KorAP: Find »[drukola/base=perete & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...116 117 118 ...1894 >

47,342 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

de blană... Maria tremură scurt, ca un fior, dar pînă să-și dea bine seama ce se întîmplă, haina de blană îi și este trasă de pe brațe și o aude fîlfiind prin aer, aterizînd la capătul patului, între pernă și perete. Deasupra coatelor simte cum tînărul i-a cuprins brațele, apoi, strîngînd-o, o apropie. Își zice că trebuie să reacționeze în vreun fel, să se elibereze, să protesteze, eventual să țipe, dar nu-și poate crede că e adevărat, că Mihai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lîngă Maria, întinde mîna și ia de pe masă două pahare din cristal, pe care le clătește îndelung la chiuvetă, impunîndu-și să rămînă indiferent la nedumerirea femeii. Șterge paharele cu două șervețele de hîrtie, le așază pe masă, împingînd mai spre perete primele pagini dintr-un nou scenariu pentru Televiziune, apoi ia sticla cu vodcă rusească, aflată lîngă teancul de dicționare, deșurubîndu-i capacul. După ce toarnă în pahare mai sus de jumătate, le ia în mîini, ținîndu-le cu fundul în palmă, sprijinite de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu burete, acoperit cu o cuvertură asemeni aceleia de pe pat. Oo, dar este de invidiat! izbucnește Maria într-un rîs sincer, domol cînd se așază. Pot să fumez? întreabă, luîndu-și de pe capătul patului poșeta. Mihai coboară de pe etajera fixată în perete, deasupra mesei, o scrumieră, în care sînt urmele creioanelor ascuțite. Astea-s țigările tale preferate? întreabă Maria, arătînd creioanele de pe masă. Te rog, deși mi se pare că nu obișnuiești întinde ea spre Mihai un pachet roșu, "More", din care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
recitat, păstrîndu-și privirea departe, soarbe vodca din pahar și-i savurează tăria răsuflînd ușor, prelung; trage două-trei fumuri, după care, preocupată de pahar, admirîndu-i transparența, murmură: N-ai presărat garoafe, nici maci și nici n-ai înfipt în covorul din perete "ramuri verzi de lămîiță"... Deci nu mă așteptai surîde, întorcîndu-se la realitate -, dar, venită totuși aici, spune pe un ton grav te asigur că nu vom începe o slujbă pe care s-o sfîrșim în zori, deși asta ți-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un drum drept, continuu; a topit-o încet-încet; rămîne ca eu să insist... Va reacționa desigur, dar mai cu teamă, fără convingere..." Mihai se mișcă puțin pe marginea patului și, ca și cum ar fi văzut abia acum blana femeii aruncată lîngă perete, o ia și o agață în cuierul de pe ușă, plecîndu-și cu plăcere obrazul în ea, răscolit de parfumul ușor perceptibil. "Maria Săteanu!" gîndește el, înfiorat profund, cum numai în adolescență i s-a mai întîmplat, cînd descoperea dimensiunea sentimentelor. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
într-acolo. În ușă stă un bărbat în costum de schior, cu țurțuri pe fularul de la gură, cu un rucsac mare în spate și cu schiurile și bețele de aluminiu sub braț. Face un pas, lasă schiurile și bețele lîngă perete, închide ușa, trage nervos ochelarii în jos, pe gît, și-și rotește privirea peste cei din sală, așteptînd. Aura! strigă el, parcă să-și dezghețe buzele. Pasagerii continuă să se uite speriați spre el. Apoi, încet-încet, întorc privirile unii spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
atunci. Pentru ce să reneg pe bărbatul în fața căruia își scotea pălăria toată Universitatea?! Numai să fac pe plac acestor brute?! Să-i dau satisfacție acestui bătăuș de mahala, care a fost dat afară din liceu pentru că scria prostii pe pereți, înjura și-și băga mîna pe sub fusta profesoarelor tinere cînd treceau printre rînduri?" Bine, mama, nu mai plînge a auzit-o pe Maria în spatele ei. Am să mă mărit cu el, altă soluție nu-i. Deși cred că și ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
surîde ea așa știu eu, că atunci cînd mergi prima oară acasă la cineva... Pentru că Mihai a rămas descumpănit, cu privirea puțin încruntată, fata așază pe masă, încet, cu delicatețe, buchetul de flori, culcat peste colile de hîrtie de lîngă perete, unde e mai curat. ...un semn de "bun găsit", cu urarea mea de-a-ți aduce noi succese, fericire și de-a-ți purta noroc completează ea, surîzînd stingheră, intimidată de privirea încruntată a tînărului. Bun venit! îi șoptește Mihai cu drag

