3,245 matches
-
mâine, statele conducătoare ale lumii se schimbă permanent, puterile sunt în continuă căutare pentru a rămâne lideri, bogații se gândesc cum să-i mai înșele pe ceilalți, săracii cum să ajungă în frunte și să se îmbogățească... este o rotație perpetuă de oameni, micro și macroorganisme, uni și pluricelulare, pietre mai mici sau mai mari, meteoriți, planete, sisteme solare, galaxii fără număr și totul pentru ce?! Pentru că existăm ! Așa le-a rânduit creatorul și sunt legate una de alta! Nu contează
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și rătăcire. Dar nu s-a întâmplat. Dragostea lor a durat mult, a fost lentă și adormită și deși uneori nu făceau altceva decât să stea întinși, moțăind încolăciți, aceste pauze de nemișcare ghemuită făceau parte dintr-un singur moment, perpetuu și lipsie de efort, în timpul căruia se afundau și se trezeau din somn, se legănau încoace și-ncolo între vis și trezie și n-au fost conștienți de trecerea timpului până când Michael a auzit pendula din hol bătând de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
R. din mediocritate, făcându-l să se emoționeze la descoperirea acestei analogii, între apariția nou-născutului și nașterea unei lumi noi, aceea creștină, prin întruparea lui Dumnezeu în Fiul, trimis pe pământ, „să parcurgă” un „traseu” pilduitor, oferind astfel omenirii șansa perpetuă a îndumnezeirii. Îl va fi îmbiat Eva pe Adam cu mărul oprit, însă pe el, „holtei bătrân” cu atâtea inerții și păcate, Teodora l-a făcut să afle că, prin nașterea copiilor, oamenii participă la misterul plămădirii unei lumi noi
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pare mai tîrziu rău și insuportabil. De altfel, dorințele omului sînt insațiabile; este în natura lui să vrea și să poată dori totul, dar destinul îi limitează mijloacele de a obține tot ce dorește. Rezultă, astfel, pentru el o nemulțumire perpetuă, dezgustul pentru ceea ce posedă; aceasta îl face să blameze prezentul, să ridice în slăvi trecutul, să dorească viitorul, iar toate acestea fără nici un motiv rațional." (II, Cuvînt înainte) "Schimbarea religiei și a limbii, potopul și ciuma șterg memoria lucrurilor." (II
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pare că este imposibil să păstrezi o astfel de poziție, cred că trebuie să optezi: ori te depărtezi complet, ori te ții foarte aproape de ei. Acela care alege altă cale va fi, dacă este un personaj de oarecare importanță, expus perpetuu celui mai mare pericol. Nu va fi destul să spună: Nu doresc nimic, nu vreau decît să trăiesc liniștit, nu cer nici bunuri, nici onoruri. Aceste scuze nu sînt admise. Oamenii dintr-o anumită categorie nu-și pot alege modalitatea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ale mele despre Bucovina străbună sunt rezultatul unei stări a lucrurilor pe care le-am simțit și în cadrul Salonului internațional de carte român easc ă 2008, foarte temeinic organizat de Biblioteca județeană „Gh. Asachi”. Este vorba de o stare de perpetuă văduvie a terito riil or, un handicap pe care, deocamdată, îl vindecăm doar spiritu al. Întruniți români din localitatea Iași, din România prezentă, dar și cei sosiți de la Cernăuți, Chișinău, ori din Banatul românesc de dincolo, toți artiști ai cuvintelor
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
rețelele de televiziune distanțele se pulverizează, fusurile orare dizolvîndu-se, sub umbrela magică a satelitului, Într-o simultaneitate paralizantă. Atît de concretă, atît de credibilă, realitatea cumulată, strînsă, topită În șuvoiul informațional captează necontenit atenția individului, fixîndu-l inevitabil Într-un prezent perpetuu. Memoria, prima victimă a acestui covîrșitor asalt, se aplatizează. CÎt de viabilă mai este poziția scriitorului În aceste condiții? Nu cumva viziunea, limbajul, personajele sale se supun și ele acestui ritm devastator, iar autorul, În loc să unifice secvențele realității În limpezimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
produs, desigur epatant, cum nu poate fi decît un produs al acestei realități pe care tocmai discursul său ar fi trebuit s-o interogheze prin tensiunea scriiturii?” (Octavian Roske, prefață la antologia Proză americană contemporană, 1989) 1989! Chiar că prezent perpetuu. Lăsînd la o parte discurile laser și videocasetele care Înghit bibliotecile pline de praf, foarte bine c-o fac, textul este de-o contemporaneitate aproape imorală. Philip Roth: „Scriitorul american de la jumătatea secolului XX trebuie mai Întîi să Înțeleagă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că n-am avut eșecuri. Asta e neverosimil. Totuși, cînd se ivesc În pagină, fenomenul mi se pare cît se poate de verosimil. I.M. Dacă rămîneai medic Într-un dispensar uitat de lume, ai fi făcut din tine un pacient perpetuu al prozelor tale? R.P. Dacă rămîneam medic de țară nu mai apucam nici măcar să-ți dau interviul ăsta. I.M. Ești credincios, evlavios, ateu? R.P. Pot răspunde ca Thomas Paine: „Mintea mea este propria-mi biserică”. Acolo mă duc să aprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
