3,116 matches
-
(în ) este denumirea flotei Marinei Militare Ruse, care se află staționată în peninsula Kola din apropiere de Cercul Polar de Nord. În timpul primului război mondial a apărut necesitatea apărării navelor rusești și engleze din Marea Barenț de atacurile flotei germane. Astfel a luat ființă în anul 1916 flota militară de nord a Rusiei. După revoluția comunistă din octombrie, flota
Flota militară de nord () [Corola-website/Science/319198_a_320527]
-
va amplasa coconul printre ierburi și va țese o pânză de protecție, pentru protejarea micuților. Juvenilii vor trăi în această „grădiniță” până la a două năpârlire, fiind păziți de către mama lor. Acești păianjeni sunt răspândiți cosmopolit, cu excepția Saharei Centrale și regiunilor polare. În Europa familia este reprezentată de trei specii din două genuri întâlniți în regiunile centrale și de dnord ale continentului. În prezent, familia include 55 genuri, dintre care 2 fosile, și 339 de specii descrise.
Pisauridae () [Corola-website/Science/319371_a_320700]
-
un tip de țărm cu eskeruri și ridicături de teren alungite și netezite de alunecarea ghețarilor (numite roche moutonnée), formațiuni specifice regiunilor afectate de glaciațiune. , cea mai nordică parte a Mării Baltice, este asociat cu zona rece, în care domnesc nopțile polare. Cu toate acestea, coasta sa estică este una dintre cele mai însorite regiuni ale Europei de Nord. Bineînțeles, iarna este un ținut al zăpezii și al schiului fond, în ultima vreme snowmobilurile ajungând și ele foarte la modă. În noaptea
Golful Botnic () [Corola-website/Science/315514_a_316843]
-
a aripilor de 91-110 cm și are o greutate de aproximativ 1,4 kg. Masculii și femelele arată similiar, doar că masculii au tendința sș fie mai lați și mai grei. Penajul de iarnă este mai deschis decât al cufundarului polar, cu mai puțin gri pe partea posterioară a gâtului, iar ochiul de obicei este înconjurat de un alb curat; spatele este stropit cu puncte mici albe iar flancurile corpului sunt de culoare închisă. Cuibărește în nordul Europei (în general la
Cufundar mic () [Corola-website/Science/315558_a_316887]
-
pe mare pentru a pescui. Iernează deobicei pe mare. Când înoata își ține deseori capul și ciocul (subțire și ușor arcuit în sus) îndreptate în sus. Vara e ușor de recunoscut după gâtul maro-roșiatic. În zbor se aseamănă cu cufundarul polar (Gavia arctica), dar poate fi diferențiat pe baza picioarelor mai puțin proeminente, a spatelui mai bombat, a gâtului încovoiat, a bătăilor din aripi mai rapide și a aripilor îndoite mult spre înapoi. Masculul emite un strigăt nupțial puternic repetat: "oo-orrr
Cufundar mic () [Corola-website/Science/315558_a_316887]
-
Eurasiei. Extremitatea sa nordică este Capul Fligeli, Insula Rudolf (Остров Рудольфа, Ostrov Rudolfa), care este situat la 81° 52' N. Arhipelagul se află la o distanță de numai 1000 km de Polul Nord. Arhipelagul a fost descoperit în 1873 de către exploratorii polari austrieci Payer și Weyprecht, care i-au dat numele împăratului Franz Joseph al Austriei. Deoarece expediția a fost sponsorizată privat și neoficial, aceste insule nu au fost anexate de către Imperiul Austro-Ungar. În 1926 insulele au fost anexate de către Uniunea Sovietică
Arhipelagul Franz Josef () [Corola-website/Science/316629_a_317958]