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lăsat rujul pe niște țigări atît de scumpe, a stins una zdrobind-o de pagina manuscrisului la care lucrezi. În locul tău, aș fi preferat să-mi fie stinsă de frunte, tot aia-i. Perplex, Mihai aruncă privirea spre jumătatea dinspre perete a mesei, unde, lîngă buchetul cu flori, pe aceeași pagină a scenariului de teatru T.V., la care lucrează, stă o țigară zdrobită cu violență, ca o mică explozie. A, încearcă el s-o dreagă a fost la mine... Te rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spre ziuă... rîde Pavel, dar se oprește imediat văzînd privirea bătăioasă a lui Ovidiu. În magazie, găinile, legate de picioare, fac zgomot, deranjate de Mircea Emil, care a venit să-și ia o saltea. Căldura sobei se simte puternic prin perete, așa că el, rămas un timp cu spatele lipit de porțiunea fierbinte, renunță la intenția cu care a venit, trage două lăzi mai mari, aruncă o saltea peste ele, și se întinde, adormind imediat, surîzînd, cu obrajii furnicîndu-l puternic acolo unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de teama alungării din casă... În liniștea așternută din nou, doar vîntul afară, în pomii de lîngă fereastră, face un zgomot ciudat, care-l înfioară adînc pe Mihai, amintindu-i nopțile copilăriei. Dormea cu tatăl lui, în același pat, la perete, iar seara, în serile acelea lungi, de iarnă, cînd focul troznea în sobă, împrăștiind căldura, încăleca pe pieptul tatălui și sălta exclamînd di-di-di!, pînă ostenea. Afară se auzea viscolul ca acum, tatăl lui ieșea cu felinarul în mînă, să meargă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Noaptea pare cutremurată de rana albă a pomului frînt. Vîntul suflă cu putere dinspre munte și-l împinge pe Mihai înainte, către stația autobuzelor din centrul orașului. *** Ce-i? Cine-i! sare Aura în sus, speriată, răsturnînd pe spate, spre perete, fotoliul în care a dormit. Vîntul zgîlțîie din nou, cu aceeași putere fereastra. Doamne... murmură Aura, buimăcită încă de somn, cu capul greu de la durerea din ceafă, din cauza coniacului băut. "E trecut de zece noaptea gîndește, rotindu-se prin cameră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nervos, aproape violent. Vrea să mănînce, dar în frigider nu găsește decît o bucată de salam de Sibiu și nu-i place. Întoarsă înapoi în sufragerie, cu privirea pierdută, în căutarea unui punct de sprijin, se oprește în fața tabloului de pe perete ea, Radu și copilul, prinși într-un moment de mișcare, cînd ea lua copilul peste umărul drept, din brațele tatălui, ca în "Sfînta familie" a lui Michelangelo -, privește lung, are o strîngere de inimă, iar capul începe să o doară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nopții gîndește el, amînînd începerea lecturii, preferînd să privească aiurea, spre un tablou cu un peisaj din deltă. Mîine, la ora asta, voi ști cum arată piesa mea..." Se leagănă încet cu scaunul lăsat mult pe spate, pînă atinge uneori peretele. "Cristina! tresare scuturat de neliniște, rămînînd rezemat cu ceafa de perete. Ce-a fost cu fata asta?! De ce-a venit?! Din dragoste? Poate, florile... Și-atunci, toată comportarea ei, ciudată de-a dreptul, din clipa cînd am întrebat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un tablou cu un peisaj din deltă. Mîine, la ora asta, voi ști cum arată piesa mea..." Se leagănă încet cu scaunul lăsat mult pe spate, pînă atinge uneori peretele. "Cristina! tresare scuturat de neliniște, rămînînd rezemat cu ceafa de perete. Ce-a fost cu fata asta?! De ce-a venit?! Din dragoste? Poate, florile... Și-atunci, toată comportarea ei, ciudată de-a dreptul, din clipa cînd am întrebat-o... Prea repede mi s-a dăruit și prea violent a reacționat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Hopa! îl temperează Mihai, făcînd un gest de liniștire cu palmele. Iaca știu acum de ce mi-a refuzat invitația la teatru mîine seară: să n-o vezi mata că umblă cu mine. Cînd te-oi trăzni, îți sar mucii pe pereți! Ia-ncearcă. Mihai și Săteanu stau față în față, privindu-se lung. Hm! surîde într-un tîrziu Săteanu, întorcîndu-se spre locul lui, clătinînd din cap. Nu s-ar zice că-n sufletul tău n-ai o bucată de ură împotriva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a plătit la contabilitatea uzinei, chiar și simbolic, dar a plătit. Mai dă-o Dracului, nici chiar așa! rîde Săteanu. Mi-i fi tu prieten, dar... Se plimbă un timp, cercetează cu de-amănuntul instalația de laborator, admiră tablourile de pe pereți, apoi, cînd