3,170 matches
-
rolurile de educator potrivit noii paradigme constructiviste. Sens în care poate să-și adapteze strategia, stilul de a vedea și a rezolva probleme ale acțiunilor, ale practicii în mod oportun, să facă comparații între soluții la rezolvări variate, să-și perfecționeze stilul de proiectare ș.a. Așa considerăm că este o cale eficientă de autodezvoltare a competențelor formative, prin dublarea acțiunii, cu reflecția asupra practicii lor, cu cercetarea ameliorativă și nu numai în formă instituționalizată. Aceste paradigme și modele de abordare a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
educaționale). Paradigma alternativelor educaționale a rezultat, dincolo de aceste determinări obiective, contextuale, la nivel de macrosistem și din dorința de succes, performanță personală, instituțională, de grup, prin aprofundarea studiului diferitelor elemente, condiții, interpretări, experiențe acumulate, combinații. Sau se pot abandona sau perfecționa, reconsidera proiecte anterioare și se propun și altele noi, ca soluții-ipoteze care trebuie cercetate, verificate, aplicate critic. Dar dacă facem o incursiune în istoria pedagogiei, a concepțiilor și a sistemelor educaționale (definite pe diverse criterii naționale, politice, economice, sociale, confesionale
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în principiu de lucru al educatorului, devine competență de bază metodologică a sa, dar și a educaților. Și cu cât educatorul formulează mai profund reflecții științifice asupra a cum să rezolve, cu atât găsește alternative mai eficiente, le verifică, le perfecționează ca metodologie. Apoi devine semn al profesionalismului, ca o competență mereu combinatorie a elementelor contextului de proiectat și rezolvat, pentru îndepărtarea rutinei conceptuale, metodologice, dar și un scop realizat al formării educaților pentru alternanță în afirmarea lor ulterioară. Unii autori
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
pp. 14-26). Tabel 2: Note definitorii ale conceptului de competență Criterii Note definitorii Afirmarea în acțiune • Nu este preexistentă, ci este manifestă, se realizează în, prin acțiune. • O competență debutează obligatoriu asupra unei acțiuni. • Individul devine competent, se formează, se perfecționează prin acțiuni practice. Afirmarea în rezolvarea de sarcini • A face, a dovedi că se poate rezolva o sarcină. • Capacitatea de a acționa eficace într-un anumit tip de sarcini. Acțiunea care produce competența este utilă, funcțională, are un scop, finalitate
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în sine, o raportăm la nevoia unei mai bune cunoașteri, înțelegeri, interpretări, actualizări ale sale. Nu recurgem la o didacticistă analiză, ci la una epistemologică unde ne aflăm cu abordarea lui, ce cunoaștem și ce ar trebui, ce să se perfecționeze, cum să coreleze cu implementarea sa practică în diferite contexte, multiplu determinate. Tot mai multe țări își revizuiesc curriculumul școlar oficial, trecând în plan secund pe cel construit prioritar pe conținut informațional, conform paradigmei anterioare clasice a pregătirii pentru cultura
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de desfășurare sau scenariul inițial al educatorului. • Să se aplice progresiv, în obișnuirea educaților cu sensul nou al strategiei de învățare. • Au cel mai mare efect în asigurarea înțelegerii și păstrării în memorie. • Antrenează mai mult comunicarea în clasă și perfecționează interrelațiile. • Mare efect au problematizarea și exercițiile mentale de prelucrare, pentru generalizare și conceptualizare proprie. Dificultăți constatate în practica reală, curentă Ipoteze. Soluții. Reflecții • Educatorul nu folosește decât o gamă restrânsă de procedee, deși teoria este foarte diversificată, el punând
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de înțelegere, de construire a unui răspuns prin rezolvare proprie, cu luarea imediată a măsurilor pentru decizii. • Neapărat de combinat metodele clasice cu cele inductive și deductive, în învățarea științifică, prin diversificarea procedeelor și după particularitățile educaților. • Educatorii să-și perfecționeze pregătirea teoretică pedagogică asupra metodologiei actuale, pentru a aplica diversificarea științific, iar nu empiric, izolat, fără continuitate, inadecvat. • Recursul la instrumente facilitează activitatea mentală, prin scheme, reprezentări grafice, portofolii, hărți cognitive, tabele comparative, analize critice, formularea de ipoteze și reflecții
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
fazei de analiză. • Prototipul asamblează produsele finale ale variantelor posibile. • Specificațiile designului sunt rezultatul deliberărilor. • Prototipul există material sau ca idee de perspectivă. • Specificațiile designului arată evoluția evaluării prototipului. • Prototipurile sunt adaptate de către practicieni. Specificarea arată creativitatea proiectantului. • Produsul este perfecționat ca formă, redare. Implementare • Aplicarea designului depinde de calitatea proiectului, de modul de încorporare în contextul real. • Aplicarea arată rolul exprimării opiniilor, alternativelor în design și în evaluarea proceselor. • Aplicarea oferă găsirea de oportunități pentru evaluarea rezultatelor. • Aplicarea testează ideile
