3,510 matches
-
coloniile grecești ale Ioniei. În anii 545-539 î.Hr. sunt ocupate vaste regiuni din Asia Centrală - Dragniana, Arachosia, Gedrosia, Bactriana, Sogdiana, și altele. Profitând de slăbirea Regatului Noului Babilon în urma unor conflicte interne, Cyrus ocupă în 539 î.Hr. Babilonul, anexând apoi toate posesiunile Regatului Caldeu din Siria, Fenicia, Țara Israel, până la granițele Egiptul Faraonic. Imperiul persan este condus de dinastia Ahemenidă în perioada 550-330 î.Hr. Între 492-479 î.Hr., încercările imperiului persan de a cuceri Grecia eșuează. La apogeul întinderii sale teritoriale pe la 500
Istoria Iranului () [Corola-website/Science/304399_a_305728]
-
până la Belgrad, sunt reîntărite. În 1430-1431, alături de cavalerii teutoni, în cetatea Severinului sunt prezenți 200 de oșteni și 40 arbaletieri. În 1432 este consemnată uciderea cavalerilor teutoni din cetate de către turci conduși de catre Vlad Dracul. În 1436 cetatea reintră în posesiune maghiară sub apărarea Banului Ladislau. Între 1438-1439, sub stăpânirea lui Albert I de Habsburg, (1438-1439), Severinul este apărat din nou de atacurile turcilor în persoana Banului Francisc Talloci (cavaler al Ordinului Dragonului). Din anul 1439 până în 1445, Iancu de Hunedoara
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
stânci purtate din trecătoarea dintre Carpați și Balcani, un fundament extrem de stabil pentru susținerea construcției. Podul măsura 1135 de metri lungime, legând castrul Pontes de pe malul sudic (Serbia de azi) de castrul Drobeta, pe malul nordic. Aceasta din urmă devenise posesiune romană după primul război dacic (101-102 d.C). Conform scrierii lui Dio Cassius ("LXVIII", 13,1) podul avea aproximativ 18 metri în înălțime și 12 în lățime, căt să permită trecerea, ca pe uscat, a unei legiuni cavaliere în marș
Podul lui Traian () [Corola-website/Science/297983_a_299312]
-
scărița de șa de la avari, ceea ce permitea cavalerului să utilizeze mai bine lancea și sabia, pe care le puteau ține în ambele mâini. Războinicii erau recompensați cu domenii. În 719, arabii, după ce au ocupat peninsula iberică, au traversat Pirineii, cucerind posesiunile din sudul Galliei ale regatului vizigot, cetatea Narbonne, iar în 721, au cucerit Tolouse, pătrunzând prin valea Ronului în Burgundia. Musulmanii atacau și jefuiau în voie sudul regatului. Cu ajutorul lui Odo, comitele Aquitaniei, Carol Martel i-a învins pe arabi
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
788, și a integrat ducatul sau în regatul franc, organizându-l în comitate, numind un prefect, desfiintand instituția ducală, dar a permis legea bavareză. În 794, Tassilo a fost adus la o adunare de la Frankfurt pentru a renunță la toate posesiunile ducale în numele său și al familiei sale. Între 791-796, Carol a pornit din Ratisbona, fosta reședința a ducilor Bavariei, a inițiat trei expediții împotriva avarilor. În ultima expediție, a distrus reședința khagan-ului, numită ring, o vastă fortificație aflată la confluența
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
a devenit împărat și a preluat Italia, Carol a devenit rege în Provența, iar Lothar al II-lea a rimit Lotharingia, devenind o zona de dispută dintre Carol cel Pleșuv și Ludovic Germanicul. După moartea lui Lothar al II-lea, posesiunile au fost împărțite de Carol cel Pleșuv și Ludovic Germanicul, retrasand hotarele stabilite la Verdun între Francia apuseană și cea răsăriteană. Carol a luat Liege, Cambrai, Besancon, Lyon și Vienne, iar Ludovic a luat Cologne, Trier, Metz și Strasburg. Regatul
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
