3,246 matches
-
lui Voltaire, susținând că evreii sefarzi (spre deosebire de cei așkenazi) sunt cultivați și iluminați (612, I, p. 69). 637. Călin L. Cernăianu, Recurs Eminescu. Suprimarea gazetarului, Editura Semnele Timpului, București, 2000. 638. Ion Rotaru, „Regret din tot sufletul nenorocita Întâmplare”, Dialoguri polemice, nr. 1, 19 februarie 2001, supliment al news-letterului on- line Bună dimineața, Israel !, ed. Uly Friedberg- Vălureanu, Haifa, http ://www.alpas.net/uli. 639. Cuvinte scumpe. Taclale, povestiri și legende românești, culese de Dumitru Furtună, Academia Română, Socec & Co, București, 1914
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că un răspuns mai eficient la problemele controversate din istoria evreilor din România este elaborarea unor lucrări, cu o altfel de istorie a evreilor, focalizate pe reconstituirea vieții evreiești, așa cum a fost aceasta, nu cu accent pe demersuri cu orientare polemică, care nu fac decât să obtureze înțelegerea și să bareze cunoașterea. Pledăm cu toată convingerea pentru necesitatea utilizării documentelor de arhivă în reconstituirea vieții evreiești. Prin tema noastră, Comunitatea evreilor din Dorohoi între anii 1919 și 1945, urmărim o altfel
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
picior de război...” O revelație inclusiv pentru mine care le-am recitit acum în continuitatea lor, scrisorile lui Mihai Drăgan (6 decembrie 1937, Viișoara Tg. Trotuș, județul Bacău - 1 noiembrie 1993, Iași) pot fi definite, datorită frecventelor relatări de natură polemică, un „jurnal de front” (literar). însă, în primul rînd, ele sînt un document psihologic, întrucît redau graficul mișcărilor interioare ale unui om complex, cu trăiri intense, variate, tip reactiv, neliniștit, oscilînd între romantism și realism, opusul inșilor placizi, monotoni, reci
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
-i dea „o pleasnă”, iar pe cei „ortomani”, „să pună tunurile”. Folosea loviturile în forță, principala sa grijă fiind efectul lor: „ard”, zdruncină, năucesc pe cine trebuie? Deși cititor al lui Lovinescu, nu ținea seama de sfatul acestuia că „Spiritul polemic nu se cultivă la temperaturi înalte, ci numai la temperaturi medii și chiar reci”. Hărțuirile, dinamitările, pregătirea „rachetelor” și aruncările de „bombe” îi dădeau satisfacție, îl amuzau, dar după beția scurtă a loviturilor reușite urmau îndoielile asupra eficienței lor. „O
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
o părere privind expresia. După ce l-am dactilografiat, drept să-ți spun, nu-mi mai place ca înainte. (Să nu uit: să se specifice fragment, dar atît și nimic mai mult.) Pentru nr. 12 va urma un alt articol, probabil polemic. Te-am întrebat și în scrisoarea precedentă dacă i ai scris lui Const. Ciopraga. Vorbește-i direct, căci el așa merită. Eu voi mai vorbi cu dl Lăudat care poate avea asupra lui oarecare influență. N ar fi rău să
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
taie ungurii toți” Instruit cum se cuvine asupra oricărui fel de conținut, cenzorul nu putea trece cu vederea manifestările de naționalism cu toate că, după cum se știe, În anii ’80 ai secolului trecut, Ceaușescu a aprobat cu mare entuziasm publicarea unor articole polemice În revistele de specialitate dar și În presa cotidiană, ca răspuns la tendințele ultranaționaliste și șovine ale Ungariei. Dar, la vremea când Ion Andrei făcuse această sinteză din care spicuim noi, Încă se mai punea problema internaționalismului și solidarității socialiste
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cinemaului, o viziune care în filmul romînesc de azi mi se pare singura îndeajuns de clară și de bine articulată încît să poată contrazice viziunea neorealistă impusă de Cristi Puiu. știu că nu ți-ai conceput filmul cu vreo intenție polemică (ai scris scenariul acum 20 de ani), după cum știu că admiri Moartea domnului Lăzărescu la fel de mult ca mine. Dar, lansat în acest moment, filmul devine un gest polemic. Ce mă deranjează pe mine e grosolănia binarismelor la care recurg unii
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Cristi Puiu. știu că nu ți-ai conceput filmul cu vreo intenție polemică (ai scris scenariul acum 20 de ani), după cum știu că admiri Moartea domnului Lăzărescu la fel de mult ca mine. Dar, lansat în acest moment, filmul devine un gest polemic. Ce mă deranjează pe mine e grosolănia binarismelor la care recurg unii comentatori pentru a releva acest fapt. Distincția nu e aceea dintre clasicism și un mizerabilism (C.T. Popescu) sau neorealism fiziologic (tot C.T. Popescu), filmat însă pe stil Dogma
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
