KorAP: Find »[drukola/base=periferie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...116 117 118 ...177 >

4,422 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

pragmatic, nu doar în textele de latină târzie, ci și la autori din epoca de aur/latina clasică (e.g. la Cicero) și la autori de texte nonbeletristice (e.g. la Cato cel Bătrân) (Vincent 1997, în Ledgeway 2012: 153-154).Disponibilitatea unei periferii stângi bine articulate derivă din existența setării parametrice inovative centruinițial (alături de setarea arhaică centru-final, în curs de dispariție) și, implicit, a organizării configuraționale a nodului C în latină. Capacitatea periferiei stângi de a găzdui constituenți se poate ilustra prin exemple

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
cel Bătrân) (Vincent 1997, în Ledgeway 2012: 153-154).Disponibilitatea unei periferii stângi bine articulate derivă din existența setării parametrice inovative centruinițial (alături de setarea arhaică centru-final, în curs de dispariție) și, implicit, a organizării configuraționale a nodului C în latină. Capacitatea periferiei stângi de a găzdui constituenți se poate ilustra prin exemple ca (130) (Vincent 1997, apud Ledgeway 2012: 153-154; NB. Ledgeway adoptă o perspectivă simplicată, fără scindarea nodului C, pentru reprezentarea acestor exemple, redată și aici): [Spec,CP] C IP... (130

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
romanice vechi (Ledgeway 2012: 153, 2015e: §45.3.3.1). După cum sugerează și reprezentările de mai sus, ordinea XP + V (132) se derivă prin deplasarea verbului la C, proces urmat de o etapă suplimentară de ridicare a unui constituent în periferia stângă, iar ordinea V1 (131), prin simpla deplasare a verbului la C; ambele tipare ilustrează, așadar, un proces de avansare a verbului (engl. verb fronting). Confirmarea faptului că verbul se deplasează la C vine din faptul că acesta precedă subiectul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
incipient apare mai frecvent în registrele substandard ale latinei, de unde se va fi și propogat în vernacularele romanice. Pe scurt, materialul faptic prezentat pe scurt arată că deplasarea verbului la C, eventual acompaniată și de avansarea unui alt constituent în periferia stângă a propoziției, stă la baza apariției unei gramatici V2 relaxate în limbile romanice vechi. Asimetria propoziție principală / propoziție subordonată, care caracterizează fazele vechi romanice (§3.1.2), inclusiv româna (§3.2.2.2), este vizibilă încă din latină. Se

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
noi' (Pârvan, Ulmetum II, nr. 3) c. Dacia te uoluit, possedit Micia secum. 'Dacia te-a vrut, acum te are Micia' (CIL III, 7868) În al doilea rând, sunt înregistrate structuri cu deplasarea verbului la C și avansarea subiectului în periferia stângă a propoziției (138); verbul precedă în acest context diverse tipuri de constituenți în acuzativ (inclusiv acuzativ al timpului (138b-c)): (138) a. AVRGAIS posuit memoria coniugi sue. 'AVRGAIS a pus mormântul spre amintire soției sale' (Gr. Florescu, R. Florescu, P.

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
țăran, a trăit mai bine de 70 de ani' (Pârvan, Ulmetum II, nr. 3) Foarte interesant este și exemplul (139), cu obiect direct postverbal (distribuție indicând deplasare V-la-C); prezența de constituenți multipli la stânga verbului este o dovadă pentru constituirea unei periferii stângi bine articulate încă din latina dunăreană. (139) Cornelius Pisiosibi et coniugi sue Batsiniposuit titulum uibus. 'Cornilius Pisio a pus inscripția, fiind în viață, pentru el și pentru soția sa Batsinis' (Gr. Florescu, R. Florescu, P. Diaconu, Capidava, nr. 2

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
date privitoare la distribuția structurilor cu dislocare. Cu referire la portugheza veche, Martins (2002: 237-238) arată că structurile cu dislocare apar mai des în subordonate și în anumite tipuri de propoziții principale (propoziții interogative parțiale; propoziții cu constituenți focalizați în periferia stângă etc.), propozițiile principale nemarcate fiind caracterizate de o gramatică V2. De asemenea, nu este foarte clar dacă se poate da o analiză sintactică uniformă pentru toate aceste structuri. Spre deosebire de alte tipuri de dislocări, dislocarea prin subiect din unele varietăți

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
1988); în structurile cu dislocare, toți cu funcție sintactică de subiect apare la dreapta auxiliarului/auxiliarelor, deci nu poate reflecta o poziție de tip [Spec, IP], ci reflectă fie poziția de generare a subiectului, fie o poziție A-bar din periferia internă propozițională (periferia vP); prezența semiadverbului de focalizare și în exemplele din BB.1688 (158c-d) arată că toți este focalizat, deci ocupă o poziție de focus din periferia vP: (158) a. așa fu a setoțimântuispre pământu (CV.1563-83: 48r) b