de vasal și conte al regelui, precum și o parte din Neustria-Normandia. În 911, Ludovic Copilul a murit și a fost urmat la tronul Franciei răsăritene de către Conrad. Carol a fost ales rege și de marii seniori din Lotharingia, readucând vechule posesiuni ale Pepinizilor de la Herstal și Metz și capitală Aachen. A fost proclamat că rege Robert în 922, dar a fost ucis în 923 în bătălia de la Soissons, în timp ce Carol a fost capturat de contele de Vermandoin, Herbert al II-lea
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
Orléans (deci Ludovic al XII-lea îi era unchi). Noul rege, încoronat în același an, conform tradiției, este Francisc I al Franței (1515-1547). La sfârșitul secolului al XV-lea, Franța cunoscuse o perioadă de pace, anexând definitiv Bretania și ultima posesiune engleză, portul Calais. Însă regele de numai 24 de ani al Franței, Carol al VIII-lea reia pretențiile ancestrale asupra Neapolelui, începând un război pe care urmașii săi: Francisc I și fiul său, Henric al II-lea (1547-1559) îl vor
Casa de Valois () [Corola-website/Science/312554_a_313883]
-
în acele momente teribile sintetizează relația lor - din prima clipă ea l-a urmat și ascultat orbește fără să aibă un cuvânt de spus. Eva scrie ultimele scrisori surorii sale și prietenei celei mai bune în care își împarte micile posesiuni, dând instrucțiuni pentru Gretl să distrugă corespondența dintre ea și führer. Pe 24 aprilie, Speer revine pentru 8 ore în buncăr să-și ia rămas bun de la cei doi. Ea mi-a urat noroc și a transmis salutări soției mele
Eva Braun () [Corola-website/Science/312547_a_313876]
-
Hitler în Germania, Mussolini a început să fie invidios pe succesele aliatului său și a încercat să dovedească că și Italia este capabilă să obțină succese asemănătoare pe arena internațională. Italia a ocupat Albania în primăvara anului 1939 și câteva posesiuni britanice din Africa, (în principal Somalia Britanică în vara anului 1940). Italia nu a reușit însă să obțină succese militare de proporția celor ale Germaniei. În plus, Mussolini dorea să reafirme dominația italiană în Balcani, dominație amenințată de acțiunile Germaniei
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
Albaniei a fost oferit regelui Italiei, Victor Emmanuel al III-lea, care a devenit conducătorul oficial al Albaniei pe 25 iulier 1943. Ocuparea Albaniei era un obiectiv cultural și istoric al naționaliștilor și fasciștilor italieni, deoarece teritoriul acestei țări fusese posesiune a Imperiului Roman, iar în perioada medievală, mai multe regiuni de coastă fuseseră sub influența sau sub stăpânirea directă a Republicii Venețiene sub numele de Albania Veneta. Din punct de vedere strategic, Albania oferea Italiei o bază de atac excelentă
Regatul Albaniei (1939–1943) () [Corola-website/Science/312129_a_313458]
-
este recunoscut și pus sub protecția împăratului Carol al III-lea, în 899, cerând protecția succesorului acestuia Arnulf de Carinthia. În 900, în calitate de nepot al împăratului Ludovic al II-lea, Ludovic este chemat în Italia de unii nobili ale căror posesiuni erau atacate de unguri, precum și din cauza incompetenței regelui Berengar de Friuli. Ludovic a trecut cu o oaste Alpii, l-a înfrânt pe Berengar și a fost încoronat la Pavia ca rege al Italiei. În anul următor a ajuns la Roma
Ludovic al III-lea, Împărat carolingian () [Corola-website/Science/312130_a_313459]
-
soției sale Beatrice, în vara anului 1212, majoritatea aliațiilor îl părăsesc în favoarea lui Frederic. Acesta nu reușește să îl învingă decisiv pe Otto decât în 1214 în Bătălia de la Bouvines, Otto fiind obligat să abdice și să se retragă în posesiunile sale private din Braunschweig unde a murit în 1218.