îi zburau la Dabija voievod, despre care Ion Neculce spune că: „el be vin mai mult din oală roșie decât din păhar de cristal, dzicând că-i mai dulce vinul din oală decât din păhar”. Alături urmau: Iacob Negruzzi - secretarul perpetuu al Junimii - Vasile Pogor, Titu Maiorescu și ceilalți junimiști... Când s-a oprit din vorbit, nu m-am putut împotrivi curiozității și l-am întrebat: Și care era pățania popii de la Neamț? Păi... „Era în noaptea Sfântului Toma. Popa de la
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
De comunism n-aveai scăpare: dacă nu te ocupai tu de el, se ocupa el de tine. Cît a ținut prezentarea (și a ținut prea mult: am fost, spune reportera, "un personaj veșnic torpilat de dosar și de temperament; în perpetuu război, necruțîndu-se nici pe sine, nici pe alții"), am tot încercat să nu mă uit pe monitor. Nu m-am obișnuit cu imaginea mea "57": arcul sprîncenelor mai lăsat, cearcănele viorii, cutele din colțul gurii, pe care degeaba le tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
obsedez? Ce ți se întîmplă, ce ți s-a întîmplat, dacă tot pictezi o "muză", una singură, de la zece, la... uite, 58 de ani? "Te voi iubi pîn' la sfîrșitul patului", vers nouăzecist de Daniel Bănulescu. Refuz rolul de muză perpetuă. Cînd îmi simt bătrînețea în rotula dreaptă, în călcîiul uscat-crăpat, în lobii șifonați ai urechilor, numai să mă văd în chip de fetișcană n-am chef. Găurile negre sînt stele moarte? Foste stele, sau cum? La "știrile negre de la cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dar și în folosul general al satului de reședință și al satelor din jur. Periodic îi veneau de la Galați harabale încărcate cu produse tocmai din Orient. Cu cât timpul trecea se dovedea și mai mult necesitatea acelei prăvălii și preocuparea perpetuă a proprietarului de a câștiga, dar în același timp de a fi și la îndemâna oricărui gospodar, care astfel își rezolva unele probleme, fără a mai bate drumurile spre orașele învecinate Bârlad ori Tecuci, aflate amândouă cam la 25 km departe
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
izvoarele-și făceau drum spre medeanul din centrul satului, ceea ce a făcut ca în centru să se afle două fântâni cu apă răcoroasă, plus o cișmea ce avea zidite în prelungire trei teici din beton armat în care se scurgea perpetuu apa care potolea setea tuturor vitelor din sat, atât la plecare dimineața, cât și la întoarcere seara. Bogăția de izvoare canalizate în centrul localității mai ridica și unele probleme de ordin gospodăresc la care domnul Tachi își spunea și el
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cuvânt, să scot șirag frumos sunător. Dar cuvântul nu m-a lăsat să-l împletesc după voia mea.... Și așa, din stăpân recunoscut al lucrurilor, am ajuns rob la curțile de fum ale cuvântului (nobilă robie) care-i face cinste perpetuă. În „Iartă-i, Mareșale”, apoteotizează numele eroului național din vremuri vitrege când „Eram loviți din trei părți de vechii vrăjmași ai unității noastre și numai tu ai avut puterea să te opui răului din afara și din lăuntrul țării... Iartă i
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și al cerului ce-o acoperea, și-i face un fel de publicitate mondenă și moralistă măritului diriguitor. Stăpânul se mânie și-l supune pe Sisif, precum caralii din închisorile comuniste, la o pedeapsă absurdă, la prima vedere, absurdă și perpetuă, dar definitorie, de exterminare: să urce pe coasta unui deal un cogeamite bolovan și odată ajuns pe creastă, să-l prăvale până jos pentru a-și relua iarăși, la infinit, împingerea bolovanului spre vârful gorganului. Acum, de ce am adus eu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