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
cu dislocare, toți cu funcție sintactică de subiect apare la dreapta auxiliarului/auxiliarelor, deci nu poate reflecta o poziție de tip [Spec, IP], ci reflectă fie poziția de generare a subiectului, fie o poziție A-bar din periferia internă propozițională (periferia vP); prezența semiadverbului de focalizare și în exemplele din BB.1688 (158c-d) arată că toți este focalizat, deci ocupă o poziție de focus din periferia vP: (158) a. așa fu a setoțimântuispre pământu (CV.1563-83: 48r) b. și cându are

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
fie poziția de generare a subiectului, fie o poziție A-bar din periferia internă propozițională (periferia vP); prezența semiadverbului de focalizare și în exemplele din BB.1688 (158c-d) arată că toți este focalizat, deci ocupă o poziție de focus din periferia vP: (158) a. așa fu a setoțimântuispre pământu (CV.1563-83: 48r) b. și cându are fitoțimâncându din mâncările păgânilor (DVT.1679−99: 318r) c. De se vorși toțizminti în Tine, iară eu niciodată nu mă voiu zminti (BB.1688: 770

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
786) - poziția adverbelor (159); se observă că verbul lexical apare la dreapta adverbelor de tipul pururea, care diagnostichează deplasarea verbului în afara domeniului lexical vP (159a); apariția adverbului pururea la dreapta cliticului pronominal indică faptul că pururea nu este deplasat în periferia CP (linearizarea ar fi trebuit să fie în această situație pururease pomenește), ci își păstrează poziția de bază; conform acestui diagnostic, în exemplul (159a) verbul pomenește nu se ridică din domeniul flexionar vP; către aceeași concluzie duce și comportamentul adverbelor

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
așa netarepedepsești (FT.1571-5: 3v) - poziția elementelor de focus (160) (=(151ș)); grupul prepozițional cu adevăr este un tip de focus de veridicitate (v. §3.2.2.1.2 supra) și este găzduit în exemplul (160) de către proiecția de focus din periferia internă propozițională; (160) și cetiți și nu judecareți necetind mainte, că veți cu adevăr afla mare vistiiariu sufletesc (PO.1582: 10) - dislocarea structurilor cu dublu auxiliar; dacă examinăm structurile din toate exemple de mai sus (151)-(155), observăm că există

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
asemenea' (engleză (britanică și americană); Thoms 2011) Derivarea unui exemplu simplu cu dislocare (164) (=(160)) are reprezentarea din (165); în exemplul de față, grupul care dislocă structura auxiliar-clitic este un constituent focalizat, deci ocupă specificatorul unei proiecții de FOCP din periferia vP; subliniem încă o dată faptul că nu este întotdeauna ușor de decis dacă constituenții dislocați își păstrează poziția de bază sau sunt deplasați în periferia vP; sub analiza propusă însă, nu poziția ocupată de constituenții dislocați este importantă, ci poziția

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
dislocă structura auxiliar-clitic este un constituent focalizat, deci ocupă specificatorul unei proiecții de FOCP din periferia vP; subliniem încă o dată faptul că nu este întotdeauna ușor de decis dacă constituenții dislocați își păstrează poziția de bază sau sunt deplasați în periferia vP; sub analiza propusă însă, nu poziția ocupată de constituenții dislocați este importantă, ci poziția verbului, întrucât considerăm că dislocarea apare ca efect al poziției joase ierarhic a verbului. În exemplul cu dislocare propus spre exemplificare mai jos, auxiliarul verifică

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
infinitiv fiind vP/VoiceP 48 (Nicolae 2015d). Întrucât domeniul vP/VoiceP este un domeniu fazal (Chomsky 2001, 2008; v. §II.2.2 pentru prezentarea conceptului), constituenții interpolați între verbul modal putea și infinitivul scurt verbal din (171) sunt găzduiți în periferia internă propozițională. Pe scurt, spre deosebire de structurile cu dislocare discutate în secțiunile anterioare, în structura de față ridicarea verbului la infinitiv în domeniul flexionar nu doar că nu este obligatorie, ci nu este nici măcar posibilă (după cum arată incompatibilitatea infinitivului cu semiadverbul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a Parametrului centrului (dată fiind existența structurilor discontinue în scrierile lui Cantemir (§II.1.3), semn al unei setări parametrice centru final, Ledgeway 2015b, 2015d) sau dintr-o altă formă de deplasare sintactică, și anume deplasare A-bar prin exploatarea periferiilor stângi. În §3.2.2.3 supra, discutând aceeași problemă cu referire tot la textele cantemiriene, am conchis că structurile cu verbul la finalul propoziției se derivă prin cea de a doua opțiune, deplasare A-bar prin exploatarea periferiilor stângi

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
exploatarea periferiilor stângi. În §3.2.2.3 supra, discutând aceeași problemă cu referire tot la textele cantemiriene, am conchis că structurile cu verbul la finalul propoziției se derivă prin cea de a doua opțiune, deplasare A-bar prin exploatarea periferiilor stângi, ipoteză imediat confirmată de analiza unui exemplu ca (178). În (178), complementul verbului modal apare la stânga negatorului propozițional nu, ceea ce indică deplasarea acestuia în periferia stângă a verbului modal (deplasare A-bar), nu roll-up movement în specificatorul propriului centru