Otto al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312141_a_313470]
-
corporații publice, fiind membru în Consiliul Guvernatorilor Universității Ebraice din Ierusalim și în Institutul de Științe Chaim Weizmann. Planul lui Granot de asociere a pământului Fondului Național Evreiesc și a statului Israel a servit ca bază pentru dezvoltarea legislației cu privire la posesiunea de terenuri și controlul asupra acestora, acceptată de către Knesset în 1960. În lucrările "“Sistemul de posesiune a pământului în Israel”" (1952) și "“Reforma agrară și caracteristicile Israelului”" (1956) sunt formulate principiile de bază ale politicii agrare contemporane ale țării. El
Avraham Granot () [Corola-website/Science/312172_a_313501]
-
Chaim Weizmann. Planul lui Granot de asociere a pământului Fondului Național Evreiesc și a statului Israel a servit ca bază pentru dezvoltarea legislației cu privire la posesiunea de terenuri și controlul asupra acestora, acceptată de către Knesset în 1960. În lucrările "“Sistemul de posesiune a pământului în Israel”" (1952) și "“Reforma agrară și caracteristicile Israelului”" (1956) sunt formulate principiile de bază ale politicii agrare contemporane ale țării. El este autor al unui număr mare de lucrări teoretice (inclusiv monografii) cu privire la aspectele economice și juridice
Avraham Granot () [Corola-website/Science/312172_a_313501]
-
de poliție, justiție și comisar al regelui” () indicând competențele extinse ale acestuia, în domeniul justiției și poliției. Erau trei tipuri de generalități: „pays d'élection”, „pays d'état” și „pays d'imposition”. Prima categorie, „pays d'élection”, era reprezentată de posesiunile vechi ale coroanei franceze, iar nivelul taxelor colectate era stabilit de funcționari inițial aleși (de unde numele), dar ulterior postul putea fi cumpărat. „Pays d'état”, erau acele teritorii integrate în "Regatul Franței" care au păstrat un anumit nivel de autonomie
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
Toulouse, Narbonne, Aix-en-Provence, Embrun, Vienne, Arles și Rheims) și 100 bishoprics; iar până în secolul XVIII numărul acestora a crescut până la 139. Nivelele superioare ale ierarhiei bisericii franceze aparțineau predominant nobilimii vechi și familiilor nobile din curtea regală, numeroase posturi devenind posesiuni ereditare "de facto". Pe lângă posesiunile personale ale acestora, ei controlau astfel și fiefurile bisericii în care exersau dreputri feudale laice. Rolul plitic al bisericii era exersat în calitate de primă stare în Stările Generale, Stările Provinciale Consiliile Provinciale și Sinodurile convocate de
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
Arles și Rheims) și 100 bishoprics; iar până în secolul XVIII numărul acestora a crescut până la 139. Nivelele superioare ale ierarhiei bisericii franceze aparțineau predominant nobilimii vechi și familiilor nobile din curtea regală, numeroase posturi devenind posesiuni ereditare "de facto". Pe lângă posesiunile personale ale acestora, ei controlau astfel și fiefurile bisericii în care exersau dreputri feudale laice. Rolul plitic al bisericii era exersat în calitate de primă stare în Stările Generale, Stările Provinciale Consiliile Provinciale și Sinodurile convocate de monarh pentru a discuta probleme
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
Rochefoucauld, duce d'Estissac", "mare maestru al Garderobei Regelui", și al uneia dintre fiicele "ducelui de La Rochefoucauld". El însuși a purtat titlul de "conte de La Rochefoucauld", apoi, începând din 1765, pe cel de "duce de Liancourt", care era numele unei posesiuni a familiei sale. După asasinarea vărului său, Louis Alexandre, la Gisors, la 14 septembrie 1792, a luat titlul de "duce de La Rochefoucauld". Ofițer de carabinieri în 1763, el ia succesiunea tatălui său în același an ca "mare maestru al Garderobei
