3,622 matches
-
ei. Nu altfel stau lucrurile cu poemele „argheziene” ori „barbiene” ale lui D. Nici el nu le scrie dintr-un deficit de originalitate, ci tocmai pentru a putea fi, cu adevărat, original. Tiparele decupate cu atâta dexteritate devin, la poetul postbelic, generatoare: dezvoltă serii și succesiuni de imagini, însuflețesc ritmul poemului și îi sporesc, abundent, materia. Astfel, la poetul „cuvintelor potrivite”, în Ucigă-l toaca, versurile coagulează o „poveste”, au un sens epic centripet (unul destul de macabru, ca în multe din
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
a colaborat la „Revista de istorie și teorie literară”, „Limbă și literatură română” ș.a. Cercetările întreprinse de G. au vizat în special literatura română interbelică, fără a exclude „străpungeri” către scriitori importanți ai secolului al XIX-lea sau către literatura postbelică și nici abordările de sociologie literară. „Bătălia” Arghezi (1984), cartea sa de debut, la origine teză de doctorat, urmărește riguros și documentat receptarea unui autor situat „veșnic împotriva curentului”. Analiza depășește „cazul” Arghezi, indicând o bună cunoaștere a întregii opere
GRASOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287344_a_288673]
-
gale de box: o antiteză explicită. Preferința pentru nuvela-fabulă nu se pierde în Lupta cu somnul (1968), dimpotrivă, se acutizează: în Vulturul pleșuv morala este că o pasăre ținută prea mult în colivie uită să zboare, în Acvariul, că perioada postbelică pune societatea pe baze noi, unanim dezirabile, iar Orgoliu duce cu sine ideea că originile nu trebuie uitate, cu atât mai mult atunci când sunt rurale. În fine, Bine ați venit în infern! (1995) reconstituie, sub forma unui docufiction, bombardamentele americane
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
Mare, ca să aflăm dacă avem voie sau nu să-l înjurăm pe Stăpânul cel Mic... Și, ca pe vremea fanarioților, numai cu binecuvântarea Porții...” Degetul acuzator al autorului nu iartă pe nimeni, de la figurile de prim rang ale vieții literare postbelice (Marin Preda, Nichita Stănescu, Nicolae Manolescu, Al. Ivasiuc, Augustin Buzura), până la scriitorii și criticii mai puțin importanți, dar la fel de vinovați, în opinia sa, pentru dezastrul moral al României postbelice. Proza lui G. devine astfel o satiră înverșunată, intens-acidă și nu
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
iartă pe nimeni, de la figurile de prim rang ale vieții literare postbelice (Marin Preda, Nichita Stănescu, Nicolae Manolescu, Al. Ivasiuc, Augustin Buzura), până la scriitorii și criticii mai puțin importanți, dar la fel de vinovați, în opinia sa, pentru dezastrul moral al României postbelice. Proza lui G. devine astfel o satiră înverșunată, intens-acidă și nu de puține ori răutăcioasă, în care umorul negru și violența expresiei se împletesc cu talentul caricatural al autorului pentru a converti situațiile reale în „scene” și gesturile semnificative în
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
se referă la tema de bază, repetată continuu, pe fundalul căreia se construiesc temele minore și variațiunile; pentru G., el reprezintă gesturile, exasperant aceleași, precum și atitudinile comportamentale stereotipe ale vieții de deținut. În Gherla autocenzura - constantă psihologică a scriitorului român postbelic, mai activă și mai perfidă decât cenzura oficială - cedează definitiv locul relatării deschise, autobiografice și aproape documentaristice a experienței închisorii politice, pe fondul căreia societatea comunistă se conturează în tonuri alb-negre, ca o radiografie a ororii. Autorul se dovedește un
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
În impas. Cred că, pentru o națiune tînără, vestea mortalității civilizației, pe care cu resemnare o dăduse Valéry la Început de secol XX, nu era propriu-zis o veste, pentru că nimeni nu se gîndise la nemurirea vreunei civilizații. Emblematică pentru era postbelică americană este o fotografie a soților Ceaușescu, În vizită la Nixon În 1970, În care cei doi apar Împreună cu un Mickey Mouse maui Înalt decît ei. Americanii avuseseră tot răgazul din lume să constate moartea unor civilizații care Îi deranjau
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
liminaritatea, de la avangarde Încoace, dacă nu mai devreme, fascinează, și sînt puțini scriitorii care rezistă apelului. Euri spectralizate, agonizante, absurde, locuitoare ale unor cadavre (În anii ‘90), voci Înșelătoare, golemice, teratologice, homunculoide, confuze, isterice, paranoice - enervante, teroriste invadează textele literare postbelice. În atari bolgii, survolînd asemenea “ospicii” (uneori la propriu), reconstruite și redate În variante omologate teoretic (cum este azilul și materialul antropologic aferent) imaginarului colectiv, cercetători dogmatici ca Lejeune și Genette ar cam trebui să spele putina sau măcar să schimbe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
