4,015 matches
-
la chilometru? E un joc inocent, foarte puțin complicat - iată. Jucătorii, indiferent de numărul lor, se așează la o masă În colțul unui salon. Se aduce fiecăruia câte o sticluță de vin. Încep să bea. Când unul și-a isprăvit porția, așază sticla goală pe jos, lângă zid, În lungul salonului. A doua sticlă golită o așază cu fundul În gâtul celei dintâia, și așa mai departe, până când șirul sticlelor ajunge la zidul din potrivă - la chilometru. Cel ce a ajuns
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
cu un stomac”, familia Georgescu pregătește atent „provizii - salam, opt ouă răscoapte, un pui fript, două jimble, sare, piper, În sfârșit tot ce trebuiește” (Tren de plăcere). Tânărul doctor Mișu Z. (din Groaznica sinucidere din Strada Fidelității), sătul de «fidelitatea» Porției, caută scăpare dintr-o relație rutinată oferindu-se să le aducă celor două femei pe care le Însoțește la teatru o gustare: „... merse cu damele, mama și fata, la teatru. Peste câteva minute de la ridicarea cortinei, pe când damele urmăreau cu
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
doua”: „Nu zic să mă facă ajutor, ori reghistrat, domnule, dar măcar acolo ceva.”). Dar pentru personajul feminin caragialian cea mai importantă carieră este legată de rolul social de soție / concubină. Postura de femeie nemăritată ori de văduvă e vulnerabilă: Porția Popescu este suspectată de imoralitate de către reporterul de la Lumina („Foarte romanțioasă, ea Ținea mult la societatea tinerilor studenți, slăbiciune contractată de demult...”), Leanca - insinuează prevenitul - Întreține o relație amoroasă ilicită, cu domn’ Mitică. Zița, Încă tânără („jună sunt”), frumoasă și
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
de principiu al regelui Wilhelm, preocupat să nu piardă statutul de țară neutră prin intervenția sa în "chestiunea orientală"348. În cercurile oficiale de la Berlin existau rețineri și pentru că un reprezentant al lor urma să "domnească peste niște Principate tributare Porții"349. Carol, la fel ca Brătianu, concepea însă relațiile cu statul otoman doar ca o protecție temporară pentru România, socotită destul de slabă încă pentru a deveni independentă. Bănuind poate că prințul evita și din motive diplomatice să se angajeze imediat
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
înainte, le oferea celor prezenți 352. Problema germană, aflată în plină desfășurare în această perioadă, implica realizarea unei regrupări politice pe scena internațională, ce era întârziată tocmai datorită "revoluției" de la București. Aproape toate puterile participante la Conferința din Paris, cu excepția Porții, evitau să aibă o atitudine fermă față de dorința românilor de a aduce un principe străin, pentru că nu doreau să piardă un eventual sprijin în rezolvarea crizei germane. Existența, la 1 martie, a unei note a guvernului francez în care se
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
chiar de puterile ce susțineau cauza românească era a unei înțelegeri directe cu Poarta. Un important rol în această direcție îi revenea fostului prim-ministru Ion Ghica, reușind să-l determine pe Ali Pașa să promită o recunoaștere condiționată din partea Porții a acțiunii de la 10 mai. Amănuntele urmau a fi stabilite printr-o călătorie a domnitorului român la Constantinopol 439. Proiectul ce conținea pretențiile otomane pentru normalizarea relațiilor cu România, adus la 3 iulie 1866 de Ion Ghica, provoca numeroase proteste
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
de Urologie, la Stockholm, În aprilie 1999, profesorul ALBRECHT HESSE, recomanda acestor pacienți cu litiază urică doar consumul a 100 g de carne pe zi și, foarte important, la o singură masă! Studiile făcute de el au arătat că divizarea porției admise de purine la cele trei mese principale este o alternativă mai puțin viabilă pentru reducerea uricozuriei decât consumul, la o singură masă, (la alegere) a aceleiași cantități!Recomandarea ce o făceau urologii Înainte, de a se evita numai carnea
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
cel bun, acum mi-e clar că aici la București există o teroare a igienei, a fricii de scandal, de îmbulzeală, cu care se hrănește nu atât pelerinul, cât mass- media. Un gradat din jandarmerie își ia partea leului, 10-12 porții de sarmale pe care le introduce cu grijă într-o sacoșă de plastic, apoi se îndreaptă spre un autobuz vopsit cazon, albastru-gri, unde se află mai mulți colegi în pauză. Iar atunci când ies efectiv din rând, sub privirile reprobatoare ale