-
este ceața, chiar și vara. Flora și fauna Țării Franz Josef sunt influențate clima arctică; totuși condițiile climatice permit o biodiversitate destul de bine reprezentată. Printre cele mai importante specii care compun fauna insulelor se numără morsa, vulpea arctică și ursul polar. Cele mai comune păsări sunt "Fulmarus glacialis", pescărușul „Kittiwake” ("Rissa tridactyla") și alte specii de pescăruși. De asemenea, în apele teritoriale ale insulelor se poate întâlni balena albă. Pe Insula Hooker au fost găsiți și reni, ceea ce sugerează ipoteza că
Arhipelagul Franz Josef () [Corola-website/Science/316629_a_317958]
-
cresc copaci, cea mai înaltă plantă fiind salcia arctică, "salix arctica", care de regulă nu depășește 10 cm înălțime. În aprilie 2006, pe insula Banks, lângă Sachs Harbour a fost găsit și împușcat primul hibrid de urs grizly și urs polar găsit în sălbăticie. Parcul Național Aulavik protejează cca. 12274 km de câmpii arctice în partea de nord a insulei. Parcul cuprinde cea mai mare densitate de bou moscat din lume (cca. 68000 în 2001, precum și cea mai însemnată populație de
Insula Banks () [Corola-website/Science/316714_a_318043]
-
insulei. Parcul cuprinde cea mai mare densitate de bou moscat din lume (cca. 68000 în 2001, precum și cea mai însemnată populație de caribu Peary. 43 de specii de păsări trec anual prin parc, deși dintre ele doar corbul și potârnichea polară sunt considerați rezidenți permanenți. Pe insula Banks au fost înființate de asemenea, încă din anul 1961, două arii protejate ("sanctuare") pentru păsări migratoare: "Banks Island Migratory Bird Sanctuary" și "Thomsen River". În prezent, pe insulă se află o singură așezare
Insula Banks () [Corola-website/Science/316714_a_318043]
-
înalte sunt caracterizate prin temperaturi mai ridicate și soluri mai uscate decât restul insulei. Temperatura medie pe insula este de -16°C, vara depășind doar rareori 10 °C iar iarnă putând coborî până la -50 ° C. Climatul este de tip deșert polar, pe insula căzând doar foarte puține precipitații. În prezent, craterul Haughton este considerat ca fiind una din locațiile cele mai bune pentru simularea unor condiții de pe planetă Marte. Ca urmare, el a fost ales ca loc de desfășurare pentru proiecte
Insula Devon () [Corola-website/Science/316773_a_318102]
-
din bazinul Foxe atrag un mare număr de foci cu barbă ("erignathus barbatus") și de morse de Atlantic ("odobenus rosmarus rosmarus"), aici găsindu-se de altfel și cea mai mare turmă de morse din Canada. Se întâlnesc de asemenea urși polari ("ursus maritimus") și foci inelate ("pusa hispida"). Coastele și insulele din bazin sunt folosite ca locuri de cuibărire pentru pescăruși, gâște polare, gâște de Canada și o serie de alte specii de păsări acvatice și de coastă. Până în prezent, pentru
Bazinul Foxe () [Corola-website/Science/316802_a_318131]
-
găsindu-se de altfel și cea mai mare turmă de morse din Canada. Se întâlnesc de asemenea urși polari ("ursus maritimus") și foci inelate ("pusa hispida"). Coastele și insulele din bazin sunt folosite ca locuri de cuibărire pentru pescăruși, gâște polare, gâște de Canada și o serie de alte specii de păsări acvatice și de coastă. Până în prezent, pentru această zonă nu au fost luate însă măsuri de protejare a faunei.