A individului, Lévinas, a societății, Derrida și a literaturii, Ricoeur. Rămîne deschisă În acest moment problema autenticității, a unui nou vitalism - preluat de logistica tardo-capitalismului pentru a-i eficientiza turnoverul? - pe care o pune gîndirea lui Sloterdijk. La Începutul perioadei postbelice, proza franceză acuză puternic șocul războiului devastator. Măștile literaturii cad, pentru că nu mai există motivații pentru ca ele să fie păstrate pe o figură socială devastată. Moartea de masă face inutile pretențiile oricărui paraître, iar mult Îmbrățișatul estetism al vieții Își
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În materie de literatură - cum pare. În al doilea rînd, Străinul lui Camus nu posedă o scriitură atît de transparentă precum unii ar putea să creadă. Cel care o „inventează”, o practică și cel care rămîne scriitorul exponențial al modernității postbelice este Samuel Beckett. În anul apariției Gradului zero al literaturii, are loc la Paris premiera piesei Așteptîndu-l pe Godot. Dar Beckett debutase În 1929, cu mult Înaintea lui Barthes, Într-o perioadă de o densitate ideologică mult diferită În conținut
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
glaciațiuni nu s-a pierdut. Societatea franceză se Încălzește brusc În 1968, dar mai puțin decît s-ar părea, atîta vreme cît revolta studențească n-a fost mai mult decît punctul terminus al unei „Îndoieli hiperbolice” pe care intelectualul francez postbelic a aprins-o În mintea francezului. Ne revoltăm, deci existăm, nimic mai mult. Pentru că, dincolo de energia juvenilă pusă În joc și dincoace, vorba vine, de manipulările la care a fost supusă, revolta aceasta a dovedit că francezii nu anticipau mare
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
umanist. Drept pentru care secolul XX a amendat-o și hărțuit-o permanent, după anii ’50 - neputincios Însă. Cred că succesul literaturii de apartament - un produs nou, cu performanțe medii, dar nu mai puțin autentic - a fost impus de valul postbelic al romanului francez, dar originea ei trebuie căutată la un francez din secolul XIX. În 1857 apare Madame Bovary. Una dintre genialele scene din prima parte a cărții este aceea În care Charles, văduv, face o vizită fostului său pacient
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Numele directorului, Ion Pillat, apare pe copertă abia în numărul 1 din 1924, specificându-se și patronajul Fundației Culturale „Principele Carol”. Secretari de redacție sunt Tudor Arghezi și Vladimir Streinu. Articolul-program (redacțional) marchează începutul de drum într-o viață culturală postbelică. Se face apel la conștiința de patrie și de popor mare (în urma Unirii din 1918), ceea ce modifică vechiul aspect idilic al luptei culturale: „Dacă astăzi pornim din negreala tiparului și din nesimțirea hârtiei această revistă este ca să o semănăm cu
CUGETUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286560_a_287889]
-
organizarea conținutului, C. întreține mereu jocul de mesaje, stimulând o receptare ageră. Construită complex, chiar sofisticat (prin contribuția decisivă a lui Mircea Vulcănescu), revista ține să amintească, sugerând afinitatea și succesoratul, „Ideea europeană” a lui C. Rădulescu-Motru, marea revistă culturală postbelică de orientare democratică și deschidere europeană, legată ea însăși de o asociație intelectuală, Poesis, și cu aceeași factură pronunțat eseistică, astfel încât adoptă un macroformat apropiat. Pe pagina întâi, centrat impunător, e așezat editorialul, iar în dreapta jos, la încheierea lecturii lui
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
Sociologie Românească Volumul III, Nr. 2 Vara 2005 Ilie Bădescu Număr special Dimitrie Gusti, 18801955 Școala Gusti: perenitatea unei paradigme Cătălin Zamfir Ce a lăsat Dimitrie Gusti sociologiei postbelice Maria Larionescu Sociologia monografică a lui D. Gusti: legitimitatea unei sinteze Paul H. Stahl Vizita profesorului Dimitrie Gusti la Chișinău (Basarabia) - 1936 Ioan Mihăilescu Profesorul Henri H. Stahl și școala sociologică de la București Asociația Română de Sociologie Universitatea București Facultatea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
opinie publică: idolii, eroii și antieroii românilor, azi Andreas Kempf Experiences of Migration in Romanian Families SUMAR Număr special Dimitrie Gusti, 1880-1955 STUDII ȘI CERCETĂRI Ilie Bădescu Școala Gusti: perenitatea unei paradigme / Cătălin Zamfir Ce a lăsat Dimitrie Gusti sociologiei postbelice?/ Maria Larionescu Sociologia monografică a lui D. Gusti: legitimitatea unei sinteze / Paul H. Stahl Vizita profesorului Dimitrie Gusti la Chișinău (Basarabia) - 1936 / Ioan Mihăilescu Profesorul Henri H. Stahl și școala sociologică de la București / Călin Cotoi Anton Golopenția și noua „știință
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
care o compun, putem spune că școala ar fi trăit în chip firesc și în totalitatea ei cel puțin până prin anii ’80. Cu toate împotrivirile vremurilor, Școala Gusti n-a murit atunci, în anii ’50, ci a supraviețuit prin resurecțiile postbelice târzii care au trecut-o peste pragul generației sale. Noutatea Școlii sociologice de la București Acum, când facem o evaluare a activității uneia dintre cele mai mari școli științifice din România, cu o durată de viață de 30 de ani dacă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