François Alexandre Frédéric de La Rochefoucauld-Liancourt () [Corola-website/Science/312272_a_313601]
-
dialectelor germanice vorbite în Țările de Jos și în Belgia (regiunile Flandra și Bruxelles). Este limba oficială a Țărilor de Jos și a Surinamului, iar în Belgia este una din limbile oficiale, alături de franceză și germană. Este vorbită și în posesiunile olandeze din Marea Caraibelor (Aruba și Antilele Olandeze), precum și în unele comunități din Indonezia (fostă colonie olandeză). În total, neerlandeza este vorbită ca limbă maternă de circa 22 de milioane de persoane. Limba afrikaans, vorbită în Africa de Sud și Namibia, este derivată
Limba neerlandeză () [Corola-website/Science/311498_a_312827]
-
o chestiune de amploare europeană, 329 de verste pătrate (cca. 350 km2) din pământul basarabean retrocedat, inițial, Principatului Moldovei. În teritoriile revenite la Moldova s-au păstrat toate drepturile coloniștilor bulgari și găgăuzi așezați după 1812 de administrația rusă, precum și posesiunile lor. Divanul a aprobat, prin lege, funcționarea școlilor primare de limbă bulgară, avînd ca obiect de studiu și limba română. A fost sprijinită înființarea unei biblioteci și a unei tipografii la Bolgrad (1860). De asemenea, încă din 1858 s-a
Cahul, Bolgrad și Ismail () [Corola-website/Science/311501_a_312830]
-
Filip, la Reims, ca Rege al Franței în data de 1 noiembrie 1179. Filip s-a căsătorit pe 28 Aprilie 1180 cu Elisabeta de Hainaut, care i-a adus drept zestre Comitatul Artois. Tatăl său a murit pe 20 septembrie. Posesiunile regale s-au extins repede în timpul lui Filip I și a lui Ludovic al VI-lea, sub Ludovic al VII-lea s-au diminuat ușor. Astfel în aprilie 1182 Regele Filip al II-lea a expulzat toți evreii de pe posesiunile
Filip al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/311651_a_312980]
-
Posesiunile regale s-au extins repede în timpul lui Filip I și a lui Ludovic al VI-lea, sub Ludovic al VII-lea s-au diminuat ușor. Astfel în aprilie 1182 Regele Filip al II-lea a expulzat toți evreii de pe posesiunile lor și le-a confiscat bunurile. Cel mai mare fiu al său, Ludovic, s-a născut pe 5 septembrie 1187 și a moștenit Comitatul Artois în 1190, când Elisabeta, mama sa, a murit. În 1181, Filip al II-lea a
Filip al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/311651_a_312980]
-
regele Ludovic al VI-lea (1108-1137) a acordat poporului său o cartă prin care servajul era desființat, înlăturând astfel acest abuz al feudalilior. Procesul de centralizare continuă, însă paralel și contrar acestui proces, este cel de formare a imperiului angevin, posesiunile regilor Angliei în Franța. În 1151, regele Angliei, Henric al II-lea "Plantagenetul" poseda deja de la tatăl său ducatul Normandiei (fieful originar al regilor Plantageneți) și comitatul Bretaniei, iar prin căsătorie obține comitatele Anjou și Maine, regiuni pentru care îi
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
să captureze orașul-stat Milano. Mare parte din activitatea militară din timpul domniei lui Francisc a fost concentrată spre inamicul său, Carol al V-lea, Împărat Roman. În plus față de Sfântul Imperiu Roman, Carol conducea Spania, Austria și un număr de posesiuni mici vecine Franței și deci era o amenințare pentru împărăția lui Francisc. Regele Franței a încercat să aranjeze o alianță cu Henric al VIII-lea al Angliei. Negocierile au avut loc pe celebrul câmp de la Cloth of Gold în 1520
Francisc I al Franței () [Corola-website/Science/311778_a_313107]