3,187 matches
-
-n scaunul nalt De piatră, cu sprijoanele lui nalte Eu m-aș simți că-s uriaș. Și zeii mângâind lungele barbe, Nălțând privirea-n bolțile antice Spre a-și reaminti dulci suveniri, M-ar asculta spunîndu-le de lumea Cea de pitici, ce viermuește astăzi Pe țărâna ce-au locuit-o ei. - "Lasă-i pustiei, cine-ar fi crezut C-atît de mizerabilă a deveni Semința cea din Zei născută". Dar un bătrân ce sta-ntr-un colț de masă {EminescuOpIV 105} Ridică
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a ta moarte cu slabe mâni și reci, "La sorți va pune iarăși prin lumile din ceriu "Durerea mea cumplită - un vecinic Ahasver - Ca cu același suflet din nou să reapară "Migrației eterne unealtă de ocară... "Puternice, bătrâne, gigante - un pitic, Căci tu nu ești în stare să nimicești nimic". (El cade obosit pe un trunchiu vechiu și-și acoperă ochii cu mâna. S-aude o muzică dulce). VISURILE (Sopran) Somn, Tu al nopților domn! Ne dă prin a gândului ceață
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
luna bălae, În vechiul crevat și în paie. Și cum el de voie-i așa ațipia Sub pat se mișca ceva pare. Guzanul foșnească orcît și va vre... De-ar ave v-o fărmioară, cum n-are! Dar iute! -un pitic se arată deodat. C-a lampei lumină el e spițelat. Cu mutra lui gravă de-orator încercat La picioarele contelui vine, Ce nu doarme, să doarmă voire-ar! Permisu-ne-am noi sărbători aici sus De când părăsiși aste sale. Și când te
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
contelui vine, Ce nu doarme, să doarmă voire-ar! Permisu-ne-am noi sărbători aici sus De când părăsiși aste sale. Și când te credeam îndeparte-ncă dus Gîndiam să petrecem încale Și dacă dai voie și nu te înfrici. Petrece-or în gură-îndemînă, pitici, N-onoarea miresei bogate și mici. Iar contele-n visu-i răspunde: Serviți-vă numai orunde. Și es trei călări ce se mișcă ușor, Ei stătuse sub pat pîn-aice.. Le-urmează un cor cîntător-sunător De chipuri posace și mice. Și car
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
El crede că zace în friguri. Ș-cum clappai și dappai și rappai, așe De laiți, scaune, mese. La masa cea mare oricare ar vre Să stea lângă puicele-alese. Ș-aduc cârnăciorii, jamboanele mici Și păsări și pești și fripture pitici Și vinul înconjură mesele mici, Și vuesc, gălăgesc pîn-dispare Întreag-arătare-n cântare. Vreți ce s-a-ntîmplat mai departe să zic. Să tacă-atunci svon și cîntare: Ce-atît de gentil el văzuse în mic I s-a dat ș-a gustat el în mare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mici, cumătra Aglaia și cu Va (adormit, cărat cu deosebită gingășie În spatele bărbătesc al Didiței) mergeau tăcuți spre Rămășița. Rămășița era o baltă destul de mare care se formase Într-o adâncitură naturală, plină cu lăstăriș crescut anapoda, mărginită de plopi pitici cărora puteai să le numeri frunzele fără efort și acoperită de apele revărsate ale Siretului. Acesta, În cea mai mare parte a anului era calm, se umfla mai În fiecare primăvară, devenea tulbure și vijelios, nu-i mai ajungea matca
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
despre plevușcă nici nu putea fi vorba. Ochenoaia avea o anume știință a ei, nu prindea pește mic, plevușcă, o „aștepta” să crească, așa Își Învăța și fetele, folosea numai volocuri cu ochiuri mărișoare, reținând numai exemplarele mature ale speciilor pitice. După ce Ochenoaia privea Soarele, care se rotea imperturbabil În jurul pământului... și aprecia câte prăjini mai sunt până să apună, echipajul intra În apă, exact În locul ultimei acostări, În timp ce Va, cu ochii Înfipți În cea mai tentantă găleată cu pește, urmărea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
urmărea salturile de poveste, iar zbaterile sălbatice executate pentru o eventuală Întoarcere În apa tulbure, erau interpretate de către Va, ca o veritabilă agresiune. Între timp, echipajul ajuns la o altă porțiune a malului umbrit de frunza rară a unui plop pitic, descărca o nouă captură de pește, iar spectacolul continua să-l desfete pe copil, act după act, oferindu-i trăiri intense și diverse, pigmentate deseori și cu raci aruncați pe mal ca pe niște pietre de care se Împiedicau pescărițele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
