34,654 matches
-
căpiază, am învățat să patinez, să înot, mi-am luat șapte perechi de pantaloni, douăzeci de perechi de ciorapi pe care le pierd mereu. Ca un adevărat bărbat. Primesc scrisoare la redacție: Domnule, În toamna anului trecut ați fost în Penitenciarul Rahova, timp de mai multe săptămâni, pentru a obține interviuri cu deținuții condamnați pe viață. Aceste interviuri, ați afirmat, vă ajutau să scrieți o carte, dar urma să prezentați materialul celor care v-au dat interviurile, pentru a-și da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Brezeanu, Budi, Callo, Constantin, Czampar, Dobrovolsky, Gavrilă, Lipoveanu, Gheorghiță, Gherase, Grigore, Hrib, Mandin, Marcel, N. , Pakular, Păun, Petre, Sibișan, Teodorescu, Târtan, Vasiliu, Vincze, Zanfir. Ei sunt zeii morții unora, așa cum supraviețuiau în toamna lui 2002 și până în 2003 primăvara, în penitenciarul de maximă siguranță Rahova - București. Ei stau închiși, pe Rahova. Noi stăm liberi, aiurea. Nu e test să ne arate că nu vom omorî vreodată. Eu, călăuza Norocul meu: nu putem intra cu toții odată. Unii vor intra mai târziu, cei mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
aiurea. Nu e test să ne arate că nu vom omorî vreodată. Eu, călăuza Norocul meu: nu putem intra cu toții odată. Unii vor intra mai târziu, cei mai mulți, niciodată. Incertitudinea mă face trimisul nostru. Voi fi călăuza noastră. Am aprobarea Direcției Penitenciarelor. Pe cerere am scris că sunt ziarist, cel ce oferă o viziune obiectivă asupra subteranei, portocalei mecanice și a sângelui rece. Nu vă speriați! Am mințit. Cine credeți că mă crede în stare de așa ceva? Sunt doar o aparență corectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
întrebările, eu le dau pușcăriașilor daruri spre a povesti. Aveți dreptul să-i citiți ca și cum i-ați împușca. Aveți dreptul să evadați. Drepturi, iluzii. Aveți memoria scurtă: criminalilor nu le pasă. El, drumul București. Pe la Hotel Marriot pe Antiaeriană până la Penitenciar. Până la „Stația facultativă“. Vizavi de strada Vidului, unde ghicește Gena, vrăjitoarea locului. Se prezintă cererea la poartă. Se trece prin raze X. Se lasă tot ce e mai personal într-o cutie: buletin, telefon, orice-i metalic. E de așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
aduc marfa. Nu negociez. Nu zâmbesc. Râd nervos la vreo poveste. Râd, fiindcă descopăr eroii unor povești din copilăria mea. Văzându-mă înveselit, Mihai Cosmescu, comandantul plin al secției, glumește: „Domnule reporter, vă pregătesc un așternut?“. Doar Carmen Mihail, comandantul Penitenciarului Rahova, repetă: „Domnule, acești oameni au omorât!“. Mi-e frică de ei. Ceea ce mi se întâmplă înțeleg numai dacă poveștile ating culpele mele. M-aș putea agăța de foame, dar nu mi-e foame. De sete, dar nu mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
un Fa. Pastă de dinți e căutată Colgate și Cristal, tot așa. Depinde cum îl și găsești pe ăla cu țigările, că dacă n-aș avea de fumat aș da pasta și la zece țigări. Periuțe de dinți le dă penitenciarul. Dero și săpun se dă de acasă, de la depozit, nu merg prea bine, că nu toată lumea e vrednică. Aduce familia săpun și altele. Mulți n-are ce să vândă. O Coca-Cola, două bune. Merge Coca, că e reclamă mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
obligă să desfășuram o parte din activități în camere, cum ar fi: pictura, confecționat obiecte de artizanat, cusut goblenuri. Dimineața le dăm sculele necesare, seara le retragem. Toate camerele sunt dotate cu televizoare, mare parte puse la dispoziția deținuților de către penitenciar, având în vedere ca majoritatea deținuților condamnați pe viață nu mai sunt vizitați de către familiile lor. Le asiguram saltea, pătură, pernă, lenjerie de pat, ținută tip penitenciar (doi pantaloni, cămașă, bluză, șapcă), veselă, tacâmuri, lunar: săpun, detergent, hârtie igienică, pastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Toate camerele sunt dotate cu televizoare, mare parte puse la dispoziția deținuților de către penitenciar, având în vedere ca majoritatea deținuților condamnați pe viață nu mai sunt vizitați de către familiile lor. Le asiguram saltea, pătură, pernă, lenjerie de pat, ținută tip penitenciar (doi pantaloni, cămașă, bluză, șapcă), veselă, tacâmuri, lunar: săpun, detergent, hârtie igienică, pastă de dinți, cremă de ras. Pot primi diferite articole de sezon, lenjerie de corp/pat, articole pentru igienă personală. Apă caldă pentru baie au o dată pe săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