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
târziu, • este orientată spre dezvoltarea autonomiei viitoare. Dacă obiectivul fundamental al învățării devine "a ști să integrezi și să te integrezi", atunci ca evaluare el arată nivelul atingerii criteriilor, a indicatorilor minimali pentru certificare, calificare socio-profesională și care pot fi perfecționate pe parcurs, ca progres prin continuarea evaluării diagnostice și formative, cu accent pe elementele și procesele învățării și dezvoltării continue. Evaluarea competențelor înseamnă un transfer al achizițiilor, în diferite situații de mobilizare a lor integrată, deși depinde de cum au fost
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
profesional pe educator, îmbunătățește managementul clasei și al școlii. • Presupune corelarea metodelor calitative în identificare, în proiectare, în realizare, în evaluare. Este de esență constructivistă și este cercetare în acțiune a practicienilor, intră în pragmatism, ridică experiența la nivel profesionist, perfecționează modul de gândire a activității educative de către practicieni, prin reflecție, dialog deliberativ, valorizează experiențe pozitive, reduce tensiuni în realizarea eficientă a practicii. Procese implicate • Conceperea și aplicarea strategiei de cercetare-acțiune, în baza proceselor specifice de: sesizare a problemei reale a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
la unul de dezvoltare. • Avantaje: focalizează pe sursele, problemele reale ale unei clase, școli sau interesele unui grup de educatori (pentru a le oferi relevanță și validitate, posibilitate de transformare), formează la educatori competențe și mijloace de afirmare a profesionalizării, perfecționează interrelațiile colegiale, evidențiază potențialul unei clase de a cerceta și a se schimba, dezvolta practica reflecției ca o competență esențială, inițiază, dezvoltă comunicarea, sprijină educații în conștientizarea proCriterii Cercetarea-acțiune-formare expertă Acțiunea formare-cercetare a practicianului un limbaj accesibil lor, să găsească
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de obișnuințe sau deprinderi vicioase.) „Omul decade sufletește de Îndată ce poartă În sine un singur gând pe care e silit să-l ascundă neîncetat.” (B. Constant) Viciul știe că e urât, de aceea Își pune mască. (Prin urmare, trebuie să ne perfecționăm mereu capacitatea de a citi și descifra semnificațiile ascunse ale măștilor umane.) „Nu există viciu, oricât de neînsemnat, să nu Îmbrace uneori aspectul virtuții.” (W. Shakespeare) Jocul, femeia și vinul ruinează omul râzând. (Viciul este maestru În a se insinua
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
altruist, exaltare divină etc.). Μ Inventând cuvintele și botezând cu ele lucrurile și evenimentele, omul s-a putut desprinde de aceste aspecte ale realității și astfel și-a creat o lume a sa (emancipându-și În acest fel spiritul). Dar, perfecționându-ne În arta folosirii cuvintelor (a abstracțiunilor), putem cădea foarte ușor În ispita de a eluda realitatea, de a o denatura chiar, după un interes sau altul de moment, punându-ne astfel Într-un raport fals cu ea! Μ Excesul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cu o falsă literatură, cu victorii intens popularizate, de la Mitre Cocor al lui Mihail Sadoveanu, la Dragostea și revoluția de Dinu Săraru, o literatură îndoctrinată, plină de clișee, idilică, festivă. 2. A doua dintre ele, literatura subversivă, și-a putut perfecționa strategiile estetice numai după 1965. Este o creație a epocii Ceaușescu. Ea reprezintă o deviație de la linia oficială, deviație mascată în metafore și parabole, un fel de protest abia schițat, o dezidență pe jumătate sau pe sfert, atât cât permitea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
larg, Întregului corpus literar poetic: roman, eseu, récit, etc. Literatura de expoziție, nu de muzeu - deși În ambele cazuri se arată cîte ceva - este mereu recuperată ca semn de literatura poetică: negată, cum ar veni. Numai că ea s-a perfecționat În ultima vreme atît de mult Încît știe să recupereze ea Însăși ca semn tot ceea ce oferă spectacolul societății de consum: violență, obiecte, trupuri, exotic, etc. E drept, ea nu reușește să recupereze Însăși moda, noutatea ca semn, pentru că noutatea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unii regizori, care refuză să „nu scape din ochi actorii”, preferând o supraveghere imprevizibilă, întâmplătoare, „prin surprindere”. Aici intervine varietatea aproape infinită a strategiilor personale. Joël Jouanneau asistă la primele trei spectacole, apoi le acordă actorilor libertatea de a-și perfecționa jocul și nu se mai întoarce printre ei până la cea de-a noua reprezentație, când spectacolul și-a găsit ritmul său natural. Felix Alexa își previne echipa că va fi acolo, fără alte precizări, astfel încât actorii să joace fără să
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
așa cum sunt, ca aparență somatopsihică, dar, În egală măsură, am conștiința valorii și a limitelor mele din punct de vedere moral, cultural și spiritual. Pe prima nu o pot modifica, pe cea de-a doua Însă o pot Îmbogăți, schimba, perfecționa În raport cu aspirațiile, cu aptitudinile și interesele mele, cu convingerile și nivelul meu de educație și cultură, cu forța voinței și a caracterului meu. Eu rămân ceea ce sunt din punct de vedere constituțional. Ceea ce doresc să fiu, ca aspirație, este o
