3,008 matches
-
(n. 1 octombrie 1949, Gelu - d. 22 octombrie 2012) a fost un poet, scriitor, jurnalist si editor, licențiat în filologie al Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, doctorand cu teza "Spațiul epic în romanul românesc". Este prezent în antologiile: "Popas printre poeții tineri", Editura Dacia 1974, "Caietul debutanților", Editura Albatros 1978, "Afirmarea", 1978-1980, "Ierarhiile pergamentelor", Editura Panteon 1995. este fondatorul revistei: „Pleida” (1990) și membru-fondator al revistei „Poesis”, membru al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj; membru al Asociației Scriitorilor Profesioniști din
Ion Vădan () [Corola-website/Science/316049_a_317378]
-
find demonetizat, o formă fixă de exprimare doar pentru a supune apoi noua imagine unei descompuneri igrasioase." - Ștefan Borbély Poezia lui Ion Vădan se revendică, neclamoros, din aceea "echinoxistă". Inclus în antologia lui Victor Felea (care a impus în epocă) - "Popas între poeți tineri" (Ed. Dacia, 1975), autorul, fire iconoclastă, fiu de moți, incomod pentru egocentrismul său gâlgâitor, nu se lasă "prins", integrat unui grup sau altul, rămânând nu "un practicant" cât "purtătorul unei conștiințe echinoxiste". Plecarea în provincie, după absolvire
Ion Vădan () [Corola-website/Science/316049_a_317378]
-
dar avea corpul acoperit în întregime cu blană maro închis. Nu i-a zărit chipul, dar i-a remarcat umerii largi, precum și mersul foarte ciudat, alcătuit dintr-o alternanță de pași și salturi. Când s-a întors la locul de popas i-a povestit pățania tatălui său, și atunci a aflat că făcuse cunoștință cu Yeti, Omul Zăpezilor. În timpul unei expediții pe muntele Everest, în anul 1954, o echipă de cercetători descoperea o serie de picturi înfățișându-l pe Omul Zăpezilor
Yeti () [Corola-website/Science/316097_a_317426]
-
1899 a revăzut Africa, străbătînd muntele „Marele Atlas" din Maroc, pînă la castelul Glahui, în marginea deșertului Sahara. În 1910 și 1911 a traversat de două ori Atlanticul, pentru vizite și vînătoare în Statele Unite și Canada. În prima călătorie, după popasul din New York, a cercetat pădurile din statele New York, New Jersey, Pennsylvania, Maryland și Connecticut. Din Chicago s-a îndreptat, prin Minnesota și Dakota, spre cîmpiile cu zăvoaie de plopi și sălcii înșirate pe malurile rîurilor Mississippi și Missouri, spre întinsele
Nicolae Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/316210_a_317539]
-
vară. Profesorul Ștefan Micle, rector al Universității "Al.I.Cuza" din Iași (1867-1875) și soțul Veronicăi Micle, locuia într-o casă din Bucium. În această casă, Veronica Micle stătea mai ales în perioada verii. De multe ori, Mihai Eminescu făcea popas la Hanul Trei Sarmale împreună cu povestitorul Ion Creangă, pentru a avea motiv să ajungă la casa Veronicăi . Eminescu a compus poezia "Pe langă plopii fără soț", publicată în august-septembrie 1883 și apoi în volumul "Poesii" (1884). Poezia descrie periplurile sentimentale
Plopii fără soț () [Corola-website/Science/316283_a_317612]
-
Mihail Sadoveanu (1880-1961). Aflat la intersecția drumurilor care duc spre Piatra Neamț și Roman, Hanul Ancuței a fost construit la începutul secolului al XVIII-lea (anul 1718, după cum este înscris pe placa amplasată la intrarea în han). El oferea loc de popas pentru negustorii ce călătoreau spre Roman, spre Suceava sau spre Iași. Hanul se afla la marginea unui sat care s-a strămutat pe moșia boierilor de la Tupilați (astăzi în județul Neamț). În anul 1819, vornicul Ștefan Catargiu a obținut printr-
Hanul Ancuței () [Corola-website/Science/316298_a_317627]
-
