5,260 matches
-
Întârzii. Dacă bunica Olimpia Îmi dă iar o pereche de botoși În formă de câine, Îți jur că-i arunc pe fereastră, spuse Valentina. Ascultă, nu știu ce ți-a dăruit bunica, dar oricum, te vei preface că-ți place. Ai Înțeles? porunci Emma mai amenințătoare decât ar fi vrut să fie. Valentina avea doar unsprezece ani. Mama, nu vreau să merg la grădiniță, se smiorcăi Kevin, În fața indiferenței generale. Fii atentă că eu vreau telescopul, insistă Valentina. Vreau telescopul, ca dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Valentina avea doar unsprezece ani. Mama, nu vreau să merg la grădiniță, se smiorcăi Kevin, În fața indiferenței generale. Fii atentă că eu vreau telescopul, insistă Valentina. Vreau telescopul, ca dar de Crăciun. Nu vorbi de cadouri În fața lui Kevin, Îi porunci Emma. Moș Crăciun nu există, Îi spuse Valentina frățiorului, care Însă lingea marmelada de pe fața de masă și nu percepu știrea. Tu n-ai grijă de mine, n-ai grijă de noi, Își continuă morala Antonio. Nu te mai recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
făcea niciodată pipi la școală, căci se rușina să fie văzut cu pantalonii În vine și cu fesele goale. Paznicul Guglielmo, condamnat să controleze băile, Își luase liber ca să-și fumeze țigara În bună pace. — Dă-mi-l pe Totti, porunci Anzalone. — Prima dată arată-mi c-c-câte-mi dai În schimb, răspunse Kevin bâlbâindu-se. Figurina cu căpitanul blond era printre cele mai rare. Și el o avea. — Ce tâmpit ești! râse Anzalone. Tu trebuie să faci ce-ți poruncesc eu, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe Totti, porunci Anzalone. — Prima dată arată-mi c-c-câte-mi dai În schimb, răspunse Kevin bâlbâindu-se. Figurina cu căpitanul blond era printre cele mai rare. Și el o avea. — Ce tâmpit ești! râse Anzalone. Tu trebuie să faci ce-ți poruncesc eu, pentru că ești un ilot. Kevin nu știa ce e un ilot, căci Încă nu Învățase. Dar suna urât, ca idiot. Nu-i adevărat! strigă el și se Întoarse să plece, căci Înțelesese că Anzalone voia să-l Înșele. Gemenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
orologiu pe care el Însuși Îl pornise, cu atâta timp În urmă. Acum nu putea să-l Împiedice să bată așa cum voia, pentru lucruri pe care el nu le cunoștea și nu le putea controla. Lucruri cărora nu le putea porunci să fie bune cu Camilla, căci nu depindeau de el. Unghiile fetiței Îi zgâriară gâtul. Nu voia să-i dea drumul să plece, iar el fu bucuros de asta. — De ce a făcut asta? — Nu știu, iubire, se vede treaba că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
abia trezit din somn. Și-a adăugat mai mult în șoaptă: - Ioniță zice că l-ar fi văzut apropiindu-se de jupânița... Ceva era aici, deși nu-și dădea seama cât este de adevărat. Spătarul a urcat în casă, a poruncit să-i aducă un coș cu prune uscate și pe urmă l-a chemat pe Pampu. Nu i se părea nici schimbat, nici primejdios. Stătea în fața lui, cu aceeași față ascultătoare și pregătită să se bucure de bucuria interlocutorului. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de gând să petreacă celelalte zile de Paște. Singura rămasă la conac era Ghighina. Taică-său îi admirase rochia și mărgelele de sticlă, aduse tocmai de la Brașov, o strânsese în brațe și-o sărutase, cum făcea el de obicei, apoi poruncise să pună caii la trăsură și plecase spre Dafina Băleanu, pe care Ghighina o ura și-ar fi vrut s-o vadă moartă. Nici măcar Zogru nu se mai gândea la ea, și-o scosese cu totul din minte, prins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Restul a fost un vacarm total. Unii s-au repezit cu bâtele spre Zogru, alții au luat-o la fugă, iar spătarul, înțelegând că era un moment bun de drum, a împins-o pe Ghighina în trăsura și i-a poruncit vizitiului să dea bice. Istru și Ioniță s-au agățat de coșul trăsurii și, în câteva clipe, au dispărut pe drumeagul șerpuit printre copaci. Nici Zogru n-a întârziat mult. După ce a strâns între mâini capul unuia până l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
