3,697 matches
-
risipă totală de haute couture de la Paris!“ 4tc "4" În noaptea în care l-am întâlnit pe Zach, mi s-a-ntâmplat ceva. Pe cuvânt, nu m-am mai atins de profiterol de atunci încoace. Pur și simplu, nu mai poftesc, ceea ce chiar înseamnă ceva, pentru că e mâncarea mea preferată, după brioșele cu cremă de vanilie de la cofetăria Magnolia. M-am îndrăgostit de Zach din clipa în care l-am văzut. Ceva înlăuntrul meu a făcut ping! și, iată-mă, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
refuză să vă vadă. — Domnule inspector, acum s-ar putea răzgîndi. — Chiar și așa, asta n-ar avea niciun efect asupra procesului. GÎndiți-vă la siguranța dumneavoastră - cineva a Încercat să vă omoare azi-noapte. Mi-am aranjat gulerul și l-am poftit pe Cabrera să ia loc pe un scaun, Întrebîndu-mă cum să-i alung temerile. De fapt, nu cred că a vrut să mă omoare. Dacă voia, nu mai stăteam eu acum aici. — Asta-i o aiureală, domnule Prentice..., respinse Cabrera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din cabină și descărcară o pompă și un motor de jacuzzi. Am ieșit din mașină și am traversat, ajungînd În dreptul intrării pe cînd oamenii Începeau să urce treptele. Un portar În uniformă apăru din vestibul, ținu ușile deschise și ne pofti să intrăm. Un lift ne duse pe toți la etajul de lux, ocupat de două apartamente spațioase; ușa unuia era ținută deschisă de o masă cu postament. Am intrat În urma lucrătorilor și m-am prefăcut că verific instalația electrică. Balcoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
am fost În pericol. Se pare că am talentul să-mi dau cu dreptu-n stîngul. — Mie chestia cu deltaplanul ăla mi s-a părut destul de amenințătoare. Și cu motociclistul. Estrella de Mar e mai periculoasă decît s-ar crede. Mă pofti În vestibul și aruncă o privire suspicioasă către strada pustie Înainte de a Închide ușa. Scoase un oftat slab, amestec de ușurare și resemnare, cînd se uită la pereții goi, pe care se profila doar umbra zigzagată a grătarelor care acopereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
bun-venit, Îmboldindu-mă, iar eu Îi mîngîiam vulva și-i simțeam mirosul glandelor din jurul anusului. I-am sărutat genunchii, apoi am tras-o către pat și i-am lins apăsat subsuorile ca să-i gust făgașele dulci cu delicatele lor ascunzișuri. Pofteam la trupul său, dar În același timp aveam pentru ea și o afecțiune aproape frățească, născută din Închipuirile mele cu ea Îmbrățișîndu-l pe Frank, iar asta m-a făcut s-o strîng la piept. — Paula, eu... Ea Își făcu palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mixtă. Activitățile de seară ale clubului sînt mai importante decît alea din timpul zilei. Oamenii au nevoie să nu se mai gîndească la propriul lor corp și să Înceapă să se gîndească la al altora. Vreau să-i văd că poftesc la nevastele vecinilor și visează la plăceri ilicite. Discutăm noi mai tîrziu despre asta. Mai Întîi trebuie să ne vedem de treabă cu construirea infrastructurii. E foarte mult de muncă, Charles... Ia-o pe prima la dreapta și calc-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mână o sticlă de vin roșu. — Hai, nu mai sta, adu niște pahare să sărbătorim! repetă ea, cu o privire sticloasă. — Ce să sărbătorim, Anda? Nu avem nimic de sărbătorit! încercă Eduard să o potolească. — Ei, na! Sărbători sunt câte poftești dumneata! Sărbătorim ploaia de-afară, sărbătorim Ziua Tineretului, sărbătorim că ești o cârpă! Câte altele nu sunt de sărbătorit! Hai, adu pahare, nu mai sta! îi porunci, cu ochii strălucind amețiți. — Mai bine-ți fac o cafea, se oferi Eduard
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și nevătămat, pe un țărm de liman... Ca și flăcăul cel în straie tărcate, făcute ca din piele de râs, nici Profetul nu părea să știe a vorbi românește. Nici nu au negustorit multe cuvinte, dar Vartolomei, înainte de a-i pofti în casă, a socotit că e potrivit lucru să se fudulească, arătându-le cele două juninci, contractate cu statul, cu obligația de a le livra la greutatea de 400 kile, fiecare. Cele două juninci contractate mestecau, pe gânduri, lângă mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