un text ermetic, expresie a unei capacități de predicție a autorului, text care admite proiecții neașteptate și care se des- chide către un câmp de posibilități mult mai extins. Într-un context mai larg, Nicolae Manolescu respinge „lectura esopică și polemică a comediilor prin prisma experienței noastre istorice din comunism” , ca lectură deformatoare și străină de natura operei caragialiene, lectură inițiată în anii ’60 sub semnul tea- trului absurdului al lui Eugen Ionescu. În aceiași termeni se referă și Mircea Muthu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
un auditoriu format din militanții propriului partid, celălalt își caută publicul de „amici” prin cafenele, într-un periplu nocturn și se instituie ca orator. Rică Venturiano își recuperează dignitatea prin discurs în fața unui public captiv și Lache își desfășoară asaltul polemic în berării cu un public format din impiegați ca și el, asemeni agitatorilor comuniști în perioada revolu- ționară. Ambele ispostaze reflectă două tipuri de deformare, unul în registrul utopiei, celălalt în registrul distopiei. Dacă încetăm să vedem în personaj doar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
aceste procedee sunt utilizate la Caragiale, considera el, cu o conștiință critică și cu o portanță eticistă care le scoate de sub incidența gratuității. Ne aflăm în preajma ultimei trepte a demon- strației lui Radu Stanca care ne situează într- un spațiu polemic frecventat cu asiduitate și ulterior, și unde speci- ficul național este opus universalului. Scopul esențial al lui Radu Stanca a fost să „ridice” comediile lui I.L.Caragiale de la nivelul dramaturgiei naționale și al teatrului de sorginte populară la cel al
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ethos țărănesc nu se poate acomoda cu urbanitatea laxă, onctuoasă a miticismului și explică respingerea inițială a acestui „mize- rabil patriot”, a cărui operă, „cea mai mare parte”, nu reprezenta decât „o infamie la adresa poporului român” . Stau față în față polemic Transilvania vs Muntenia, prima devenind componentă a României Mari după Unirea din 1918, subiect tratat cu o sensibilitate deschisă către epicul eroizant al epopeii și nicidecum către dramaticul demitizant al comediei de moravuri caragialești, astfel că primele lecturi nu conveneau
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
același timp, azi, retrospectiv, Înțeleg că vorbea și despre pericolele Înregimentării, despre această nebunie colectivă pe care Ubu o provoca. Găseam În spectacolul tău un suflu mai adânc decât ghidușiile simpatice ale „stilizării“, care-și avusese și ea rostul ei polemic În lupta cu „realismul socialist“: eram fascinați de spectacol și Îngroziți de manipularea dictatorului. De altfel, sunt sigur, Ubu nu a fost pus bine În scenă decât În țările de Est și În Africa, locuri unde artiștii și spectatorii au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cei care sunt, pur si simplu, răi...” * O singură dată în viață mi s-a întâmplat să mi se spună că aș fi - și eu - un șmecher. Acuzația, foarte surprinzătoare pentru mine, mi-a adus-o, în cursul unei discuții polemice destul de aprinse, nimeni altul decât Mircea Dinescu. * Pe sine Petru Dumitriu se numește un increvable și această definiție îmi amintește că într-un interviu filmat, prezentat în trei episoade de TVR, scriitorul se compara, cu umor, cu o... prună. Carnea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
bunăvoință și răbdare față de atât. Mergând până la sacrificarea (crucificarea) Unicului Său Fiu. Pronia, lucrarea lui Dumnezeu sunt deci și ele, din vecii vecilor, „orientate”. Găsesc în cartea mea din 1987, Fereastra criticului, p. 409, o încercare de a explicita intenția polemică de la care a pornit scrierea Dicționarului personajelor lui Dostoievski: „Când se vorbește și se scrie despre Dostoievski se vorbește și se scrie, mai ales, despre marile personaje ale marilor sale romane sau povestiri. Lucru, în același timp, firesc: ca niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
un mic cinic, din aceia la care e mai mare gura decât fapta, și un „pontagiu” fără succes, cel puțin în perioada „crailor”. Izbânzile lui de după război nu mai fac parte din materia cărții și nu sunt decât un epilog polemic pus la urmă de autor, probabil, cum insinuam, după 6 iulie 1928. Ca soitariu, Pirgu e o forță. El e însuflețitorul părții „realiste” a Crailor, călăuzul psihopomp în zonele ei interlope, tartorul „jivinelor strejinopți” ale orașului, pravățul vieții bucureștene, al
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