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
propoziției se derivă prin cea de a doua opțiune, deplasare A-bar prin exploatarea periferiilor stângi, ipoteză imediat confirmată de analiza unui exemplu ca (178). În (178), complementul verbului modal apare la stânga negatorului propozițional nu, ceea ce indică deplasarea acestuia în periferia stângă a verbului modal (deplasare A-bar), nu roll-up movement în specificatorul propriului centru (în această situație, negatorul nu ar fi trebuit să precedă structura [complement al verbului modal - verb modal]). (178) Căci omul, săracul, în boală fiind, precum iarăși

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
boală fiind, precum iarăși să vă însănătoșea adeverit a finupoate(CD.1698: 41r) Cu alte cuvinte, Cantemir imită un model străin (verb la final) exploatând opțiunile din limba în care scrie (v. și Poletto 2014), în acest caz, deplasarea în periferia stângă. Dacă suntem de acord că, din punct de vedere sintactic, Cantemir nu creează exemple negramaticale, nu același lucru se poate spune despre stilul lui Cantemir, care a fost calificat adesea ca artificial, "manierist" (Moldovanu 1969) etc. Se poate da

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în ambele exemple avem a face cu un infinitiv scurt verbal precedat de complementizatorul nonfinit a, ceea ce califică structura infinitivală ca având natură propozițională (CP)). După cum arată derivarea schematică a exemplului (179), complementul infinitival al verbului putea este deplasat în periferia stângă a regentului său. (179) Mai cu de-adins [CP1 [CP2pre Dumnădzău de bine făcătoriul de pre ale sale minunate fapte a-l cunoaște][IPvii putea tCP2]](CD.1698: 51v) Fenomenul de topicalizare a CP-ului este atestat și în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
propriu (este o trăsătură "tare" în terminologia din Chomsky 1995) - gerunziul propozițional satisface această trăsătură prin deplasare V-la-C - infinitivul propozițional satisface această trăsătură prin intermediul complementizatorului (cu origine prepozițională) a - complementizatorul infinitival a amalgamează centrele FIN0și FORCE0și nu permite generarea unei periferii stângi • poziția constituenților atribuirea nominativului în poziție postverbală este liberă în română; subiectele preverbale sunt deplasate în periferia stângă propozițională  de altfel, distribuția constituenților preverbali prin raportare la elementele funcționale din domeniul flexionar arată că aceștia ocupă poziții marcate informațional

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
infinitivul propozițional satisface această trăsătură prin intermediul complementizatorului (cu origine prepozițională) a - complementizatorul infinitival a amalgamează centrele FIN0și FORCE0și nu permite generarea unei periferii stângi • poziția constituenților atribuirea nominativului în poziție postverbală este liberă în română; subiectele preverbale sunt deplasate în periferia stângă propozițională  de altfel, distribuția constituenților preverbali prin raportare la elementele funcționale din domeniul flexionar arată că aceștia ocupă poziții marcate informațional (topic, focus) în periferia stângă propozițională  topica VOS se derivă prin procesul object shift (specific limbilor romanice) (v.

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
atribuirea nominativului în poziție postverbală este liberă în română; subiectele preverbale sunt deplasate în periferia stângă propozițională  de altfel, distribuția constituenților preverbali prin raportare la elementele funcționale din domeniul flexionar arată că aceștia ocupă poziții marcate informațional (topic, focus) în periferia stângă propozițională  topica VOS se derivă prin procesul object shift (specific limbilor romanice) (v. Gallego 2012) și reprezintă o strategie de includere a obiectului în componentul presupozițional al enunțului în vederea transferării interpretării rematice asupra subiectului (Alboiu 1999) • probleme teoretice  distincția

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în această secțiune; cele două ocurențe ale complementizatorului să marchează lexicalizarea ambelor poziții de complementizator (FORCE 0 și FIN0), la fel ca în structura (ca... să); astfel, constituenții plasați între cele două lexicalizări ale complementizatorului să ocupă o poziție în periferia stângă propozițională (periferia CP). V. §III.3.4 pentru româna modernă și §IV.2.2 pentru româna veche. (i) a. să nu cumva să aibă smenteală (DÎ.1600: XXXIII; XXXIV) b. să nu cumva truda noastră și usteneala săpiiardem (CC2

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
cele două ocurențe ale complementizatorului să marchează lexicalizarea ambelor poziții de complementizator (FORCE 0 și FIN0), la fel ca în structura (ca... să); astfel, constituenții plasați între cele două lexicalizări ale complementizatorului să ocupă o poziție în periferia stângă propozițională (periferia CP). V. §III.3.4 pentru româna modernă și §IV.2.2 pentru româna veche. (i) a. să nu cumva să aibă smenteală (DÎ.1600: XXXIII; XXXIV) b. să nu cumva truda noastră și usteneala săpiiardem (CC2.1581: 19) c

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]