm pe bani. Dar n-ai nici un ban. — Da? Numai setul ăsta costă cinci sute de lire. Am un pardesiu de cașmir care face pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]