n-ai fi depistat-o pe emotiva, care se adeverea astfel, protestă moale, jenată de exagerarea prețuirii, făcută de față cu atâția oameni străini: Da' nu ți-e oarecum, să te lauzi atâta, bărbate?... Pe urmă, când Vartolomei i-a poftit să se apropie de țarcul cu miros înțepător, unde se foiau porcii rotunzi și albicioși, ca niște bulgări vii și mișcători de parafină, străinul, cu straiele tărcate, a dat înapoi. Trandafira l-a auzit cum a mârâit un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Mai era o masă, cu un singur consumator, cu ochi triști, pe un chip de rebel, și (cum avea Vladimir să constate mai încolo) cu temperament sangvinic și cu o accentuată teamă de singurătate. Solitarul îl strigă: Domnule, alo, domnule, poftiți la masa noastră! Identificând în el pe băutorul de clasă și convivul interesant, Vladimir ocupă scaunul pe care i-l oferea amabilul personaj solitar. Își așeză maleta dreptunghiulară, cu sutele de milioane de lei vechi lângă piciorul mesei, sprijinind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tinere, o identifică a fi de pe Valea Siretului, din fâșia unde se avântă în competiție cultivatorii bucovineni de varză cu iubitorii de usturoi din Câmpurile Jijiei. Sesizându-i privirea aparent interesată, țăranca tinerică îi întinse o cunună de usturoi roșu: Poftiți, domnule, luați de la mine usturoi proaspăt! Tocmai acum vin de la gară. Poate-mi faceți, dumneavoastră, pocinogul!... În cuget, Vladimir își spuse: Ia uite, moldoveanca asta din Câmpia Jijiei are un fason de adresare mult mai ales decât grădinăresele care trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de atâtea lumini roșii laterale. Presă, o dată, scurt, pe comanda B, pentru deblocarea deschiderilor autocarului și, după aprinderea plafonierelor și deplierea oglinzilor retrovizoare exterioare, ordonă apăsat, cu aceeași voce profesională: Doamnelor și domnilor, program de voie, please! Vă rog să poftiți! Ca explicație suplimentară pentru oprirea neprogramată în acel loc de pe imensa autostradă, afișându-și, printr-un un surâs larg, dantura sa orbitor de albă, indică obstacolul imaginar, imposibil de trecut cu vederea, al masivului păduros, ce-și unduia penajul verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
patinează. E mai trează decât credeam, se mișcă bine, trece de mine, ușor atingându-mă, se apleacă peste măsuța unde lăsasem camera video: - Beți ceva? Hai, Adi, ia ceva! N-apuc nici să răspund, nici să mă mir că-s poftit doar eu. Dar poate că Leac trebuie să rămână treaz, să-i pună planul În aplicare. Și În definitiv cu mine petrecuse și până acum. Așa că iau ceva: - Orice. Cu gheață. - Cu gheață să fie! Și iese pe vârfuri, merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de măslin s-a prezentat sub forma unui comisionar elegant și prețios care a ciocănit într-o dimineață la ușa lui Marius, oferind un plic oficial cu antetul familiei Dracea. În fraze directe, fără nimic artificial sau căutat, Smaranda îl poftea la Sinaia pentru a vizita crescătoria de cai aflată pe domeniul familiei. Invitația rămânea valabilă pentru orice moment când timpul lui putea permite. Surpriza se accentuase și mai mult atunci când a citit încheierea: Sper că vei reuși să vii cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unui perfect om de lume. Stimată doamnă, plăcerea este de partea mea. Pot să vă spun că arătați neschimbată! Oh, ești gentil! Sunt măgulită să aud complimente, chiar dacă știi că sunt minciuni în haine elegante. Dar de ce stăm în hol? Poftiți înăuntru. Face un mic semn tinerei brunete, cu aer de subretă pariziană, care-și făcuse tăcut apariția pe o ușă laterală: Ileana, te rog, pune într-o vază buchetul de flori. Ați apucat să mâncați domnule Rădulescu? Fără să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Domnule colonel, locotenentul Marius Rădulescu s-a prezentat la ordinele dumneavoastră! În timpul cât își face prezentarea, simte cum căutătura ochilor cenușii parcă trece prin el, radiografiindu-l infinit mai pătrunzător decât cele mai sofisticate aparate de investigare. În regulă. Repaos. Poftește te rog mai aproape, domnule locotenent. Ia loc. Colonelul face un semn către unul din cele două fotolii capitonate aflate în fața biroului, singurele piese de mobilier care mai îndulcesc aspectul spartan al încăperii. Vă mulțumesc. În timp ce comandantul frunzărește filele dosarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un semn cu mâna către americani: Ați venit pentru ei? Am procesul verbal gata pregătit. Nu, am cu totul alte treburi, ce se întâmplă aici nu mă interesează deloc. Expeditiv, în doar câteva cuvinte, explică jandarmului situația. Imediat. Vă rog, poftiți pe aici. Am raportat despre prezența aviatorilor aici, credeam că dumneavoastră trebuie să-i preluați. Cu pași greoi, poate nu neapărat din cauza mărimii impresionante a burții de gurmand, invers proporțională cu statura, jandarmul