3,084 matches
-
de Podișul Nistrului, pe malul stâng al fluviului omonim, pătrund ramificații ale Podișului Podoliei cu un relief fragmente de o rețea de văi adânci în formă de canioane. La sud de orașul Dubăsari este situată Câmpia Nistrului Inferior cu suprafață plană și slab fragmentată, cu altitudini absolute până la 175 m. Cea mai mare parte a teritoriului Moldovei reprezintă Platforma Moldovenească, sectorul de sud-vest al Platformei Europei de Est. În nord-estul Platformei Moldovenești apare la suprafața fundamentul cristalin denumit Scutul Cristalin Ucrainean
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
al Bistriței este predominată în raza așezării, prin depozitele de prundișuri, constituind un adevărat rezervor pentru acumularea apelor freatice. Bacăul prezintă un avantaj și prin poziționarea sa în imediata apropiere cu linia de dislocație subcarpatică. Bacăul se află pe terase plane sau ușor înclinate cu o expoziție estică și sud-estică, în talazuri stabilizate, având un drenaj bun și o pânză freatică bogată. Luncile și terasele din apropiere sunt larg folosite pentru cultura de pomi fructiferi, viță de vie și cereale. Dacă
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
și dă un alt vector. În acest articol, vectorii sunt deosebiți de scalari prin aceea că sunt scriși cu litere îngroșate. În cele două exemple de mai sus, corpul este corpul numerelor reale și mulțimea vectorilor este formată din săgeți plane având un punct fix de pornire și, respectiv, din perechi de numere reale. Pentru a se califica drept spațiu vectorial, mulțimea și operațiile de adunare și înmulțire cu un scalar trebuie să respecte o serie de cerințe numite axiome. În
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
Spațiile vectoriale rezultă din geometria afină prin introducerea de coordonate în plan sau în spațiul tridimensional. În preajma lui 1636, Descartes și Fermat au pus bazele geometriei analitice prin echivalarea soluțiilor unei ecuații cu două variabile, cu puncte de pe o curbă plană. În 1804, pentru a obține soluții geometrice fără utilizarea de coordonate, Bolzano a introdus anumite operațiuni pe puncte, linii și planuri, predecesoarele vectorilor. Lucrarea sa a fost apoi utilizată în conceperea de către Möbius în 1827. În 1828, sugera existența unei
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
loess cu o grosime de . Din punct de vedere al reliefului, orașul Pogoanele este situat în totalitate în zona de câmpie. Relieful zonei face parte din Câmpia Bărăganului, subunitatea Câmpul Pogoanele, întinzându-se până la Valea Călmățui. Suprafața câmpiei este relativ plană, cu zone foarte largi, ridicate sau coborâte, rezultate în special în urma acumulărilor eoliene. Din loc în loc pe suprafața câmpiei au apărut mici crovuri formate prin prăbușiri locale ale unor pachete de loess. În această zonă câmpia este situată pe interfluviul
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
înălțimi de până la 6400 m. Cel mai înalt vârf este Aconcagua (6960 m). În centrul Argentinei se găsește lanțul muntos Sierra de Córdoba, cu cel mai înalt vârf Champaqui (2880 m). La est de lanțul Anzilor se găsesc suprafețe aproape plane ale căror înălțimi variază, treptat, de la 600 m până la nivelul mării. În nord se întinde câmpia denumită Gran Chaco. Pampasul, câmpia lipsită de copaci, este cea mai productivă zonă agricolă a țării, întinzându-se pe aproximativ 1600 km în sudul
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
Mauritania. La est, Senegalul se învecinează cu Mali, iar la sud cu Guineea și Guineea-Bissau. Gambia formează o semienclavă pe teritoriul Senegalului, despărțind provincia Casamance din sud de regiunea de nord a țării. Cea mai mare parte a Senegalului este plană, iar singurele zone înalte mai importante se găsesc la poalele munților Fouta-Djallon, care ating 400 m în sud-est. Coasta Atlanticului, cu plajele ei tipice de nisip, are 500 km lungime. Deltele râurilor Sine, Saloum și Casamance se sfârșesc prin mlaștini
Senegal () [Corola-website/Science/298139_a_299468]
-
de explorare. Cassini a ajuns la Saturn și la lunile sale în 2004, unde a orbitat în jurul planetei pentru a o explora. De acolo a trimis imagini inedite către Pământ. Imaginile arătau inelele și striațiile acestora, atât din partea de deasupra planului lor, cât și de dedesubt. Planeta Saturn are 62 sateliți naturali, 53 dintre care au un nume formal. Observînd în 1610 corpul ceresc,Galileo Galilei a avut impresia că globul principal este însoțit de doi aștri mai mici, imobili, de
Saturn () [Corola-website/Science/298210_a_299539]
-
metri ai podișului Guyanelor. Orinoco înconjoară larg Podișul Guyanelor delimitând complet partea de sud și sud-est a Venezuelei. O formațiune muntoasă tipică Venezuelei sunt așa-numiții tepui, formațiuni în general din gresie care se înalță vertical din platouri cu suprafața plană de tip mesa. Se presupune că aceste formațiuni ar fi reminescențele unui podiș antic erodat de precipitații timp de milioane de ani. Râul cu cel mai mare debit: Orinoco (2 900 km). Alte râuri importante: Río Negro (2 253 km