bluză, șapcă), veselă, tacâmuri, lunar: săpun, detergent, hârtie igienică, pastă de dinți, cremă de ras. Pot primi diferite articole de sezon, lenjerie de corp/pat, articole pentru igienă personală. Apă caldă pentru baie au o dată pe săptămână, pentru că bugetul alocat penitenciarului nu permite cheltuieli suplimentare la acest capitol. Punem la dispoziția deținuților materialele pentru păstrarea igienei, prin rotație fiecare își face curat în cameră și în baie. Fără să îi laud, au cele mai curate camere (îi depășesc poate deținutele). Săptămânal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
părți din pedeapsă cu închisoarea în regim restrictiv, până la un an (pentru abateri disciplinare extrem de grave). Hotărârea de pedepsire a unui deținut se ia de către o comisie, urmând o procedură similară instanțelor de judecată. Recompensele se acordă de conducerea către penitenciarului la propunerea noastră (comandant secție și psiholog), pentru rezultate deosebite în muncă sau la activități socioeducative. În ultimul an nu a fost nevoie să pedepsim deținuți, pentru abateri disciplinare minore am limitat accesul la club sau la terenul de fotbal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nu? Oricum, nu îmi este frică. Cred că, în timp, am încheiat un fel de contract, să negociem pe cât posibil. Bineînțeles, fiecare încearcă să obțină maximum de profit cu minimum de pierderi. Odata, un deținut pe viață venit din alt penitenciar se uita cu lăcomie la florile din birou. Comandantul de atunci i-a oferit una ca să o îngrijească în celulă. Aproape că i-au dat lacrimile, ne-a spus că acolo de unde venea îi rugase pe supraveghetori să îi aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de cereri de telefon, de vizită, full contact, la masă sau la gratie, de ieșit la Club, de alfabetizare... Tot aici poate fi văzut și comandantul unor infractori de rând, ce-și pune muzică simfonică în propriul birou. Biroul comandantului Penitenciarului Rahova, Carmen Mihail. Birou amestecat: plăcut în mobilier, stresant în amestec cu icoane de-ale infractorilor. În dreapta biroului, afișat, un joc optic „Urmărește punctul negru“. Afiș dreapta la concertul Dream Theather. Doamna magistrat e fan Metallica, cu muzici, poze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mi s-a dat treningul, după nu știu câți ani de zile, de la magazia de la Craiova, eu parcă mi-am văzut eliberarea. Așa m-am simțit, îmbrăcat în niște haine civile. Niște lucruri pe care, așa, omul le simte chiar și în penitenciar. Niște bucurii. Faci cerere de cumpărături, îți cumpără sucuri, țigări, cafele. Dar să-ți cumperi o roșie, să cumperi un strugure... Ba îți găsește motiv că sunt prea coapte, ba îți găsește motiv că nu-ți dă factură. Deci caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
frumoasă și aia părăginită. E un hectar de ronduri de flori. Acolo poate să facă o licitație cu firme d-astea care vrea să investească și să facă niște ateliere cu condamnații pe viață. Și ce profit ar avea Direcția penitenciarelor, penitenciarul! Ce reclamă frumoasă s-ar face la sistemul penitenciar! Dar așa, ne ține într-o cameră, lacătele, lacătele într-altele, gratiile-ntre alte gratii. Oricum, anii trec precum zilele, zilele trec precum clipele și așa mai departe. Și, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și aia părăginită. E un hectar de ronduri de flori. Acolo poate să facă o licitație cu firme d-astea care vrea să investească și să facă niște ateliere cu condamnații pe viață. Și ce profit ar avea Direcția penitenciarelor, penitenciarul! Ce reclamă frumoasă s-ar face la sistemul penitenciar! Dar așa, ne ține într-o cameră, lacătele, lacătele într-altele, gratiile-ntre alte gratii. Oricum, anii trec precum zilele, zilele trec precum clipele și așa mai departe. Și, parcă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
flori. Acolo poate să facă o licitație cu firme d-astea care vrea să investească și să facă niște ateliere cu condamnații pe viață. Și ce profit ar avea Direcția penitenciarelor, penitenciarul! Ce reclamă frumoasă s-ar face la sistemul penitenciar! Dar așa, ne ține într-o cameră, lacătele, lacătele într-altele, gratiile-ntre alte gratii. Oricum, anii trec precum zilele, zilele trec precum clipele și așa mai departe. Și, parcă mai ieri, aveam 26 de ani și m-au arestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