perioada idealismului de la Fălticeni aspirația morală o egala pe cea literară. Acum fermentează poezia Primelor iubiri. E momentul să atragem atenția că titlul pe care îl poartă acest volum apărut atunci când convingerile lui Labiș suferiseră deja mutații, maschează o atitudine polemică: poetul ține să se delimiteze de iubirile ideologice ale anilor ’50, când n-avea nici 15 ani, iar concepțiile îi sufereau de o cumplită naivitate de care abia acum își dădea seama. În anul în care apar Primele iubiri poetul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Românilor din Bucovina (1775-1906), (Tipografia bucovineană, Cernăuți, 1906) o colaborare la culegerea Românii din Bucovina. Celor care au avut accente critice la adresa lucrării (N. Iorga, Liviu Marian, un anonim care publica în „Junimea literară”), le-a răspuns în spirit polemic în Criticilor mei. Liviu Marian îi răspunde și îi spune că trebuie să se acorde o mai mare și serioasă atenție mișcării literare contemporane lor. Nectarie Cotlarciuc s-a manifestat în mai multe domenii ale științei teologice, „conjugând într- un
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
urzit în Bosnia-Herțegovina pentru suprimarea arhiducelui Franz Ferdinand care, în urma acestei descoperiri făcute de poliție, hotărîse să nu mai conducă marile manevre. La mai puțin de 48 de ore după aceea, Korrespondenz Buro publica, la rîndul său, pe un ton polemic semnificativ, un comunicat al cancelariei militare a arhiducelui, semnat de șeful acesteia, colonelul Brosch, prin care se dezmințea știrea că Franz Ferdinand ar fi renunțat să mai conducă manevrele din Bosnia și, în fine, precizînd că arhiducele moștenitor era foarte
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
poetizant, neînțelegând imperativele moderne și avangardiste, implicate în noul discurs ce schimbă orizontul de așteptare, mutând accentul de pe lirism pe categoria poeticității”. Marin Mincu face în aceste patru articole din decembrie trecut o analiză necruțătoare, dar măsurată și fără derapaje polemice. Nu sunt multe lucruri de adăugat. Ar mai fi de comentat subtitlul „Lista lui Manolescu”. Pe mine nu mă trimite cu gândul la Bloom, ci la „lista lui Schindler” și nu văd aici umor, ci mai degrabă un mic cinism
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
scrisesem în minte. Aproape în întregime. Ceea ce e o prostie! Peste noapte totul s-a șters. Mai știu doar că voiam să-i dau dreptate lui Iorgulescu când spunea, într-un articol din 22, că sunt așa cum sunt, adică prea polemic... Sunt obosit. Nici măcar articolele din Cotidianul, difuzate pe Internet, nu reușesc să le citesc. E drept că am avut și insomnia aceea cumplită tot încercând să-mi fac autocritica! Noroc că Pastenague, mai tânăr și mai ager, ține ochii deschiși
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
La jumătatea secolului XI, emanciparea Vaticanului de sub tutela spirituală a Constantinopolului devine oficială; se anunță astfel granița spirituală care va despărți în timp cele două mari "medievalități" creștin-europene. Analiza genealogică 7 recurge la identificarea câtorva unități discursive elocvente, unele chiar polemice, altele discontinue față de propria istorie, însă în interiorul aceluiași sistem teoretic. Din această perspectivă, abandonez cu bună știință viziunea holistă a istoriografiei practicate de Școala de la Annales și caut să discut ceea ce Michel Foucault înțelegea prin epistemă, anume un cadru de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
demonstrației, am putea spune că unele aluviuni conceptuale se adună pe parcursul diverselor curente de gândire sau în funcție de evoluția realității concrete, dând naștere la un moment dat deltelor sau chiar insulelor de tipul (anti)imaginariilor din perioade insurgente sau din sub-culturi polemice - forme flotante, ce pot dispărea definitiv sau pot reapărea altă dată. Apele imaginarului nu seacă niciodată; doar cuvântul propriu-zis care le denumește "curge" uneori pe sub pământ (iese din uz), pe o anumită distanță (de fapt, perioadă). Revine însă la suprafață
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în "opinie a cetății". Naturii îi rămâne un rol "consultativ", o funcție de ideal normativ și neaplicabil. Sofiștii sunt aceia care pun în valoare capacitatea critică a rațiunii umane, dar într-un sens restrictiv în raport cu restul; de aceea, s-au situat polemic față de valorile tradiționale, la corodarea cărora au contribuit, nu fără a plăti ei înșiși un preț de imagine. Protagoras, care recunoștea limitele rațiunii umane, nega posibilitatea de cunoaștere a divinului și seculariza acțiunea politică după criterii accesibile înțelegerii cetățenilor atenieni
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
uman (admis în schema socială a pólis-ului ideal) și artist (exclus, dacă arta sa se dovedește înșelătoare și deformantă spiritual). Problema de fond poate să fie, ca și în cazul acuzației aduse "democrației" sofiștilor, tot una de situare polemică a lui Platon față de discursul filosofic al acestora și față de retorica lor, creatoare a unui discurs politic "verosimil și probabil" (deci dezavuat). Nu intenționez să reduc chestiunea inadvertențelor cu privire la imagine la una cu semnificație politică sau la o problemă de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]