privirea caldă și iscoditoare a celor doi ochi imenși cuprindea toată Cociobana, islazul satului, un teren În pantă și accidentat, rezultat În urma alunecărilor dese ale dealului cu același nume. Drumul spre pădure trecea printre mulțimea tufelor de „schini”, de măceși pitici și de „carcadei”. Printre tufe creștea o iarbă sălbatecă, nu prea mare, dar suculentă și de un verde foarte intens pe care o pășteau vacile satului În fiecare zi, vaci slabe, mereu Înfometate și cu coarne mult mai mici decât
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
-l acoperea Îi lăsa să se zărească numai nasul un pic și ochii cu care, Între realitate și vis, copilul vedea frânturi din decorul natural al drumului străjuit de o parte și de alta de tufe Înalte de măcieși, pruni pitici și cucute uscate. Toate formau vietăți neprietenoase ce se mișcau și fugeau după căruță, se apropiau și se aplecau peste el amenințător și atunci copilul Întindea mâna spre haina tatălui său să verifice dacă nu cumva distanța față de el crescuse
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
concluzionând că acela era un loc bun de reținut pentru ca În viitor să revină și să culeagă „di adivărati-lea”. Pe partea dreaptă a drumului, Îngust și colbăit, cobora o alternanță lungă de râpe, gropi și dealuri, mușuroaie, mărăcinișuri și arbori pitici, niște locuri impresionante dar, cu denumirea „satului ” În gând, Va nu a reușit să vadă și partea frumoasă a acelor priveliști de baladă, a considerat locul ca fiind unul sinistru și, amintindu-și de zicala bunicului Ghiorghi: Hasmațuchi, să știi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
toamnă. O clădire mare și Înaltă, care impunea respect, l-a convins pe băiat că era o mândrețe de biserică. Drumul urma cursul unui râu mic și leneș, cu apă limpede și cu maluri Înalte, străjuite de tufe și arbuști pitici. Pe măsură ce Înainta, Va era cuprins de o emoție greu de explicat și tocmai se Întreba: „Ce-i cu mine că parcă am căpiat?”, Își spuse el imitându-l pe bunicu’ Ghiorghi, care susținea că nu știe de ce-l doare așa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
am trecut pe lîngă port, cu flota lui fantomă de iahturi practic scoase din uz. Am cotit la Întîmplare pe una dintre străzile rezidențiale din sectorul estic al complexului. Peste tot, vile izolate În grădinile lor tăcute, Împrejmuite de palmieri pitici, leandri și covoare de belșițe ca un vast incendiu Încremenit. Stropitorile pendulau peste peluze, invocînd curcubeele din văzduhul orbitor, zeități locale dansînd În soare. Din cînd În cînd, briza mării Înălța o pulbere ușoară pe deasupra piscinelor, ale căror suprafețe netede-oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
altfel îmi apare și soarele, răsărind peste vârfurile umede ale chiparoșilor. ― Poate că acesta e singurul destin: ceea ce ținem minte. XIX ― Ana m-a dus iarăși pe urmele lui Alexandru. Iarba a devenit tot mai rară și chiparoșii tot mai pitici. Printre firele de iarbă apăreau colțuri de stânci, apoi copacii au dispărut. Cerul avea culoarea nisipului, iar în jurul nostru am recunoscut platoul de piatră pe care mai fusesem; doar că acum nu mai existau arbuștii roșii." Aici poți să fii
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de frig și pe obrazul neras i se lipise ua strat înghețat de omăt. Clipea des din genele albe și sufla greu. - Stați, mă! Stați! Dumitre, Neacșule, nea Mitică, unde sînteți, mă fraților! Apucară să intre toți patru în păduricea pitică și se opriră osteniți. Nu se mai zărea nimic, nici înainte, nici înapoi. Crengile subțiri ale copacilor se loveau unele de altele, spărgîndu-și coaja de gheață. În câmpie, crivățul fluiera înfricoșător. - S-au dus dracului instrumenturile! oftă Neacșu, care simțea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
astfel încât să putem aprecia contrastul. —Popo! îi spuse Bill, în scârbă. —O, asta e noua culoare din gamă? Presupun că e un violet închis. Cât de minunat. —Pervers nenorocit ce ești, zise Bill. Ăștia ca tine și ca macaronarul ăla pitic nu merită numele de actor! — Ce idee extraordinară, răspunse Hugo cu glas suav. Și chiar te sfătuiesc să nu cumva să-i spui lui Sally în față că e un macaronar pitic. Sicilienii sunt ciudat de sensibili când vine vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Bill. Ăștia ca tine și ca macaronarul ăla pitic nu merită numele de actor! — Ce idee extraordinară, răspunse Hugo cu glas suav. Și chiar te sfătuiesc să nu cumva să-i spui lui Sally în față că e un macaronar pitic. Sicilienii sunt ciudat de sensibili când vine vorba de așa ceva. Ce prostie din partea lor, nu-i așa? În acel moment interveni Tabitha, care-i ceru un foc lui Hugo. Imediat apăru și libidinosul șef al distribuției, un individ mizerabil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