School is certified by the originality of the paradigm that it has created, as well as by the nobleness of the soul opened towards the anonymous world of peasants. Primit la redacție: aprilie 2005 Ce a lăsat Dimitrie Gusti sociologiei postbelice? Cătălin Zamfir Universitatea București Autorul evaluează influența personalității științifice a lui Dimitrie Gusti asupra sociologiei și societății românești, identificând patru mari direcții. În primul rând, argumentează autorul, D. Gusti a creat sociologia ca știință în România, cu un prestigiu internațional
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
monografice: obiectul sociologiei îl reprezintă analiza „unităților sociale”, care trebuie să devină actorii schimbării sociale. Gusti a visat la realizarea unei hărți sociale a României prin producerea de monografii pentru toate satele românești. Este incorect să discutăm, de pe pozițiile istoriei postbelice, posibilitatea de realizare și justificarea unui asemenea proiect de amploare. În termeni generali, opțiunea era complet justificată în contextul societății românești din prima jumătate a secolului XX. Pentru a se angaja pe drumul unei modernizări rapide, Gusti sugera că o
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și îndepărtarea și mai accentuată de marxism-leninism. Astfel, a devenit validă o nouă întrebare; dacă sociologia românească antebelică este valoroasă, de ce nu ar fi și sociologia occidentală, atât antebelică, ce a reprezentat o sursă esențială a sociologiei românești, dar și postbelică. Aș putea estima că prin deschiderea spre sociologia universală, România s-a plasat printre țările comuniste de vârf: inițial la nivelul Poloniei, pentru ca apoi să se mențină, dar pierzând teren în favoarea Ungariei, în urma marginalizării sociologiei după 1977. Deși în condiții
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
A colaborat la revistele „Orizont”, „Familia”, „Tribuna”, „Flacăra”, „Almanahul oștirii”, „Altarul Banatului”, la ziare românești și sârbești. Volumul de debut, Apa de duminică, apărut în 1982, cuprinde proze scurte, având ca obiect de investigație sudul montan al Banatului din perioada postbelică, descris în impactul cu civilizația modernă. Tehnica narativă se constituie prin decuparea unor secvențe dintr-un „film” epic al cotidianului, iar reconstituirea universului vizat se face prin apelul la elemente etnografice, etnologice și lingvistice. Rememorările și evocările colorează idilic, melodramatic
DANCIU PETNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286679_a_288008]
-
în castel (1970; Premiul Uniunii Scriitorilor) militează, pe urmele lui E. Lovinescu, pentru modernizarea prozei românești. D. crede a descoperi un sens al evoluției de la romanul interbelic, ce miza pe rafinarea analizei și boicota cu frivolă indiferență istoria, la cel postbelic, în fața căruia se deschid și porțile tragicului: distincția poate fi subtilă și pătrunzătoare, dar, ca și în alte lucrări, ea este estompată de o supralicitare a meritelor literaturii contemporane. Criticul pledează pentru inserarea tragicului în reprezentările artistice și în cea
DAMIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286666_a_287995]
-
În dările de seamă contabile. Exploatarea ocaziei oferite de un succes neașteptat necesită analiză, reprezintă un simptom al schimbării și al propriei capacități de monitorizare a fenomenelor pieței. De exemplu, În cazul magazinului „Macy”, conducerea a trecut cu vederea mutarea postbelică survenită În comportamentul, perspectivele și valorile unui mare număr de consumatori; În locul segmentării socio-economice, conform venitului de grup, piața s-a restructurat potrivit stilurilor de viață. În schimb, „Bloomingdale” a Înțeles modificarea și a inovat o nouă imagine a vânzării
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
concordanță cu realitatea; cumpărătorii caută În același produs o valoare nouă, deosebită, iar piața se resegmentează după criterii diferite. În SUA, un bun exemplu Îl reprezintă mutația care a avut loc În industria locuințelor atunci când generația „boom”-ului demografic imediat postbelic a ajuns În jurul vârstei de 25 de ani, la Întemeierea primului cămin, simultan cu recesiunea din 1973-1974. Inflația a ridicat rapid prețurile caselor, iar constructorii americani au Început să proiecteze și să ofere „case-de-bază”, care erau mai mici, mai simple
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
ocazii excepționale, vizibile și previzibile; inovatorii externi pot deveni astfel un factor major În sector, Într-un timp relativ scurt și cu riscuri relativ mici. Companiile MCI și Sprint au „spart” monopolul convorbirilor interurbane deținut de Bell System În perioada postbelică. Aceasta din urmă taxa convorbirile interurbane ca pe un bun de lux și folosea beneficiile pentru subvenționarea serviciilor locale. În schimb, oferea reduceri substanțiale clienților săi obișnuiți. MCI și Sprint au avut ideea de a contracta un număr mare de
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]