4,456 matches
-
în viață de-a lungul secolului al XIX-lea și s-a manifestat prin mai multe revolte ale polonezilor și alte acțiuni militare împotriva puterilor care au divizat țara. Eforturile militare de după împărțire s-au bazat la început pe alianțele polonezilor cu Franța post-revoluționară. Legiunile poloneze ale lui Henryk Dąbrowski au luptat în campaniile franceze din afara Poloniei, în speranța că implicarea lor și contribuția adusă vor avea ca urmare eliberarea patriei lor polone. Imnul național al Poloniei Mazurka lui Dąbrowski a
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
După înfrângerea lui Napoleon, Congresul de la Viena a stabilit o nouă ordine europeană. Adam Czartoryski a devenit principalul susținător al cauzei naționale polone. Congresul a implementat o nouă schemă de divizare, care ținea cont de unele din câștigurile realizate de polonezi în timpul perioadei napoleoniene. Ducatul Varșoviei a fost înlocuit cu un stat rezidual polonez, denumit oficial „Regatul Poloniei”, aflat în uniune personală cu Imperiul Rus și condus de țarul Rusiei; acest stat este denumit astăzi de istorici „Polonia Congresului”, deoarece a
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
incitându-i pe țărani împotriva unităților de insurgenți dominate de nobili; aceasta s-a soldat cu măcelul din Galiția, o răscoală violentă antifeudală, departe de motivațiile provocării. A venit un nou val de implicări militare și de alt fel ale polonezilor în teritoriile anexate și în alte părți ale Europei, în contextul Primăverii Națiunilor din 1848. În particular, evenimentele din Berlin au precipitat Insurecția din Polonia Mare, în care țăranii din Prusia, care în acel moment fuseseră în mare parte emancipați
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
concureze pentru loialitatea țărănimii poloneze — a publicat oficial un decret de emancipare a țăranilor din Regat, în linie cu proclamația anterioară a insurgenților de reformă agrară. Aceasta a creat condițiile necesare dezvoltării sistemului capitalist în Polonia centrală. În momentul când polonezii au conștientizat inutilitatea rezistenței armate fără susținere din exterior, diferitele segmente ale societății poloneze treceau prin transformări profunde și ample de natură socială, economică și culturală. După eșecul ultimei insurecții naționale, Revolta din Ianuarie 1863, poporul polonez, supus, în teritoriile
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
favorabil curentelor liberale, a fost izvorul celor mai reușite producții literare și artistice ale Poloniei. Marie Skłodowska-Curie a fost o cercetătoare în domeniul radiațiilor, ea activând la Paris. Revoluția rusă din 1905 a ridicat noi valuri de frământări în rândurile polonezilor, Roman Dmowski și Józef Piłsudski activând ca lideri ai facțiunilor naționalistă, respectiv socialistă. După ce autoritățile au recucerit controlul asupra Imperiului, revolta din Regat, pus sub lege marțială, s-a retras și ea, obținând în schimb câteva concesiuni în ce privește drepturile naționale
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
activând ca lideri ai facțiunilor naționalistă, respectiv socialistă. După ce autoritățile au recucerit controlul asupra Imperiului, revolta din Regat, pus sub lege marțială, s-a retras și ea, obținând în schimb câteva concesiuni în ce privește drepturile naționale și ale muncitorilor, inclusiv reprezentarea polonezilor în nou-înființata Dumă. Unele din drepturile câștigate au fost însă în scurt timp eliminate, ceea ce, împreună cu intensificarea germanizării în porțiunea prusacă, a făcut ca Galiția Austriacă să rămână cel mai potrivit mediu pentru acțiuni patriotice. După izbucnirea Primului Război Mondial?, în care
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
au transformat în Legiunile Poloneze și, ca parte a armatei austro-ungare, au luptat pe Frontul de Est împotriva Rusiei. Primul Război Mondial și turbulențele politice care frământau Europa în 1914 au oferit poporului polonez speranța recâștigării independenței. La izbucnirea războiului, polonezii s-au văzut recrutați în armatele Germaniei, Austriei și Rusiei, și obligați să lupte unii împotriva altora într-un război care nu era al lor. Deși numeroși polonezi simpatizau cu Franța și Regatul Unit, lor le era greu să lupte
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
în 1914 au oferit poporului polonez speranța recâștigării independenței. La izbucnirea războiului, polonezii s-au văzut recrutați în armatele Germaniei, Austriei și Rusiei, și obligați să lupte unii împotriva altora într-un război care nu era al lor. Deși numeroși polonezi simpatizau cu Franța și Regatul Unit, lor le era greu să lupte de partea aliatului acestora, Rusia. Ei nu aveau însă nicio simpatie nici pentru germani. Numărul total al morților între 1914 și 1918, militari și civili, corespunzător frontierelor interbelice
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