făcut cu ochiul lui Violet. Se strâmbă în chip de răspuns. Deja devenisem un fel de Thelma și Louise 1. —Salut! zise Sophie, strecurându-se printre doi tipi înalți care stăteau lângă noi și ieșind pe partea cealaltă ca un pitic Munchkin 2. Purta o rochie croșetată, cu dungi în culori vii; de-a lungul mânecilor ei extrem de lungi se găseau niște protuberanțe triunghiulare, de tipul celor care le creșteau dinozaurilor de-a lungul coloanei. În mod ciudat, chiar i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ambițios, care a izbutit să facă să fie ales pe bani grei să urce pe tronul Sfântului Imperiu. În fața acestor doi oameni, cei mai puternici din lume, se află, spre a le ține piept, statul pontifical, cruce uriașă și spadă pitică. Făcu o scurtă pauză. — Firește, Sfântul Scaun nu este singurul care se teme de acestă conjuncție. Mai este și regele Francisc, care se agită pentru a evita ca regatul Franței să fie făcut bucăți. Mai este și Henric al Angliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
către ceea ce era dedesubt. Abia atunci văzu și Maggie. Pe pământul de dedesubt era așezat un oraș în miniatură, cu ziduri, străzi și case. Totul era perfect, până și micile acoperișuri roșii și rândurile coloanelor lucrate manual, până și copacii pitici și cărămizile minuscule din fiecare zid. Orașul avea grădini, turnuri, chiar și un coloseum. Maggie era confuză: să fie oare o copie a Romei antice? Dar ce era structura aceea care le domina pe toate celelalte, din marmură solidă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ce facem, ne vor da afară. Maggie păși cât de ușor putu peste barieră și apoi peste șanț. Se simțea ca Gulliver în ghete până la gleznă, sau ca Alice în Țara Minunilor, trecând cu picioarele ei uriașe printre aceste clădiri pitice și ziduri minuscule. Spațiul dintre ele abia dacă era destul ca să-i permită să stea în picioare. În timp ce mergea repede pe vârfuri, auzi scârțâitul a ceea ce se temea că era intrarea cu portic a unei reședințe impunătoare. Se uită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
chiar și pentru cărturarii cei mai rafinați, un prestigiu religios. După cum se știe, începînd din secolul al XVII-lea, amenajarea grădinilor în bazine a devenit o modă pentru învățații chinezi.31 În mijlocul bazinelor umplute cu apă, se puneau pietre, arbori pitici, flori și uneori chiar case, pagode, poduri și chipuri omenești, în miniatură; pietrele erau numite "Munți în miniatură", în anamită, sau "Munți artificiali", în sino- anamită. Chiar aceste nume trimit la o semnificație cosmologică: Muntele, după cum am văzut, este un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mei Închiși. Ele apar și dispar, fără ca observatorul somnoros să participe la ele, dar se deosebesc esențial de imaginile din vis, căci el este stăpân pe simțurile lui. Deseori sunt grotești. Sunt sâcâit de profiluri de tâlhari, de câte un pitic cu obrajii rumeni și trăsături grosolane, cu o nară sau o ureche umflată. Alteori Însă fotismele mele sunt liniștitoare, devenind flou și atunci văd - de parcă ar fi proiectate pe partea interioară a pleoapei - siluete cenușii umblând printre stupi de albine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu flori care Încadra pământul lui roșiatic. După o noapte umedă, terenul căpăta un luciu maroniu și liniile albe erau revopsite cu cretă lichidă, dintr-o găleată verde, de către Dmitri, cel mai scund și mai bătrân grădinar al nostru, un pitic blajin, cu cizme negre și rubașcă roșie, care se retrăgea Încet, Încovoiat de spate, În timp ce trasa linia cu pensula. Un gard viu din tufe de mazăre siberiană („acacia galbenă“ din nordul Rusiei), cu o deschidere În mijloc, care corespundea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Carpen, caprifoi, plop piramidal. Ah, ba nu! O foaie Împăturită!“). Desigur, de multe ori sunt În stare să determin poziția geografică a cutărui sau cutărui parc după o caracteristică anume sau după o combinație de caracteristici; bordurile ca niște cutii pitice ce Încadrau aleile Înguste presărate cu pietriș, care se adunau laolaltă ca personajele unei piese de teatru; o bancă lungă, albastră, sprijinită de un gard viu de tisă, de forma unui cub; un strat pătrat de trandafiri Încadrat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]