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cheamă un călugăr, „să binecuvânteze mâncarea, să servim și noi la lume, se răcesc sarmalele”. Un călugăr bărbos și rotund pe sub sutana neagră și cam uzată face de trei ori, ceremonios, semnul crucii deasupra cazanului. Este servit imediat cu o porție consistentă într-o caserolă de plastic, mulțumește ceremonios, apoi se îndreaptă agale spre chilia sa, legănându-și șalele, parcă-i unul dintre personajele romanelor mănăstirești ale lui Damian Stănoiu. Rămâne încă un mare semn de întrebare legat de prezența numeroasă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
veșmânt, mir sfințit. Poftiți creștinilor, poftiți !”. Nu vindea mare lucru, fără nicio îndoială, l-am văzut dând ocol de mai multe ori rândului, uneori hărțuit de jandarmi și de paznicii locali. Mai târziu, l-am surprins mâncând sarmale, mai multe porții deodată, în timpul distribuției de sarmale ce a avut loc în după-amiaza zilei. Mi-ar fi plăcut atât de mult să vorbesc cu el, dar evita orice contact, pur și simplu reacționa ca un om hăituit. Oare ce l-a împins
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
așteptarea unei noi prăzi nevinovate. După-amiază cu sarmale. Dintre toate pelerinajele la care am participat până acum, cel de la Suceava mi se pare a fi un fel de „paradis” al distribuției de sarmale, prin numărul celor care împart delicioasa hrană, porțiile generoase oferite, faptul că oricine este pregătit să facă acest gest este bine primit de autorități și forțele de pază. Un VW Golf înmatriculat în Bulgaria, culoare albastru azur, foarte la modă în anii 1990, este parcat nu departe de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
chiar și pelerinii prezenți în curte făceau acest gest, ceea ce furniza adunării un aer plăcut de „serbare câmpenească”. Primarul Sucevei, Ion Lungu, unul dintre cei mai longevivi primari ai României, împarte an de an în perioada pelerinajului „5.000 de porții de sarmale și 5.000 de sticle de apă minerală”, după cum scrie presa locală. Cortul albastru al Apărării Civile, plasat strategic, chiar lângă turnul de intrare în mănăstire, îi servește ca bază logistică. Zeci de camere video și foto sunt
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
o aud (sunt doar la doi-trei metri de ea, de partea cealaltă a gardului) cum încearcă un cap sincron cu oamenii care circulă curioși prin jur, atrași de lumina reflectoarelor. Apoi repetă aplicat, ca o școlăriță, sincopat : „20.000 de porții de sarmale... poliția sfătuiește oamenii să fie atenți la propriile buzunare... vremea bună și...”, și se oprește brusc. Lasă în grija cameramanului micul său aidemémoire, repezindu-se la telefonul mobil, un ultim apel din redacție, bănuiesc. Un alt reporter, bărbat
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
albi în picioare. Dar nu mănâncă grupați, se risipesc în natură sau intră pe furiș în autobuzele cu care au venit, ascunși de ochii celor din jur. Eu consum sarmalele pe care le-am primit (cred că erau prea multe porții disponibile, de obicei ele nu se împart celor care coboară dealul) pe „linia cerșetorilor”, mai exact bordura înaltă de la jumătatea scuarului plin de iarbă care traversează exact pe jumătate Dealul. I-am spus „linia cerșetorilor” deoarece aici sunt înșirați, ca
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
se schimbă la Prislop și în împrejurimi. Gestiunea curățeniei pelerinajului, o sarcină dificilă. Doamna cu BMW-ul, cele două fiice ale sale și prinoasele pentru mănăstire. De ce sunt atât de mulți oameni îmbrăcați în costume populare ? Ajut la pregătirea unor porții de hrană. Slujba de pomenire și desfășurarea acesteia. Rândul format la mormântul Părintelui Arsenie Boca. O mare de flori. Muncitorul de la Tractorul Brașov. Construcția unui loc memorial. Politica natalistă, avortul, remușcarea, căința. Cum se împarte hrana pentru pelerini la Prislop
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de a fi prezent aici și acum. Mâncarea (pomana) este împărțită după terminarea slujbei. Nu sunt prea mulți cei care împart mâncare (îi zăresc și pe oamenii „mei”, cei din Suceava), dar fiecare dintre ei are în stoc sute de porții, astfel încât ajunge la toată lumea (este suficientă pentru toți cei prezenți !). Jandarmii, precauți, au montat totuși garduri de protecție. Dincolo de acestea, se schimbă replici de genul : „De unde sunteți ?”. Răspunsul : „De peste tot ! Din Sebeș, Alba, cei mai mulți, dar au venit oameni de peste tot