l-au demolat în cea mai mare parte pentru că nu puteau plăti impozitele și nici nu avea posibilitatea materială de a-l întreține. Deși s-a propus ca să fie preluat de Oficiul Național de Turism pentru a-l transforma în loc de popas pentru tineretul pornit în drumeție pe Valea Moldovei, din cauza războiului, nu s-au găsit fondurile necesare. Astfel, o perioadă, în locul hanului au existat doar niște ziduri în ruină și pivnița. În perioada 1957-1960, autoritățile au dispus reconstrucția hanului după planurile
Hanul Ancuței () [Corola-website/Science/316298_a_317627]
-
pe care scrie următorul text: "„Pe locul vechiului han ce s-a ridicat în anul 1718 și risipit cu ani în urmă s-a clădit, cinstindu-se slova românească a marelui Sadoveanu, noua construcție. Fie să rămână loc de vrăjit popas și desfătare sufletească pentru toți călătorii pământeni sau veniți de pe alte meleaguri“". În fața hanului, în partea dinspre drumul național, a fost amplasat bustul din piatră al marelui povestitor Mihail Sadoveanu, care a descris în opera sa Hanul Ancuței. Bustul a
Hanul Ancuței () [Corola-website/Science/316298_a_317627]
-
o femeie din Mithil Stonedown, își oferă serviciile de a-l ajuta să ducă mesajul care ar putea salva Tărâmul, în ciuda faptului că, cuprins de un acces de nebunie, el îi violează fata. Condus de Atiaran, Thomas face cunoștință cu Popasurile îngrijite de waynhimi, în care călătorii pot găsi mâncare și se pot odihni. Cerând adăpost în Woodhelven Înalt, Covenant este întâmpinat cu neîncredere, fiind considerat un trimis al răului, dar trece testele la care este supus. În continuarea călătoriei, Necredinciosul
Blestemul Nobilului Foul () [Corola-website/Science/320355_a_321684]
-
Sturza), a construit între anii 1832-1841 un han în centrul satului Drăgușeni, plus o serie de acareturi. Au fost folosiți meșteri specializați în construcții (stoleri, lăcătuși și fierari, pietrari și cărămidari). Acest han era stație de poștalioane și loc de popas și de târg pentru negustorii care străbăteau Moldova. Hanul dispunea de odăi pentru musafiri, camere pentru crâșmari și hangii, magazii, bucătărie, crâșmă și cramă de vinuri. În curtea interioară erau grajduri pentru caii de olac (de schimb), ateliere de reparații
Hanul Drăgușeni () [Corola-website/Science/321692_a_323021]
-
se află în partea de sus a localitatății Șurdești din județul Maramureș unde a fost adusă în anii 1930 din satul Bontăieni, Maramureș. Tradiția țesută în jurul ei susține originea sa din Moișeni în Țara Oașului, precum și un popas în Ferneziu, lângă Baia Mare. Dacă tradiția este adevărată, biserica este una dintre cele mai călătoare dintre cele cunoscute în Transilvania. Această veche bisericuță de lemn nu trebuie confundată cu mai bine cunoscuta biserică de lemn din partea de jos a satului
Biserica de lemn din Șurdești II () [Corola-website/Science/315282_a_316611]
-
septembrie 1148, Ludovic al VII-lea abia în vara anului viitor. În timp ce Conrad al III-lea ajungea în sudul Germaniei și se îndrepta spre Bamberg unde avea să și moară în 1152, Ludovic al VII-lea și Eleonora, după un popas la Roma, își reluau menajul la curtea din Aquitania. Fusese nevoie de intervenția papei pentru ca cei doi soți să se împace. Dar întâmplările din timpul cruciadei îi îndepărtaseră pentru totdeauna. Divorțul fusese amânat, nu înlăturat. Cruciada s-a sfârșit, în
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