și Ucraina (ultima fiind anterior teatrul Războiului Polono-Ucrainean), profitând de preocuparea rușilor cu războiul civil. Până în iunie 1920, armatele polone trecuseră de Vilnius, Minsk și (aliate cu Directoratul Ucrainei) au ajuns la Kiev, dar apoi masiva contraofensivă bolșevică a îndepărtat polonezii din mare parte din Ucraina, iar frontul de nord a ajuns la marginea Varșoviei. Un dezastru aparent sigur a fost evitat în Bătălia de la Varșovia din august, printr-o combinație între priceperea de strateg a lui Piłsudski și un efort
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
ofensiva nazistă a avut totuși loc, amânarea a făcut-o mai puțin eficientă, factor posibil crucial în special în cazul apărării Marii Britanii. După ce Germania a invadat și Uniunea Sovietică în iunie 1941, Polonia a fost ocupată integral de armata germană. Polonezii au format o mișcare secretă de rezistență și un guvern polonez în exil, mai întâi la Paris și apoi la Londra, guvern recunoscut de Uniunea Sovietică (relațiile diplomatice, rupte de la agresiunea sovietică din septembrie 1939, au fost reluate în iulie
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
polonez în exil, mai întâi la Paris și apoi la Londra, guvern recunoscut de Uniunea Sovietică (relațiile diplomatice, rupte de la agresiunea sovietică din septembrie 1939, au fost reluate în iulie 1941). Pe parcursul celui de al Doilea Război Mondial, circa de polonezi au intrat în Armia Krajowa, circa au luptat sub comandă sovietică, și circa au luptat pe Frontul de Vest în unități loiale guvernului polonez în exil. În aprilie 1943, Uniunea Sovietică a rupt relațiile deteriorate cu guvernul polonez în exil
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
în unități loiale guvernului polonez în exil. În aprilie 1943, Uniunea Sovietică a rupt relațiile deteriorate cu guvernul polonez în exil, după ce armata germană a anunțat descoperirea gropilor comune ofițerilor polonezi uciși la Katyń, în URSS. Sovieticii au susținut că polonezii ar fi comis un act ostil prin faptul că au cerut Crucii Roșii să ancheteze aceste rapoarte. La lichidarea ghetoului evreiesc din Varșovia ocupată de către unitățile SS, în 1943 orașul a fost scena revoltei din ghetoul Varșovia. Eliminarea ghetourilor din
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
însă înaintarea și au asistat pasiv la suprimarea violentă de către germani a rezistenței poloneze prooccidentale. Insurecția violentă a durat circa două luni și s-a soldat cu moartea și deportarea a sute de mii de civili. După capitularea deznădăjduită a polonezilor la 2 octombrie, germanii au dus la îndeplinire ordinul lui Hitler de a distruge restul infrastructurii orașului. Armata I poloneză, luptând împreună cu Armata Roșie, a intrat în Varșovia la 17 ianuarie 1945. Ca urmare a războiului și a hotărârii conducerii
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
a unui guvern postbelic. În iulie 1944, s-a înființat la Lublin un „Comitet Polonez de Eliberare Națională”, care a cauzat protestele primului ministru Stanisław Mikołajczyk și ale guvernului polonez în exil. Până la Conferința de la Ialta (februarie 1945), considerată de polonezi ca fiind punctul de întorsătură în care s-a pecetluit soarta națiunii de către Marile Puteri, comuniștii înființaseră guvernul provizoriu al Poloniei. Poziția sovieticilor la Conferință a fost una puternică, corespunzătoare gradului în care înaintaseră pe câmpul de luptă din Germania
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
Góra), din Pomerania cu Stettin (Szczecin), și din Prusia Orientală, împreună cu Danzig (Gdańsk), zone denumite împreună „Teritoriile Recuperate”, care au fost încorporate în statul polonez reconstituit. Majoritatea populației germane de acolo a fost expulzată către Germania. 1,5-2 milioane de polonezi au fost expulzați din zonele anexate de Uniunea Sovietică. Marea lor majoritate au fost recolonizați în fostele teritorii germane. Estimări științifice și corecte ale pierderilor omenești suferite de polonezi în timpul războiului nu par a fi posibile din lipsa datelor disponibile
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
de acolo a fost expulzată către Germania. 1,5-2 milioane de polonezi au fost expulzați din zonele anexate de Uniunea Sovietică. Marea lor majoritate au fost recolonizați în fostele teritorii germane. Estimări științifice și corecte ale pierderilor omenești suferite de polonezi în timpul războiului nu par a fi posibile din lipsa datelor disponibile. Se pot emite doar păreri, și acestea sugerează că vechile aserțiuni din trecut sunt incorecte și motivate politic. Pentru început, populația totală a Poloniei din 1939 și repartiția sa
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
și motivate politic. Pentru început, populația totală a Poloniei din 1939 și repartiția sa etnică nu este cunoscută cu precizie, singurele date sigure provenind din Recensământul polonez din 1931. Cercetările moderne indică faptul că în timpul războiului circa 5 milioane de polonezi au fost uciși, dintre care 3 milioane de evrei. Conform Muzeului Memorial American al Holocaustului, cel puțin 1,9-2 milioane de etnici polonezi și 3 milioane de evrei polonezi au fost uciși. Milioane de oameni au fost deportați în Germania