Bazinul Foxe () [Corola-website/Science/316802_a_318131]
-
mușchi, licheni, alge). Fauna este puțin mai bogată, cuprinzând păsări (albatrosul, furtunarii, lupul-de-mare, pinguinul, cormoranul, rândunica-de-mare), mamifere (foca, elefantul-de-mare, morsa, balena, leopardul-de-mare), precum și alte specii (pești, echinoderme, moluște, zooplancton etc). Acestea se dezvoltă pe solurile antarctice ale tundrei și deșerturilor polare sudice. Protecția naturii în Zona Antarctică Neozeelandeză este asigurată de poziția ei pe glob, la adăpost de masele de turiști. Noua Zeelandă fiind semnatară a tratatului cu privire la Antarctica asigură statutul de parc național modial al continentului sudic. Abia în secolul al
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
avut loc în 1979, a fost inițial înregistrarea cu care terminau spectacolul, până când „Waterloo” a fost adăugat în listă, după „Dancing Queen”. Piesa a fost din nou interpretată în încheiere, în timpul turneului japonez, din 1980. CD-Single Polydor 1999 12" Maxi Polar / Polydor 1992 7" Single Polar PO 231 [uk] 1992 Ediția japoneză- CD-Maxi Polar 2001 Sursa: Cântecul a fost preluat de o mulțime de artiști din toate genurile muzicale, notabil de grupul pop suedez A*Teens, de formația rock britanică U2
Dancing Queen () [Corola-website/Science/318674_a_320003]
-
fost inițial înregistrarea cu care terminau spectacolul, până când „Waterloo” a fost adăugat în listă, după „Dancing Queen”. Piesa a fost din nou interpretată în încheiere, în timpul turneului japonez, din 1980. CD-Single Polydor 1999 12" Maxi Polar / Polydor 1992 7" Single Polar PO 231 [uk] 1992 Ediția japoneză- CD-Maxi Polar 2001 Sursa: Cântecul a fost preluat de o mulțime de artiști din toate genurile muzicale, notabil de grupul pop suedez A*Teens, de formația rock britanică U2 în turneul Zoo TV Tour
Dancing Queen () [Corola-website/Science/318674_a_320003]
-
Waterloo” a fost adăugat în listă, după „Dancing Queen”. Piesa a fost din nou interpretată în încheiere, în timpul turneului japonez, din 1980. CD-Single Polydor 1999 12" Maxi Polar / Polydor 1992 7" Single Polar PO 231 [uk] 1992 Ediția japoneză- CD-Maxi Polar 2001 Sursa: Cântecul a fost preluat de o mulțime de artiști din toate genurile muzicale, notabil de grupul pop suedez A*Teens, de formația rock britanică U2 în turneul Zoo TV Tour și de cântăreața pop de origine australiană Kylie
Dancing Queen () [Corola-website/Science/318674_a_320003]
-
este unul dintre cei mai mari ghețari aflați în Antarctida. Ghețarul se află în Landul Victoria, regiune care a fost descoperit în anul 1841 de exploratorul polar britanic James Clark Ross. În anul 2010 a fost observat "coliziunea secolului", coliziunea lui cu un aisberg gigant, care a dus la fragmentarea în două bucăți a ghețarului. In decembrie 1911 a sosit pe coasta Antarctidei o expediție din Australia
Ghețarul Metz () [Corola-website/Science/318785_a_320114]
-
pe rîul Kussiloff pînă la lacul Tustamena, cu luntrile. De acolo, după alte zile de mers cu un vapor, a debarcat și, însoțit de indieni, s-a îndreptat, pe jos, prin pădure, pînă deasupra ghețarului Sheep Creek, la marginea Cercului Polar, unde a campat. A văzut, de aici, turmele de mufloni, despre care nota: „Carnea lor e bună de mîncare, blana însă nu are nici o valoare, părul fiind scurt și aspru". A vînat chiar cinci berbeci bătrîni și alte animale, dar
Nicolae Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/316210_a_317539]
-
n. 15 februarie 1874, Kilkea, Comitatul Kildare, Irlanda - d. 5 ianuarie 1922, Insula Georgia de Sud) a fost un explorator anglo-irlandez, una dintre principalele figuri ale perioadei cunoscute ca epoca eroică de explorări antarctice. Prima experiență a sa în regiunile polare a venit când a participat, în calitate de al treilea ofițer, la expediția Discovery, condusă de căpitanul Scott, în perioada 1901-04, din care a fost trimis acasă mai devreme pe motive de sănătate. Hotărât să se revanșeze pentru ceea ce el percepea ca
Ernest Shackleton () [Corola-website/Science/316235_a_317564]
-
secolului al XX-lea, Shackleton a fost „redescoperit”, și a devenit rapid o figură istorică importantă, model de conducător care, în condiții extreme, și-a păstrat echipa unită pentru a duce la îndeplinire o poveste de supraviețuire pe care istoricul polar Stephanie Barczewski o descrie ca „incredibilă”.