și chiar ale țăranilor. Armatei i-e indiferentă simpatia oricui. Toată lumea e obligată să o iubească. Cine n-o iubește sau se ridică contra ei, mănâncă pușcărie. Ce bine-ar fi dacă și guvernul ar putea impune poporului o iubire perpetuă! În satul Ionești, următorul, prefectul ținu o cuvântare mai caldă, fiindcă nu fusese nici o dezordine, adevărat că nici conac boieresc nu se găsea. Îndată ce ieși coloana din Ionești, maiorul Tănăsescu trecu la compania din urmă să dea ultimele dispoziții căpitanului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apasă: Decât o soață care să-l înșele, Mai bine o amantă credincioasă. Explicație Când un poet, într-o dispută E dovedit c-a plagiat, E semn că muza-i, decăzută, A mai trecut și prin alt pat. Uneia în perpetue relații cu fotbaliștii Te văd cu-n fotbalist, madam, Sosit de prin Zair, se pare; Că banii n-au miros, știam, Dar tu probezi că nici culoare. Unei eleve corigentă la limba română Voi, cei ce-n pripă și ingrat
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
la est de Carpați), Regatul Cumaniei (în Muntenia), Banatul Severinului și Țara Severinului (țară cnezială și voievodală).25 Începutul pătrunderii ungurești dincoace de munți l-a reprezentat chemarea cavalerilor teutoni în Transilvania-acțiunea este strâns legată de rolul Ungariei de cruciată perpetuă în Răsărit. Chemarea cavalerilor este asociată cu un pact încheiat în Orient de regele Andrei II-cruciat, mergând până în Egipt, el a văzut la Locurile Sfinte pe călugării ostași germani (teutoni) și a crezut că în țara sa, străvechi teritoriu de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
informații documentare sigure rezultă însă că ea a intrat în funcțiune parțial încă în anul 1853, când deja lucrau acolo patru stative. Ea a fost construită pe două fâșii de pământ: una în întindere de cinci fălci, proprietate cu embatic perpetuu a mănăstirii Neamț, pe care se aflau două vaduri, iar cea de-a doua „pe care sînt clădite două pive, este proprietatea absolută a d-lui Kogălniceanu și are o întindere de patru fălci și 71 prăjini”. Clădirile erau făcute
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ceea ce nu ni se cuvine pe baza dreptului național și a dreptului istoric”; 2.„A nu disprețui prietenia folositoare a celor mici pentru protecția disprețuitoare a celor mari”; 3.„A nu face o legătură vremelnică, adusă de împrejurări, într-o perpetuă vasalitate, dăunătoare singurului nostru ideal posibil”, adică idealul național: Unirea cu Transilvania. Punctele 2 și 3 vizează direct relațiile cu Puterile Centrale. România să nu intre în primul război balcanic. „Cred acest neam - scria Iorga - în stare să aibă avânturi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
întâmplător. Motivul este mai degrabă acela că, și într-un caz, și în celălalt, acest joc erotic echivoc în totalitate traduce aceeași dorință de a plăcea, și totodată aceleași ezitări, aceleași contradicții profunde. De asemenea, aceeași căutare febrilă, dezlănțuită și perpetuă: goana după un vis... Despre balanța sentimentelor Fără îndoială, o mare distanță le separă pe domnișoarele din la Belle Époque de persoanele căsătorite, bărbați ori femei. În vreme ce fetele tinere trebuie să se mulțumească doar cu un surogat al vieții sentimentale
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
171 " Philippe Labro, care și-a efectuat serviciul militar în Algeria între 1960-1962, cu siguranță n-ar fi dezmințit aceste cuvinte, el care îți amintea de acel război ca de un "amestec de oroare zilnică cu o atmosferă de vacanță perpetuă". În Des feux mal éteints își povestește propria istorie de tânăr jurnalist parizian angajat să lucreze la Djebel, un hebdomadar militar din Alger. În fiecare zi, își amintește naratorul, "exploziile bombelor cu plastic" și uciderile care aveau loc la câțiva
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
hiperventilație. Deși oamenii reacționează diferit la respirația accelerată, simptomele listate sînt cele raportate de obicei. Aceste simptome ale hiperventilației pot înrăutăți simptomele atacurilor de panică. De asemenea, hiperventilația moderată poate determina un individ să rămînă într-o stare de anxietate perpetuă. Cu riscul de a ne repeta, cel mai important lucru care trebuie subliniat cu privire la hiperventilație este că aceasta nu prezintă nici un pericol. Chiar dacă vă simțiți inconfortabil și uneori foarte neplăcut, anxietatea severă nu vă face rău din punct de vedere
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
sociale pe care ei le interpreteaz? prin referire nu la o cultură comun? ?i stabil?, ci �n �n func?ie de conduitele celorlal?i actori �n cursul procesului interac?iunii �ns??i. Ordinea social? este deci instabil? ?i contingent?; reconstruit? perpetuu de c?tre actori, ea este produsul temporar institu?ionalizat al interac?iunilor, pe care nu le determin? (Blumer, 1989). Blumer denun?? astfel caracterul determinist al func?ionalismului-structuralist ?i �l acuz? pe Parsons c? nu a fost suficient de individualist
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]