intrase val-vârtej, slobozind cuvintele în șoaptă înaltă: Măria ta, măria ta! Am terminat treaba. Apoi, oprit brusc în ușa salonului, încremenise fără vorbă. Mihnea se ridicase alene și, după ce o privise ironic și disprețuitor pe fata rămasă pe podea, îi poruncise scurt: Să nu te miști de-aici. Altfel vei fi moartă, înțelegi? Moartă și îngropată! Apoi plecase însoțit de servitor spre pivnița în care îl aștepta minunea: omul cu puteri de zmeu, prins ieri în Târgoviște, adormit cu buruieni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
spătar la arme, o măritase cu Mașcatu. Spătarul Gongea a murit la Giurgiu, în timp ce sute de glasuri strigau kazâclu-kazâclu, fără să-și mai vadă fiica vreodată. Pentru Ghighina, măritișul însemnase o schimbare radicală. Devenise stăpâna conacului și, cum știa să poruncească, nimeni nu-i ieșea din cuvânt, nici măcar Mașcatu însuși, care după însurătoare se îmblânzise ca un mâț alintat. Și cum Ghighina fusese în prejma icoanei făcătoare de minuni, lumea o privea și pe ca pe o ființă sfințită ori aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
femeile pe care el le iubea. Deși putea să facă acest lucru, în visele lor mai rămâneau crâmpeie din ceea ce trăia sufletul lui Zogru. 18. A doua zi, către prânz, Gligore, dus de Zogru, a intrat în grajd și-a poruncit să pună caii la trăsurica de oraș, care era mai mult o brișcă nostimă, cumpărată la mâna a doua de la boierul Filipescu. În mod normal, Gligore n-ar fi coborât nici mort în oraș, pe timp de molimă, dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să nu-i răscolească amintirile, dar nu se putea abține să nu coboare în gândurile ei ascunse. Când amurgea soarele, trăsura stătea pe malul bălții, iar arnăuții de-o parte și de alta. Zoe, cu Zogru în ea, le-a poruncit peste umăr: - Orice veți vedea să nu faceți nimic. Stați de-o parte și așteptați să vă spun eu ce e de făcut. Am să vorbesc cu duhul bălții, care este ca un om negru. Slujitorii nu păreau impresionați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
repede în stăpânire și a urcat din nou în trăsură, ținând-o pe Zoe de braț. - Spune-mi măcar un cuvânt că altfel am să mor. Acum mă crezi? Zoe care abia se dezmeticise a bătut din palme și-a poruncit omului, care băgase imediat capul pe fereastra trăsurii: - Du-l pe boierul Văcărescu la trăsura domniei sale. - Dar nu sunt Văcărescu, dragostea mea! Sunt Zogru. Nu mai știa ce să zică, era epuizată, iar vocea caldă, privirea îndrăgostită a lui Ianache
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Pe un drumeag de pulbere, niște bivoli negri se îmbulzeau spre apă, într-un nor alburiu de praf. Cum au ajuns, Zoe a intrat pe poartă, iar Ianache l-a căutat din priviri pe Gligore, care îl aștepta unde îi poruncise el, prin gura domnească a Zoei. S-a aruncat fericit spre gâtul lui și-a pornit-o cu trăsurica cea nostimă, din nou, spre baltă. Omul Negru aștepta cu sufletul la gură. Zogru n-avea nici o idee cum să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
apele și cere cap de om se gândea cu duioșie la ultima lor întâlnire. Și nu era singurul care își aducea aminte. A doua zi, după ce Zogru dispăruse în faldurile de nămol, pe Gligore îl ridicaseră oamenii Agiei. Zoe însăși poruncise ca omul să fie torturat, căci credea că după ce vorbise cu el intrase într-o stare de nebunie de care se rușina până la lacrimi. Gligore știa despre Omul Negru, își amintea că s-a dus la Cotroceni și că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Negru, își amintea că s-a dus la Cotroceni și că-i spusese Doamnei niște vorbe de care acum îi era și lui frică: - Sunt eu, Zogru. Am venit să te duc la Balta Icoanei. Și pe urmă ea îi poruncise s-o aștepte acolo oricât de mult ar trebui. Și așa și făcuse. Cum poveștile lui, completate și de arnăuți, păreau să aibă un sâmbure de adevăr, Gligore a sfârșit călugărit cu sila, iar de pe urma lui a rămas o însemnare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Adina Brânzea Scrisoare adresată pământului și locuitorilor lui Dragi locuitori, V-ați pus vreodată întrebările: „Oare această planetă mai are energie pentru a rezista?”, „Oare mai avem ce exploata?” și „Oare nu cumva acest pământ locuit de noi, cândva, va porunci naturii să ne comunice ea suferința lui prin ploi continue, prin secetă sau prin îngheț?”. Din activitățile desfășurate, eu trag concluzia că niciodată nu v-ați gândit și la ceilalți, ci doar la binele propriu. Și care sunt acele activități