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o modulație moale: este delicată și stridentă în același timp, coborând până în adâncul conștiinței și stârnind sentimente în noi pe care unii mari scriitori le-au trezit până la sfârșit făcându-se auzită în mijlocul zarvei literaturii contemporane"33. petrece mulți ani perfecționând tehnica sa de prezentare a acelei voci. A fost poate mai ușor să surprindă timbrul tânărului Alexis decât ar fi fost să descrie toată amplitudinea vocii împăratului Hadrian. Pentru moment realizase un început imperfect la o carte despre cel mai
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
trebui așadar pentru început să examinăm acest model și să vedem în ce măsură conferă răspunsuri satisfăcătoare privind diversele domenii ale descentralizării pe care le-am enumerat mai devreme. Principiul de bază al acestui model clasic constă în ideea că pentru a perfecționa cele două condiții necesare descentralizării și unității naționale, autoritățile decidente ar trebui împărțite în două seturi independente unul față de celălalt, pe baza propriilor competențe. Conceptul că fiecare dintre cele două niveluri ar trebui să fie independent în propria sferă de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de acțiuni ordonate, convențional sau nu. Aceste posibilități diverse pot fi reprezentate astfel: Schema 28 Să luăm, pentru început, drept exemplu cazul unei secvențe de acțiuni non-ordonate: (48) Paralel cu dezvoltarea surselor de energie, toate activitățile omenești vor evolua. Se perfecționează țesătoria și se inventează roata; se prelucrează fierul. Se perfecționează strungul și se inventează ceasul mecanic. Se practică metoda experimentală în agricultură și se construiesc fîntîni arteziene. Se intensifică creșterea animalelor și se ameliorează culturile de viță-de-vie, se utilizează busola
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fi reprezentate astfel: Schema 28 Să luăm, pentru început, drept exemplu cazul unei secvențe de acțiuni non-ordonate: (48) Paralel cu dezvoltarea surselor de energie, toate activitățile omenești vor evolua. Se perfecționează țesătoria și se inventează roata; se prelucrează fierul. Se perfecționează strungul și se inventează ceasul mecanic. Se practică metoda experimentală în agricultură și se construiesc fîntîni arteziene. Se intensifică creșterea animalelor și se ameliorează culturile de viță-de-vie, se utilizează busola și cîrma. Se construiesc furnale, se ard cărbunii, se iluminează
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
2.1. Pedagogia experimentală În secolul al XIX-lea științele îndeosebi științele naturii au cunoscut un ritm de dezvoltare cu totul neîntîlnit în epocile anterioare. Revoluția tehnică punea mereu noi probleme în fața științei, forțînd-o să-și intensifice investigațiile, să-și perfecționeze metodele de cercetare. Astfel, s-a impus în lumea științifică metoda experimentală, a cărei utilizare a fost generalizată în toate științele naturii. Filosofia însăși devine foarte receptivă față de rezultatele cercetărilor științifice. Spiritul pozitivist domină o bună parte din secolul al
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pedagogice. Practica educativă simțea nevoia înlocuirii opiniilor contradictorii, întîlnite în diverse scrieri pedagogice, cu un sistem de teze confirmate pe cale experimentală, prin măsurători riguros științifice. Unele din lucrările elaborate pe bază experimentală ofereau astfel de teze. Experimentele inițiate atunci au perfecționat tehnica de cercetare în domeniul pedagogiei, care rămăsese mult în urma altor științe. Experimentul se completa cu metoda statistică, cu metoda anchetelor și cu o mai riguroasă utilizare a observației. Inițial, pedagogia experimentală s-a orientat, mai ales, spre cercetarea, prin
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și pe grupe. Pentru anumite materii s-ar putea organiza ,,grupe de nivel", cu același conținut, dar cu metode și ritmuri diferite de învățare (B. Schwartz, T. Husén, Ch. Hummel). Concomitent cu extinderea formelor de individualizare a instrucției, se vor perfecționa formele de socializare, menite să cultive capacitatea: de cooperare, de comunicare. S-ar putea înfăptui, astfel, cele două aspecte ale învățării inovatoare anticiparea și participarea. Se prevede ca, în viitor, să se extindă sistemul de predare pe echipe (team-teaching); acesta
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mai cuprinzător, mai prestigios, de vreme ce chiar Iisus era, pentru ucenicii săi și pentru mulțimile din preajmă, un Învățător. În sensul deplin al cuvântului, el definește un personaj apt să instruiască, dar și să învețe la rândul său, adică să se perfecționeze odată cu mediul pe care îl vrea modelat după mintea și inima sa. Desigur, sunt multe feluri de învățătură, însă nu comunică ele întreolaltă? Scientia se îngemănează firesc cu philosophia perennis care nutrește orice teologie, orice direcție spirituală în ansamblu. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]