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
provenind din Recensământul polonez din 1931. Cercetările moderne indică faptul că în timpul războiului circa 5 milioane de polonezi au fost uciși, dintre care 3 milioane de evrei. Conform Muzeului Memorial American al Holocaustului, cel puțin 1,9-2 milioane de etnici polonezi și 3 milioane de evrei polonezi au fost uciși. Milioane de oameni au fost deportați în Germania pentru muncă forțată sau în lagăre de exterminare cum ar fi Treblinka și Auschwitz. Conform unor estimări recente, între 2,35 și 2
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
oameni au fost deportați în Germania pentru muncă forțată sau în lagăre de exterminare cum ar fi Treblinka și Auschwitz. Conform unor estimări recente, între 2,35 și 2,9 milioane de evrei polonezi și circa 2 milioane de etnici polonezi au fost uciși. Naziștii au executat zeci de mii de membri ai elitei polonezi în cadrul AB Aktion și în cadrul Operațiunii Tannenberg, iar sovieticii au făcut același lucru în masacrul de la Katyń. Peste 95% din pierderile din rândurile evreilor polonezi și
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
cum ar fi Treblinka și Auschwitz. Conform unor estimări recente, între 2,35 și 2,9 milioane de evrei polonezi și circa 2 milioane de etnici polonezi au fost uciși. Naziștii au executat zeci de mii de membri ai elitei polonezi în cadrul AB Aktion și în cadrul Operațiunii Tannenberg, iar sovieticii au făcut același lucru în masacrul de la Katyń. Peste 95% din pierderile din rândurile evreilor polonezi și 90% din pierderile în rândurile etnicilor polonezi au fost produse de Germania Nazistă; 5
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
zeci de mii de membri ai elitei polonezi în cadrul AB Aktion și în cadrul Operațiunii Tannenberg, iar sovieticii au făcut același lucru în masacrul de la Katyń. Peste 95% din pierderile din rândurile evreilor polonezi și 90% din pierderile în rândurile etnicilor polonezi au fost produse de Germania Nazistă; 5% din pierderile în rândurile etnicilor polonezi au fost produse de către sovietici și alte 5% de către naționaliștii ucraineni. Aceste pierderi evreiești, împreună cu valurile mai mici de emigrație din timpul războiului și de după acesta, mai
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
Operațiunii Tannenberg, iar sovieticii au făcut același lucru în masacrul de la Katyń. Peste 95% din pierderile din rândurile evreilor polonezi și 90% din pierderile în rândurile etnicilor polonezi au fost produse de Germania Nazistă; 5% din pierderile în rândurile etnicilor polonezi au fost produse de către sovietici și alte 5% de către naționaliștii ucraineni. Aceste pierderi evreiești, împreună cu valurile mai mici de emigrație din timpul războiului și de după acesta, mai ales după dezghețul de după Octombrie Polonez din 1956, au pus capăt mai multor
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
prezență evreiască în Polonia. Magnitudinea pierderilor (și ele substanțiale) din rândul cetățenilor polonezi de etnie germană, ucraineană și belarusă nu este cunoscută cu precizie. În 1940-1941, circa de cetățeni polonezi au fost deportați de regimul sovietic. Numărul morților în rândurile polonezilor cauzate de sovietici este însă estimat la mai puțin de . În 1943-1944, naționaliștii ucraineni (OUN și Ar mata Insurgentă Ucraineană) au masacrat zeci de mii de polonezi în Volînia și Galiția. Aproximativ 90% din pierderile umane ale Poloniei din timpul
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
de cetățeni polonezi au fost deportați de regimul sovietic. Numărul morților în rândurile polonezilor cauzate de sovietici este însă estimat la mai puțin de . În 1943-1944, naționaliștii ucraineni (OUN și Ar mata Insurgentă Ucraineană) au masacrat zeci de mii de polonezi în Volînia și Galiția. Aproximativ 90% din pierderile umane ale Poloniei din timpul războiului au fost victimele închisorilor, lagărelor de exterminare, raidurilor, execuțiilor, anihilării ghetourilor, epidemiilor, înfometării, muncii forțate excesive și maltratărilor. Au rămas un milion de orfani de război
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
și de invalizi. Țara și-a pierdut 38% din bogăția materială (Regatul Unit a pierdut 0,8%, Franța 1,5%). Aproape jumătate din Polonia interbelică a fost anexată de URSS, inclusiv cele două mari centre culturale Lwów și Vilnius. Numeroși polonezi nu s-au mai întors în țara pentru care au luptat, pentru că aparțineau unor grupări politice necomuniste sau proveneau din Polonia de est, anexată de URSS, ori fuseseră avertizați, după ce au luptat în vest, despre riscurile de a fi persecutați
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]