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care plângeau și femei care țipau. Cum de nu observasem până acum cum țipă unele la altele și mai ales la copii? Chiar și mama era schimbată. Orice cuvânt îi ieșea din gură era ca să critice, ca să ceară sau ca să poruncească. Totul trebuia făcut așa cum spunea ea și nimic din ce făceam eu nu era suficient de bun. Auzeam numai batjocoră sau mâinie în vocea ei atunci când îmi cerea să aduc apă, să am grijă de ceilalți copii sau s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și cu zeițele lor. Dar acum nu mai putea pretinde că terafim-ul lui Laban nu era în casa lui și nu mai putea suporta prezența idolilor pentru care jurase strâmb. Așa că Iacob a chemat-o pe Rahela și i-a poruncit să aducă și idolii pe care îi luase de la Laban. I-a dus pe toți într-un loc necunoscut și i-a spart cu o piatră pe fiecare, unul câte unul. Apoi i-a îngropat într-un loc secret, așa încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sec cu bastonul În podea, Îl făcu pe PM să se Întoarcă spre el și mîrÎi aruncîndu-i o privire rea. - N-ai nervii tari, după cum n-ai nici minte! Și greșești luînd-o pe fata asta drept o idioată! Acum, Îți poruncesc să-mi spui imediat unde erai și ce făceai În noaptea cînd a murit Gildas! PM Îl privi pieziș fără să răspundă. - Te-am văzut Întorcîndu-te acasă la ora trei noaptea! Ei, ce spui? Îngăduindu-și o clipă de tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și de cele mai rele acte de violență, dacă asta poate sluji planurilor lor. Dar n-am să-i las, poți să mă crezi! - Vin și eu cu tine. - Du-te mai degrabă să cumperi toate exemplarele de la cafenea, Îi porunci ea Întinzîndu-i o mînă de bancnote. Și distruge-le. Te rog, Ronan, fă ce-ți spun. La fel ca tatăl lui, nu știuse niciodată să-i țină piept. Așadar capitulă. Pierric se uită după ei cum străbăteau atelierul, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
explicație cu Arthus. Cu siguranță că el va fi de acord să Împiedice o descendentă Kersaint să aducă pe lume un urmaș Le Bihan. De parcă ar fi fost ieri, Îl revedea În minte pe Arthus, cu privirea sticlind de ură, poruncindu-i să avorteze atunci cînd ea Îl anunțase că rămăsese Însărcinată cu el. Pradă sumbrelor ei amintiri, nu-l băgă În seamă pe Pierric care se luase după ea. Deodată, silueta masivă a fiului ei i se așeză de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un gest cu bărbia, Îi făcu semn lui Morineau să-l urmeze. Marie se apropie de Ronan și de tatăl lui, Îi Întrebă dacă știau unde plecase Gwen, apoi remarcă brusca stînjeneală a tînărului. Nelăsîndu-se nici el Înșelat, Philippe Îi porunci să vorbească, iar Marie, văzîndu-l că șovăie, se Înfurie. - Vrei ca maică-ta s-o sfîrșească la fel ca ei? Îl Întrebă ea cu brutalitate, arătînd spre sicrie. - Nu, firește că nu, răspunse Ronan pierzîndu-și cumpătul. Nu știu unde s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cur, tataie...”, se gândi visător Bruno, trăgând cu coada ochiului la fundul neveste-sii - o frumusețe -, care Îngenunchease lângă aragazul de voiaj. „Iar la urmă vâră-ți și roza...”, Încheie el În gând, când ea, cu sânii goi, se ridică poruncindu-i bărbatului să schimbe copilul. În tot cazul, acum ea dansa cu Karim. Formau un cuplu bizar, el cu cincisprezece centimetri mai scund, durduliu și șmecher, lipit de acea prăjină germanică. Dansând, el surâdea și vorbea Întruna, cu riscul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
le dau vestea. — Domnule Geiger... Îmi dreg glasul. Sunteți sigur... adică au întrebat de... numele Melissei ? — Dar nici nu era nevoie ! Îmi face cu ochiul. Nu e decât o singură avocată în casa asta ! — Fă-ne niște cafea, Samantha, îmi poruncește Trish cu asprime. Și folosește ceștile roz. Repede ! Clătește-le. — Chestia e... trebuie... trebuie să vă spun ceva. Nu acum, Samantha ! Spală ceștile alea ! Trish îmi aruncă mănușile de plastic. Nu știu ce-i cu tine de la o vreme... — Dar eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]