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
fiecărui element. La partea superioară se găsesc patru câmpuri deversoare de 11,5 m lățime prevăzute pentru o lamă de apă de 7 m înălțime (echipate cu stavile segment de 6 m) și patru goliri de fund echipate cu vane plane (2,50 m diametru) în ochelari, dispuse în serie. Consolidare rocii - puternic fisurate la bază, s-a făcut prin injecții cu ciment de 10-20 m adâncime. Pentru evitarea încovoierii stratelor situate în aval de corpul barajului, acesta a fost prevăzut
Lacul Izvorul Muntelui () [Corola-website/Science/297504_a_298833]
-
deschideri ale prizei de apă (ce se compune dintr-o parte subterană de 90 m lungime, o construcție supraterană de 70 m ce susține mașina de curațat grătarele și, puțul umed de 46 m adâncime în care se află vane plane de 6,50 x 9,00 m, etanșate în amonte) - aflate în amonte de baraj la 1,5 km și, hidrocentrala aflată la 15 km distanță în aval - pe firul Bistriței (care formează în această zonă o buclă ce înconjoară
Lacul Izvorul Muntelui () [Corola-website/Science/297504_a_298833]
-
de coastă, si este nepotrivit pentru agricultură cu excepția câtorva regiuni specifice din câmpia Kalmar. Întreaga provincie este bogată în lacuri și bălti. Regiunea de coastă este alcătuită dintr-un arhipelag de insule și golfuri în partea de nord și terenuri plane, cultivate, în sud. Per total suprafețele cultivate ocupă 14%, luncile 7% și suprafețele împădurite 50%. Orașe mai mari sunt: Jönköping în nord- vest, Växjö în sud și Kalmar pe coasta de est, în apropierea insulei Öland. Zona este probabil locuită
Småland () [Corola-website/Science/296694_a_298023]
-
coborât din zona subcarpatica și de dealuri, umplând golul demografic. S-au descoperit 120 de așezări de tip Chilia-Militari, situate în zone de dealuri și de câmpie, în apropierea surselor de apă. Nu s-au găsit așezări fortificate. Cimitirele erau plane, iar ca riț funerar se practică incinerația. Ocupațiile principale erau agricultură, creșterea animalelor, meșteșuguri precum confecționarea ceramicii, prelucrarea lemnului, metalurgia fierului. Au fost găsite obiecte din metal și ceramică de uz curent de import, monede române. Așezarea de la Chilia și
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
de tensiune superficială: Cu alte cuvinte, coeficientul formula 2 este numeric egal cu forța aplicată pe unitatea de lungime a marginii suprafeței membranei de lichid. Un mod intuitiv de a înțelege dependența forței de lungime este exemplul dat de o peliculă plană de săpun delimitată de o buclă de ață întinsă, de lungime "l". Ața va fi trasă spre interiorul peliculei (membranei) de o forță egală cu 2"formula 3L" (factorul numeric 2 apare din cauză că pelicula de săpun are două fețe, și deci
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
echilibrarea forței de greutate ale celor două insecte de rezultanta forțelor de tensiune superficială ce acționează din partea peliculei de apă deformată asupra picioarelor insectelor Dacă nu acționează nicio forță normală asupra suprafeței aflată sub acțiunea tensiunii, ea trebuie să rămână plană. Dar dacă presiunea de o parte a suprafeței diferă de cea de partea cealaltă, diferența de presiune înmulțită cu aria are ca rezultantă o forță normală. Pentru ca forțele de tensiune superficiale să anuleze forța normală dată de presiune, suprafața trebuie
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
la o altă ecuație atribuită și ea lui Kelvin și care explică de ce, din cauza tensiunii superficiale, presiunea vaporilor pentru picături mici de lichid în suspensie este mai mare decât presiunea standard a vaporilor aceluiași lichid când suprafața de contact este plană, adică atunci când un lichid formează picături mici, concentrația de echilibru a vaporilor săi în mediu este mai mare. Aceasta se întâmplă fiindcă presiunea din interiorul picăturii este mai mare decât cea din afara ei. formula 97 este raza Kelvin, raza picăturilor. Efectul
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
lui Juvarra au fost palatele regale de la Aranjuez și La Granja. Dintre cei influențați de Juvara și Guarini cel mai important a fost Bernardo Vittone. Acest arhitect din regiunea Piemonte rămâne cunoscut pentru bisericile Rococo flamboiante, cu detalii delicate și plane cu patru lobi. Centrul arhitecturii seculare baroce a fost Franța, unde modelul palatului cu trei aripi a fost stabilit ca soluție canonică la începutul secolului al XVI-lea. Palatul Luxembourg (1615-1620) al lui Salomon de Brosse a determinat direcția sobră
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