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fel ca și anul trecut, Suceava se dovedește o gazdă primitoare și un paradis al pomenilor (distribuției) de sarmale. Dintr-o camionetă Peugeot uzată, care încă mai păstrează pe caroserie urmele proprietarilor din Occident (Ferblanterie Bruxelles), sunt descărcate sute de porții de sarmale, cozonac și suc. Primarul Sucevei împarte și el, secondat de soția sa, sarmalele „oficiale”, frumos și igienic ambalate în caserole de plastic, plus o sticlă de apă minerală, o marcă locală. Este supravegheat de o mică armată de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cozonac, prăjituri diverse, covrigi, biscuiți cu cremă de tip „Eugenia” (moștenire memo rială a perioadei comuniste ?), înghețată (rar). În ceea ce privește lichi dele, ar fi vorba de vin și țuică (rar), bere nealcoolizată la cutie (rar), ceai cald, sucuri carbogazoase, apă minerală. Porția „standard” de pomană ar arăta cam în felul următor : trei sau patru sarmale învelite în frunze de varză, așezate pe o farfurie de plastic, însoțite de o felie sau două de pâine și una de cozonac, plus un pahar de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
una de cozonac, plus un pahar de suc carbogazos fructat de tip „Fanta”. Cam la jumătate dintre distribuțiile pe care le-am putut urmări (la unele dintre ele realizând și observație participativă, angrenat direct în procesul de împărțire a hranei), porțiile de sarmale erau însoțite și de o felie (bucată) consistentă de cozonac sau o altă patiserie de casă (chec, prăjitură etc.). În toate cazurile erau prevăzute cantități îndestulătoare de sticle de suc carbogazos de tip „Fanta”, uneori Coca-Cola, servit în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cozonac sau o altă patiserie de casă (chec, prăjitură etc.). În toate cazurile erau prevăzute cantități îndestulătoare de sticle de suc carbogazos de tip „Fanta”, uneori Coca-Cola, servit în pahare mici de plastic de unică folosință. Uneori, pelerinii refuzau politicos porțiile de sarmale, dar acceptau bucuroși paharul cu suc sau altă băutură lichidă. Pomana (distribuția) are loc în marea majoritate a cazurilor în imediata apropiere a rândului, la gardul metalic al jandarmeriei ; în cazul hranei distribuite de primării se folosesc cantinele
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
drum. Tot așa, săraci o jumătate de familie era moartă, o parte din copii - morți, o parte din neveste - moarte, tot așa... După aceea am evadat În Obodovca. Se spunea că acolo evreii sunt ajutați mai mult, că primesc o porție mai mare de mâncare, că nu știu ce, dar când am ajuns În Obodovca, acolo toate erau bune și la locul lor, dar de mâncare nu aveam, Îmbrăcăminte nu aveam, bineînțeles, săpun nu aveam, se murea pe capete, de boală, de tifos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sârmă ghimpată: se numea ghetou. Și acolo, pe familii, fiecare ocupa câte o cameră - se dormea pe jos, cu ce aveai, dacă aveai. Primeam zilnic câte o bucată de mămăligă din făină de mazăre. Era ca o cărămidă. Asta era porția pentru o zi. Într-o zi m-am strecurat pe sub sârma ghimpată și am plecat. Și m-am dus În niște sate de lângă Șargorod la cerșit. Unii te goneau, alții Îți mai dădeau o bucată de pâine. Și am ajuns
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mâncare, cu ce se aduce... din alea... bidoane. N-aveam nici linguri, n-aveam absolut nimic cu ce și din care să putem mânca. Atunci se opreau - În căruță erau lighene și oale de noapte -, puneau Într-un lighean 5 porții și dădeau oala la primul din rând, coloanei de 5i: „Asta e pentru voi 5”. Dar cum să mănânci fără lingură, fără...? La Început nimeni nu mânca, dar foamea Își spune cuvântul. Și atunci am găsit soluția: fiecare sorbeam 4-5
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
voi, cei care nu vă cunoșteați? Erau certuri, bătăi? Nu, nu. Eu, cel puțin, n-am văzut. Mă rog, certuri erau, Îndeosebi mai târziu, când foamea era deja de groază: se certau pentru nimicuri, stresul era extraordinar, se certau pentru că porția lui de pâine era mai mare sau mai mică... - dar asta nu Înseamnă că nu au fost și discuții normale Între oameni normali. Vreau să spun că, de exemplu, În baracă, seara se discutau de toate, dar Întotdeauna discuțiile se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
s-au dus la gardul acela electric și și-au pus capăt zilelor. Acolo am primit ceva de mâncare, dar nu s-a putut recunoaște din ce era făcută mâncarea aceea. Eu nici n-am putut să mănânc; am primit porția, cam 200 de grame de pâine pe zi și ceva margarină (așa am cunoscut margarina, că până atunci nici n-am știut că există așa ceva) și o felie de salam din carne de cal. Ne sculau devreme, cam Înainte de ora
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]