pornește către ușă. Aceasta se deschide brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de uimire. Sper să nu vă supărați că dau buzna neanunțat. Îmi cer scuze în cazul unui deranj. Mulțumește cu voce stingheră invitației politicoase de a intra. Ajuns în sufragerie, examinează curios interiorul apoi apucă încet spătarul scaunului unde e poftit să se așeze, atent parcă să nu facă gesturi bruște. Încearcă un zâmbet stângaci și punându-și cascheta pe masă cere permisiunea să aprindă o țigară. Vă rog, fumați. Din tabachera de aur ofițerul german scoate o țigară pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe care mai mult o mestecă decât o fumează, produce stupoare și îngrijorare celor doi ofițeri. Efortul considerabil al comandantului să afișeze o aparență calmă nu poate să înșele pe nimeni. Sub zâmbetul degajat, indignarea este mai mult decât evidentă Poftiți mai aproape domnilor. În picioare, lângă el, maiorul Moga. Un chip impenetrabil, parcă cioplit în piatră. Doar privirea ochilor căprui dezvăluie clocotul unei puternice furii interioare. Mâneca stângă a uniformei este băgată sub centiron. Brațul rămase ca amintire la Oarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
urmă din iarnă. Avocatul bătu la ușă, o femeie de statură mijlocie, puțin grasă, ne deschise, intrarăm În antreul dreptunghiular, cu un scaun și un bufet, iar pe dușumea un covor oarecare, se vedea: „casă de oameni săraci”, apoi furăm poftiți - deschise ușa aceeași femeie - În odaia din stîngă. Era o cameră luminoasă, soarele pătrundea prin două ferestre cu lemnul scrijelat, vopseaua - În parte căzută. În dreptul ușii un pat de alamă, obișnuit la vremea aceea. În pat, sub o cuvertură roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
deschis aceeași doamnă, purta acum un capot maro cu desene În locul rochiei cu care ne Întîmpinase dimineața, probabil cea mai elegantă ce o avea. - Sărut mîna, vorbii. - Domnul judecător! făcu mirată. - Aș dori să stau de vorbă cu doamna Perussi. - Poftiți, dar doarme, nu s-a simțit bine. - Atunci... cu dumneavoastră, Îndrăznii, salvînd clipa. - Cu plăcere, poftiți Înăuntru. Merserăm Împreună, intrarăm În același antreu, apoi, prin ușa din fața dormitorului În care fusesem dimineața, În sufrageria cu o masă ovală maro-Închis, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ora aceea nu chiar matinală, contrar obiceiului lor, nu ar fi putut gîndi nimic nefiresc. Nu-i văzusem pînă atunci niciodată. Păreau a-mi cunoaște - ceea ce m-a surprins - așezarea mobilierului celor două camere, poate mi se părea. M-au poftit să mă Îmbrac În timp ce luară loc, nepoftiți, pe scaunele din hol, ca și cum Îmi erau vechi prietenii - obișnuință a puterii, Îmi spusei. Erau tineri, plăcuți la Înfățișare, nimic n-ar fi trădat adevărata lor ocupație.” „V-am spus, domnule președinte, reluai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
poate deveni prezent - cum să spun? - printr-o improprietate a verbelor Întrebuințate, născută din obsesia tinereții răpite, care-și cere dreptul la viață acum, abia acum, În spațiul tardiv al narațiunii” Îl văd ridicîndu-se: - „CÎnd am ajuns acolo, am fost «poftit» (acesta e cuvîntul), ca un musafir, Într-o Încăpere cu mobilă simplă dar cu o oarecare eleganță, o preocupare pentru estetică ai fi spus, ceea ce m-a mirat. PÎnă acolo Însă, am străbătut niște culoare, totul curat. Poftit În birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
am fost «poftit» (acesta e cuvîntul), ca un musafir, Într-o Încăpere cu mobilă simplă dar cu o oarecare eleganță, o preocupare pentru estetică ai fi spus, ceea ce m-a mirat. PÎnă acolo Însă, am străbătut niște culoare, totul curat. Poftit În birou, fui Întîmpinat de șeful acelei instituții, așa mi se spuse, stătea În picioare, fie Întîmplător, fie pentru a crea o ambiguitate de politețe, după care se așeză pe scaunul fotoliu, făcîndu-mi semn să iau loc pe cel capitonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Adu-ți aminte de Terturian... Ei spun că asta e revoluție și Încă „permanentă”. Închipuie-ți o revoluție care nu se mai termină niciodată. Unde-ai văzut o societate Întemeiată pe cutremure? Trecu În dreapta mea, lîngă fereastra dinspre curte; Îl poftii să se așeze pe scaunul de lîngă el, dar refuză printr-un gest al mîinii drepte și rămase În picioare ca Întotdeauna. Își reluă perorarea. Vorbea Înfierbîntat, gesticula. Uitase că era miezul nopții, eu de asemeni. - Uit, totdeauna, cînd vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]