educativ, inspirant și stimulativ pentru multe alte generații de arhitecți și artiști plastici, care au propagat sau încă propagă esența stilului originalului Bauhaus până în prezent. Acest stil a apărut prin anii 20' și are drept caracteristici: forme liniare, simple, suprafețe plane luminoase, ordine și regularitate; paleta de culori se limitează la alb și negru; ca materiale sunt folosite cu precădere sticla și oțelul. Practicat de Le Corbusier, Groppius, Mies van der Rohe si de Frank Lloyd Wright, influențat de Bauhaus, școala
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Astfel criteriile pentru apariția stării aromatice sunt: Regula Hückel a dat posibilitatea de a evalua caracterul aromatic al unei molecule. Conform acestei reguli teoretic ciclobutadiena și ciclooctatetraena (anulene) nu au caracter aromatic. Ca urmare o hidrocarbura care are este monociclică, plană și care are 4n electroni delocalizabili este antiaromatică. Regula nu se aplică pentru compuși aromatici policiclici. Pirenul, de exemplu, cu 16 electroni 8 legături conjugate și coronenul (24 electroni 12 legături conjugate), conform regulii Huckel ar trebui să nu aibă
Aromaticitate () [Corola-website/Science/317535_a_318864]
-
op.cit.), se concentrează pe trei faze principale: generarea ideii, acceptarea ideii și implementarea ideii. În faza de "generare a ideii" se determină domeniul ideilor, are loc găsirea ideii și propunerea ideii. Faza de "acceptare a ideii" implică evaluarea ideii, pregătirea planelor de implementare și decizia asupra unui plan de implementare. Faza de "implementare a ideii" inlude realizarea concretă a unei noi idei, vînzarea noii idei la grupurile-țintă și verificarea acceptării. Modelul propus de N.Thom este totuși extrem de general și nu
Modele ale procesului de inovare () [Corola-website/Science/317627_a_318956]
-
deosebită a parantezei lui Poisson constă în faptul că ea constituie un procedeu util în obținerea de noi integrale prime ale ecuațiilor canonice Hamiltoniene. De altfel, ea plasează mecanica și dinamica în contextul tranformărilor de coordonate, în special în coordonate plane, precum cele ale transformărilor canonice poziție-impuls. Un exemplu de transformare canonică este Hamiltonianul însuși formula 1. Într-un sens mai general, paranteza Poisson este folosită la definirea algebrei Poisson, algebră în care mulțimea Poisson este un caz special. Toate aceste denumiri
Paranteza lui Poisson () [Corola-website/Science/317866_a_319195]
-
Ω=0 definește în fiecare punct x=(x,x...x) un plan în „coordonatele” dx...dx . Dacă Ω este o diferențială totală a unei funcții F(x), acest plan coincide cu planul tangent la suprafața F = constant. Putem zice că planele definite de Ω=0 "infășoară" suprafața F=const. Ecuația Ω=0 poate fi privită și ca o ecuatie diferențială pentru una din coordonate, de exemplu x: Lăsând punctul descris de celelalte n-1 coordonate să descrie in R o curbă
Teorema de integrabilitate a lui Frobenius () [Corola-website/Science/318009_a_319338]
-
dependență reala de x), integrala formei Ω este dependentă de drumul de integrare. Totuși, așa cum se întâmplă pentru diferențialele totale, toate soluțiile ecuației diferențiale reprezentate de ecuația Ω=0 se găsesc pe aceeași suprafață F(x)=constant. De asemenea, (hiper)planele Ω=0 „infășoară” această suprafață (coincid în fiecare punct cu planul tangent la ea). Pentru o 1-formă arbitrara Ω aceste proprietăți nu sunt adevărate. Un exemplu pentru care neintegrabilitatea poate fi verificată foarte ușor direct este:formula 20integrând ecuația diferențială pentru
Teorema de integrabilitate a lui Frobenius () [Corola-website/Science/318009_a_319338]
-
funcție oarecare de x."Integrarea" 1-formei Ω înseamnă găsirea unei schimbări "inteligente" de variabile x = x(x'...x'), i=1...,n, astfel încât, în noile variabile, coeficienții tuturor diferențialelor să se anuleze, cu excepția unuia singur. Intuitiv, dacă ecuațiile suprefețelor "înfășurate" de planele Ω=0 sunt cunoscute: x=x(x,x...x,x), unde x este coordonata intersecției lor cu axa x și dacă ∂x/∂x ≠ 0, atunci o astfel de schimbare de variabile se obține din soluția acestei ecuații față de x: x
Teorema de integrabilitate a lui Frobenius () [Corola-website/Science/318009_a_319338]
-
corpului. Alungirea lor are loc datorită multiplicării articolelor tarsale. De obicei, amblipigiul ține una dintre aceste membre sezoriale înainte și examinează terenul din față. Celelalte 6 picioare sunt folosite pentru locomoție. Unele specii posedă ventuze, ceea ce facilitează mersul pe suprafeți plane. Amblipigii se deplasează lateral, ca crabii. Amblipigii nu au glande sericigene sau veninoase. Sistemul nervos este alcătuit dintr-o masă ganglionară unică concentrată în prosomă. Membrele sunt acoperite cu perișori ce îndeplinesc rolul organelor olfactive și tactile. Respirația este realizată
Amblypygi () [Corola-website/Science/318106_a_319435]