Scânteia tineretului" 1965 - 1995 angajată la revista "Viața românească" Între anii 1953-1955 frecventează cenaclul Theodor Neculuță; 1955 - debutează în publicistică la revista "Tânărul scriitor"; 1959 - nu i se permite publicarea unui volum cu versuri dedicate Bărăganului; 1961 - publică volumul "Fără popas"; 1962 - publică volumul de reportaje "Câmpia soarelui". Alte volume: "Măști de priveghi" (1968), "Arborele vieții" (1971), "Petrecere cu iarbă" (1973), "Elegii" (1973), "65 poeme" (1978), "Kilometrul unu în cer" (1988), "Himera nisipurilor", "Roata lumii", "Euri posibile", "Zidul martor", jurnal ținut
Florența Albu () [Corola-website/Science/315407_a_316736]
-
Sfântul Rocus (1345-1376), protectorul pelerinilor"", iar pe peretele sudic ""Maica Domnului, steaua mistică a evanghelizării"". Pe aici treceau pelerinii în drumul lor spre Sanctuarul marian de la Cacica, de aceea capela a primit hramul Sf. Rochus (patronul pelerinilor). Călătorii făceau un popas aici, ascultând Sfânta Liturghie și primind binecuvântarea de dinaintea călătoriei. După cel de-al II-lea război mondial, familia Anderl a emigrat în Germania, iar proprietatea lor (casa și grădina) a fost rechiziționată de stat. Capela a fost îngrijită timp de
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
În anul 1637 el a construit acolo o biserică. Hanul a fost construit în centrul satului, la jumătatea distanței dintre Tupilați (unde se află Hanul Ancuței) și Piatra Neamț, pe partea dreaptă a drumului județean. El a servit ca loc de popas pentru harabalele negustorilor și pentru olăcari. Clădirea hanului avea pereți groși din piatră nefasonată și două intrări monumentale cu porți grele, ghintuite. În scopul de apăra hanul de atacurile nocturne ale tâlharilor, ferestrele au fost micșorate până la dimensiunile unei simple
Hanul de la Șerbești () [Corola-website/Science/321893_a_323222]
-
Isaac II continua să lupte în Tracia. În primăvara anului 1195, basileul a pornit, în fruntea unei armate puternice, într-o nouă expediție împotriva bulgarilor. Întrecându-și oștirea în marș, Isaac II a primit, pe neașteptate, o știre alarmantă: la popas, în Cypsela, dregătorii săi i-au răsculat pe soldați și l-au proclamat împărat pe Alexios, fratele mai mare al basileului. La mijlocul lui aprilie, Isaac II s-a refugiat într-o mânăstire din Tracia, însă, din ordinul lui Alexios III
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
militară de până atunci dovedise că Ierusalimul nu putea fi cucerit până ce centrul unității lumii musulmane, Egiptul, baza teritorială și forța militară a sultanului ayubid, stăpânul deopotrivă și al Ierusalimului, nu era cucerit. Cei șase ambasadori francezi, mergând călare, făcând popasuri lungi, ajungeau, în sfârșit, la Veneția în anul 1201. Solia era condusă de seniorul Geoffroy de Villehardouin, nobil provenit dintr-o familie din Champagne, omul de încredere al lui Thibaud, și autorul însuși al istoriei celei de a patra cruciade
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
oribil, de neînțeles, neconform cu dreptul feudal, o măsură abuzivă, de aceea, cruciații aflați la Verona l-au primit cu simpatie pe tânărul Alexios. Fiul nefericitului Isaac al II-lea, în căutarea de ajutoare pentru înscăunarea tatălui, făcuse întâi un popas în Germania la împăratul Filip de Suabia, căsătorit cu sora lui Alexis și deci ruda sa apropiată. Cumnatul i-a promis tot sprijinul cu condiția să fie susținut și de italieni. Astfel ajunsese Alexis la Verona. Locuitorii cetății l-au
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
spre portul Gaza pe coasta Mării Mediterane, și care străbătea Arava lângă Moa, sau Via Nova Taurina, construită de romani de-a lungul unor oaze, de la nord la sud, dinspre Iordan către Arava, ocolind zonele controlate de nabateeni. Unul din popasurile de pe parcursul Viei Nova Taurina este fortăreața Hatzeva, dotată de romani cu băi încălzite, și unde se află și cel mai bătrân copac din Israel, un jujub (zizif) vechi de peste o mie de ani. Aria Aravá mijlocie este de circa