crede că s-a liniștit complet, revine la gîndul de mai înainte: Cred că-i mai bine să cantonăm în alt teritoriu. Apropo de femeia cunoscută de mine, ai vreo obiecție? Care? Tăcut, hotărît să nu-și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Alo, Toader, mai ești pe fir? Alo!! Dragă, se întoarce Cîmpeanu spre nevastă-sa m-a sunat ăla ori am visat eu? întreabă, arătînd spre receptorul din mînă, dar pentru că nevastă-sa și-a tras plapuma pe cap, întorcîndu-se cu fața la perete, lasă și el receptorul și se cuibărește la căldură, bombănind: Oi fi visat, că de-atîta viscol și-atîta zăpadă... Cum e versul ăla, de Villon? O să-l afli acuși, cînd o să-ți dau la micul dejun apă chioară îl amenință nevasta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că... Ce vrei? Nu toți sîntem ca la Evanghelie... Theo era tînăr, frumos; adusese cu el o anume puritate..., o... Un timp, profesorul stă ca paralizat, apoi, dintr-o singură mișcare, o prinde pe bătrînă de umeri, izbind-o de perete, căutîndu-i cu degetele gîtul: Scorpie bătrînă, de ce nu mi-ai spus pînă acum, de ce?! Ai lăsat-o pe fiică-ta să-și bată joc de mine. Atunci, în '54, mi-a arătat actul de naștere al fetiței, zicînd că-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
scape cînd e prinsă și luată în brațe să fie dusă înăuntru. Pușa, mama n-a pățit nimic, hai la căldură o mîngîie bătrîna și o sărută între urechi, intrînd cu ea în brațe în restaurant. În urma ei, aruncat la perete de vînt, profesorul privește în gol, pe lîngă creanga cea mai de jos a stejarului. "Înainte nimic, înapoi pete multe. Pînă și Doina, de care mă mai legam cu gîndul, e-a altuia; la propriu și la figurat; vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
brîu și se bărbierește, apoi, îmbrăcat la loc, atent să nu i se mai cunoască oboseala pe obraz, pleacă spre pavilionul administrativ. Intră într-o încăpere la etajul doisprezece, destul de spațioasă, ocupată doar de două birouri, cu frumoase tablouri pe pereți, reprezentînd priveliști montane sau flori un tablou cu un ram cu trei boboci de magnolie atrage atenția tînărului în mod deosebit, făcîndu-l să rămînă clipe în șir cu ochii într-acolo. N-am înțeles exact: cu ce problemă? întreabă economista

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aud bătăi într-o ușă. E deschis, intră, ce naiba mai vrei? întreabă Mircea Emil supărat că a fost trezit. Deschide, vreau să mă uit la grinzi spune arhitectul, împingînd ușa. Uită-te în altă parte mormăie Mircea Emil, întorcîndu-se cu spatele la peretele cald, străbătut de un junghi puternic unde a fost lovit de Sultana cu lemnul. Arhitectul vrea să mai împingă ușa, dar cînd înțelege că nu se mișcă deloc, o privește atent și-și dă seama că e încrucișată pe una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
atent și-și dă seama că e încrucișată pe una din diagonale, înțepenită în toc. "Doamne! se îngrozește el înseamnă că stîlpii centrali au cedat deja..." Ieși afară! bate el cu palma ușa e blocată, cred că se dărîmă vreun perete. Dărîme-se mormăie Mircea Emil, căscînd somnoros. În sala restaurantului, pasagerii devin tot mai nervoși din cauza scheunatului cățelușei, care se zbate în brațele bătrînei. Dă-i drumul pe jos, o fi vrînd și ea să facă ceva spune un pasager. Maria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o clipă îngrozit, făcînd semn nevestei să se apropie. Stejarul de lîngă restaurant stă prăbușit într-o parte, spre mal, cu coroana în jos, către fundul iazului și cu jumătate din rădăcini ciuntite, aruncate spre cer. Lîngă el, rezemat de perete, cu cureaua de la pantaloni mototolită în mîini, stă profesorul și privește fix, cu ochii mari, gata să-i iasă din orbite. În fața lui, de la rădăcina smulsă, pornește o crăpătură ce se lărgește continuu, prelungindu-se pe lîngă restaurant, pe sub platforma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
amorțeală, palmele Mariei fac și ele aceleași gesturi, iar obrazul ei se îndeasă tot mai des în pieptul bărbatului, inspirînd cu putere mirosul corpului încins, ud de transpirație. Doar într-un tîrziu, corpul Mariei face un gest de retragere spre perete, dînd de înțeles lui Mihai să se rostogolească alături. Maria rămîne nemișcată. Numai tîmpla ei se ridică de pe perna micuță, de spital și se culcă pe pieptul lui Mihai, lipind colțul gurii de trupul lui încă înfierbîntat, continuînd să inspire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]