seama după... o trecut o oră și după o oră o venit și l-o scos pe Ștefănescu, pe Badea. Gheorghiță era mai periculos, o vrut să stingă tot neamul soției lui - vreo 5 victime avea. El fusese milițian la penitenciar, la Bacău (tușește), și era considerat periculos. Ștefănescu, cum fusese plimbat de-atâtea ori, întors, judecat iarăși... Cu Gheorghiță nu prea puteam discuta. Avea perioade - acuma vorbea una, acuma vorbea alta, vorbea singur. Și Badea era om normal. O omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pentru el, rău îmi pare pentru mine, că ăsta-i păcat mare. Nu pentru el c-o murit. El o meritat. Unde-a fost cel mai rău? Cel mai rău, la Bârcea-Hunedoara. În pedeapsa aia mare. În ’82 sau ’83. Penitenciar cu regim restrictiv, de-acolo a fost... evadarea aia mare, cu mașinile. În (se gândește) ’76. Și... penitenciarul a fost în ’80, în ’76 s-o desființat, reînființat în ’80, și-avea și un comandant mai... lanțuri la picioare? Metode
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
El o meritat. Unde-a fost cel mai rău? Cel mai rău, la Bârcea-Hunedoara. În pedeapsa aia mare. În ’82 sau ’83. Penitenciar cu regim restrictiv, de-acolo a fost... evadarea aia mare, cu mașinile. În (se gândește) ’76. Și... penitenciarul a fost în ’80, în ’76 s-o desființat, reînființat în ’80, și-avea și un comandant mai... lanțuri la picioare? Metode de scos erau, dar nu... să-mi fac probleme... Metode sunt, pentru orice, din câte știu eu. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
te gândești în pat ce faci după. Ca-n filme, aia o fost, din ’76, de la Bârcea, cu sechestrați... toată miliția, le-o luat mașinile, i-o legat pe milițieni; le-o luat mașinile și o plecat cu mașinile din penitenciar. Au fost paișpe, o cameră-ntreagă. Bine, dar, din ăia paișpe, au fost cinci-șase cu ideea. Restul au fost luați de umplutură, care au fost în cameră. Au scăpat, da. Trei i-o împușcat până i-o prins, unul l-o-mpușcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
o prins, unul l-o-mpușcat, o murit la unguri și restul o rămas. Păi, aveau deja pedeapsă mare, da-n ’88, atunci s-au eliberat toți. Eu, de exemplu, am stat, acuma când am venit la recurs, la Curtea Supremă, la penitenciar la Jilava, am stat în cameră cu ăla care a fugit de la suprem. Pictorul ăla, cu Rădulescu. Nebun. După ce întrebări îmi punea. Ce mă întreba el pe mine. De exemplu, eu acuma am intrat în cameră, nici n-am apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am venit la pușcărie, de-aici unde mă mai duc? Și n-am fost... eu pușcărie n-am făcut... eu n-am fost pentru furt, pentru găini, n-am vândut cruciulițe. Numai pentru asta... Impune respect, dar impune respect în penitenciarele astea mici, unde nu era... de fapt, nici acuma pedepsele mari nu se țin cu ăștialalți la un loc. Dar înainte eram la Gherla. Erau numai criminali, nu vânduse nimeni cruciulițe. Da-ntr-un penitenciar mic... de exemplu, când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
respect, dar impune respect în penitenciarele astea mici, unde nu era... de fapt, nici acuma pedepsele mari nu se țin cu ăștialalți la un loc. Dar înainte eram la Gherla. Erau numai criminali, nu vânduse nimeni cruciulițe. Da-ntr-un penitenciar mic... de exemplu, când mă duceam la Bacău, că mai făceam o cerere să mă duc, pentru o vizită, la Bacău, acolo eram două-trei cu pedeapsă mare. Restul... Și acolo, oarecum, erai respectat în privința asta. Dar nu am așteptat niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
o fac. Dar nu te-ajută întotdeauna. Pentru un timp. Până se plictisește de el, eu știu, comandantul. Și-atunci îl pune pe cursă și-l trimite cu dedicație. Vezi ce viață ar fi pentru el! S-ajungi în alt penitenciar c-o dedicație frumoasă. Însă nu în toate pușcăriile sunt iubite sifoanele și nu toți oamenii-l iubesc. Astea se acceptă acuma, că nu mai e pușcăria care era înainte. Eu știu, avea un sifon în cameră, să-l omoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la copaci. Roșu și vișiniu. blugii Nu-mi place să mă îmbrac în verde sau roșu. Și deși nu-mi place albastru, blugii mă reprezintă. Albaștrii și negrii. Dar aici nu am, mi-au fost reținuți și păstrați în magazia penitenciarului. Blugii nu se admit aici. bărbieritul de vineri Mă bărbieresc la săptămână. Mă tai cam deosebit. Am ritmul meu preferat, dar e lumina proastă, bec de 25 de Wați. Vineri seara, după baie. Înainte, mă bărbieream dimineața și alergam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]