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]
-
cîștigînd toate cele 5 probe la care s-au organizat întreceri: aruncarea greutății (în realitate o simplă bucată de fier), săritură în lungime și înălțime, alergări de viteză și rezistența (cca 600-700 m, în jurul unei grădini). A urmat apoi un popas scurt la liceul „Petru și Pavel” din Ploiești; primele două clase în școala unde mai învățau și frații săi mai mari și apoi la internatul profesorului Dumitriu, în curtea căruia are prilejul să-și încerce îndemînarea lucrînd pentru întîia oară
Costi Herold () [Corola-website/Science/325481_a_326810]
-
competiționala, dorește cu ardoare să-și ducă echipa la titlul de campioană republicana, dar nu obține mai mult decît locul ÎI, în urma unui rival greu de trecut, Dinamo București. Ceea ce nu a reușit că jucător, în acești ani ai ultimului popas dinaintea mării renunțări, va reuși din plin ca antrenor al unor „5”-uri de legendă, care vor ramane înscrise la loc de cinste în cartea de aur a clubului Steaua și a baschetului românesc. Nume din generații succesive precum Folbert
Costi Herold () [Corola-website/Science/325481_a_326810]
-
Filiu. Primul arendaș al noii moșii este Ioan Avram (variante Ioana Avram, Ióna Avram), care întemeiază satul clăcașilor noii moșii la vre-o 10 kilometri nord-est de Filiu, pe drumul mare al Brăilei, lângă cârciuma „La Bordeiul Verde”, loc de popas binecunoscut de pe acest drum. Cârciuma era adăpostită într-un bordei acoperit cu pământ, pe care vara creștea iarba, săpat în movila Bordei-Verde, aflată la ieșirea de sud a actualului sat, pe drumul spre Târlele Filiu, în apropiere de intersecția acestuia
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]
-
justițiari pe cont propriu, care «iau de la bogați ca să dea la săraci», bagă spaima în împilatori și apoi se retrag în codri, lăsând în urmă legende, ochi plânși de femeie, ecourile chefurilor cu lăutari și filozofia lor din vreme de popas: «toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim!»”". Călin Căliman considera că acest serial cu haiduci a avut o „intrigă atractivă și bine articulată”, motive folclorice și personaje pitorești. El a prilejuit câteva creații actoricești memorabile, printre care Răspopitul interpretat
Zestrea domniței Ralu () [Corola-website/Science/326441_a_327770]
-
justițiari pe cont propriu, care «iau de la bogați ca să dea la săraci», bagă spaima în împilatori și apoi se retrag în codri, lăsând în urmă legende, ochi plânși de femeie, ecourile chefurilor cu lăutari și filozofia lor din vreme de popas: «toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim!»”". Călin Căliman considera că acest serial cu haiduci a avut o „intrigă atractivă și bine articulată”, motive folclorice și personaje pitorești. El a prilejuit câteva creații actoricești memorabile, printre care Răspopitul interpretat
Săptămîna nebunilor (film) () [Corola-website/Science/326442_a_327771]
-
justițiari pe cont propriu, care «iau de la bogați ca să dea la săraci», bagă spaima în împilatori și apoi se retrag în codri, lăsând în urmă legende, ochi plânși de femeie, ecourile chefurilor cu lăutari și filozofia lor din vreme de popas: «toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim!»”". Călin Căliman considera că acest serial cu haiduci a avut o „intrigă atractivă și bine articulată”, motive folclorice și personaje pitorești. El a prilejuit câteva creații actoricești memorabile, printre care Răspopitul interpretat
Răzbunarea haiducilor () [Corola-website/Science/326440_a_327769]