Ernest Shackleton () [Corola-website/Science/316235_a_317564]
-
Sphaerica dezvoltând teorema lui Menelaus. Cartea arcelor necunoscute pe o sferă scrisă de matematicianul Islamic Al-Jayyani este considerată a fi primul tratat de geometrie sferică. Cartea conține formule ale triunghiurilor dreptunghice, teorema sinusului și soluții ale triunghiului sferic prin intermediul triunghiului polar. Cartea "De Triangulis omnimodis" a lui Regiomontanus, scrisă în anul 1464, este prima lucrare de trigonometrie pură din Europa. Girolamo Cardano nota un secol mai târziu că multe din problemele de trigonometrie sferică au fost luate din lucrările omului de
Geometrie sferică () [Corola-website/Science/320042_a_321371]
-
trigonometrie sferică intitulat "Cartea arcelor necunoscute ale unei sfere","circa" 1060, în care trigonometria sferică a fost publicată într-o formă modernă. Cartea lui Al-Jayyani mai conține formule ale triunghiurilor dreptunghice, teorema sinusului și soluția unui triunghi sferic prin intermediul triunghiului polar. Mai târziu, acest tratat a avut "o puternică influență asupra matematicii europene", iar "definiția raportului ca număr" și "metoda sa de rezolvare a triunghiurilor sferice având toate laturile necunoscute" probabil că l-au influențat și pe Regiomontanus. În secolul al
Trigonometrie sferică () [Corola-website/Science/320035_a_321364]
-
M” (ultimele două fiind RO-RO-uri rezervate autovehiculelor) erau singurele nave de transport maritim aflate încă sub pavilion românesc. România deținea și o flotă de pescuit oceanic (care număra peste 100 de pescadoare, nave colectoare și 12 nave frigorifice de transport (POLAR)), precum și o flotă fluvială (formată din șlepuri și barje). Din flota de pescuit oceanic nu a mai rămas nimic.
Flota comercială maritimă a României () [Corola-website/Science/320324_a_321653]
-
era de de 2.864 de tone, adică o medie zilnică de 19,4 tone. Astfel, în anii 1970-1989, „Întreprinderea de Pescuit Oceanic” a ajuns la un număr de 50 de nave, din care 38 de pescuit și 12 frigorifice (POLAR) de transport, deservite de 5.125 de salariați (personal navigant și de deservire). Dar, simultan, pe toate mările lumii, resursele halieutice (de pescuit) s-au redus din cauza supraexploatării, astfel ca productivitatea anuală a descrescut, navele fiind din ce în ce mai puțin rentabile, apoi
Flota științifică și de pescuit a României () [Corola-website/Science/320325_a_321654]
-
distanță nedeterminată de sistemul solar și la câteva milenii în viitor, Lumea Fluviului este o planetă asemănătoare Pământului, a cărei suprafață a fost terraformată, pentru a forma valea unui fluviu extraordinar de lung. Izvorul fluviului îl constituie o mică mare polară nordică, de unde acesta pornește în zig-zag de-a lungul unei emisfere înainte de a reveni pe o altă cale labirintică în aceeași mare. Povestea începe atunci când aproape întreaga omenire este readusă la viață pe malurile fluviului, de la primii homo sapiens până la
Lumea Fluviului () [Corola-website/Science/320368_a_321697]