5,162 matches
-
și anume cazul Baudrillard, care încearcă să surprindă la lucru o parte dintre caracteristicile enunțate ale discursivității postmoderne. Cadrul general, în mod constant avut în vedere pe parcursul lucrării, este conectat la câmpul retoricii, și în particular la cel al "retoricii postmoderne", cu nucleul său principal de asumpții și caracteristici. Alături de retorică, un domeniu de bază al cercetării va fi cel filosofic, în special filosofia din spațiul francez, deși vor fi prezente multe luări de poziție și din alte câmpuri teoretice (critică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
el. În acest sens, postmodernismul va fi studiat în cadrul producerii de discursuri, pentru a putea extrage, pe de o parte, un nucleu de teme constitutive fenomenului, iar pe de altă parte, un set de caracteristici ale limbajului și practicii discursive postmoderne. Pericolele instituirii unor strategii discursive de radicalitatea celor postmoderne nu vor fi trecute cu vederea; astfel, de pildă, o supoziție de bază va fi aceea că, în ciuda respingerii metanarațiunilor, în discursul postmodern se pot insera concepte cu rol totalizator și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
producerii de discursuri, pentru a putea extrage, pe de o parte, un nucleu de teme constitutive fenomenului, iar pe de altă parte, un set de caracteristici ale limbajului și practicii discursive postmoderne. Pericolele instituirii unor strategii discursive de radicalitatea celor postmoderne nu vor fi trecute cu vederea; astfel, de pildă, o supoziție de bază va fi aceea că, în ciuda respingerii metanarațiunilor, în discursul postmodern se pot insera concepte cu rol totalizator și legitimant, astfel încât demersul va căuta să le identifice și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
set de caracteristici ale limbajului și practicii discursive postmoderne. Pericolele instituirii unor strategii discursive de radicalitatea celor postmoderne nu vor fi trecute cu vederea; astfel, de pildă, o supoziție de bază va fi aceea că, în ciuda respingerii metanarațiunilor, în discursul postmodern se pot insera concepte cu rol totalizator și legitimant, astfel încât demersul va căuta să le identifice și să le explice. De ce a fost ales Jean Baudrillard drept exemplu pentru discursul de factură postmodernă? Pentru că, în general, a fost considerat un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
aceea că, în ciuda respingerii metanarațiunilor, în discursul postmodern se pot insera concepte cu rol totalizator și legitimant, astfel încât demersul va căuta să le identifice și să le explice. De ce a fost ales Jean Baudrillard drept exemplu pentru discursul de factură postmodernă? Pentru că, în general, a fost considerat un "simptom" al lumii în care trăim, un "profet" al postmodernismului, un intelectual provocator, cu o scriitură conectată atât la viteza schimbărilor teoretice, cât și a celor sociale, politice sau mediatice. De asemenea, discursul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
drept articulații importante ale fenomenului. Termeni precum simulare, hiperrealitate, strategie fatală, seducție etc. au intrat deja în vocabularul curentului, iar contribuția lui Baudrillard la precizarea sensurilor lor a fost una semnificativă. În al doilea rând, scriitura baudrillardiană este în sine postmodernă; Baudrillard utilizează o gamă largă de genuri (eseu, jurnal de călătorie, studii filosofice și politice, memorii, articole, interviuri), de stiluri de scriitură (analitic, poetic, retoric, sentențios, fragmentar) și strategii discursive (ambivalența, ironia, radicalizarea ipotezelor, inversiunea etc.). Efectele textuale și hermeneutice
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
studii filosofice și politice, memorii, articole, interviuri), de stiluri de scriitură (analitic, poetic, retoric, sentențios, fragmentar) și strategii discursive (ambivalența, ironia, radicalizarea ipotezelor, inversiunea etc.). Efectele textuale și hermeneutice pe care le provoacă o asemenea scriitură sunt exemplificatoare pentru discursivitatea postmodernă, Baudrillard deținând un tip special de discurs, care, în același timp, expune, dar și ilustrează concepte postmoderne în propriul text. Astfel, prin subiectele tratate și prin modalitatea în care le-a descris în actul scriiturii, Baudrillard a contopit în lucrările
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
strategii discursive (ambivalența, ironia, radicalizarea ipotezelor, inversiunea etc.). Efectele textuale și hermeneutice pe care le provoacă o asemenea scriitură sunt exemplificatoare pentru discursivitatea postmodernă, Baudrillard deținând un tip special de discurs, care, în același timp, expune, dar și ilustrează concepte postmoderne în propriul text. Astfel, prin subiectele tratate și prin modalitatea în care le-a descris în actul scriiturii, Baudrillard a contopit în lucrările sale postmodernismul cu postmodernitatea, lucrările sale putând fi lecturate atât ca o filosofie a postmodernismului, cât și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Astfel, prin subiectele tratate și prin modalitatea în care le-a descris în actul scriiturii, Baudrillard a contopit în lucrările sale postmodernismul cu postmodernitatea, lucrările sale putând fi lecturate atât ca o filosofie a postmodernismului, cât și ca o filosofie postmodernă. Cazul Baudrillard va fi tratat fără admirație sau părtinire, interesându-ne în special de ramificațiile și semnificațiile scriiturii sale. În acest caz, scopul urmărit nu este acela de a realiza o monografie, ci, mai degrabă, de a oferi exemple sugestive
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sale. În acest caz, scopul urmărit nu este acela de a realiza o monografie, ci, mai degrabă, de a oferi exemple sugestive, bineînțeles, pe fundalul unei sinteze călăuzitoare prin opera sa. Despre postmodernism se poate scrie utilizându-se o scriitură postmodernă; pentru trăsăturile demersului de față, această strategie nu-și are locul. Prin urmare, am "violentat" lipsa de metodologie postmodernă, descentrarea sensurilor și repudierea sistemului prin aplicarea unui discurs care s-a dorit cât mai sintetic și clarificator. Cu toate acestea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
oferi exemple sugestive, bineînțeles, pe fundalul unei sinteze călăuzitoare prin opera sa. Despre postmodernism se poate scrie utilizându-se o scriitură postmodernă; pentru trăsăturile demersului de față, această strategie nu-și are locul. Prin urmare, am "violentat" lipsa de metodologie postmodernă, descentrarea sensurilor și repudierea sistemului prin aplicarea unui discurs care s-a dorit cât mai sintetic și clarificator. Cu toate acestea, trebuie să acceptăm că postmodernii au dreptate măcar într-o privință: sensul este mult prea diseminat, trăsăturile postmodernismului sunt
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Deși pare, la prima vedere, o problemă ușor de rezolvat, ea deschide de la bun început un paradox, deoarece introduce în discurs un instrument care aparține modernismului (proiectul de periodizare, de distingere, triere, ordonare etc.), instrument ce ar trebui aplicat fenomenului postmodern, care în mod esențial se opune acestui tip de "ordine". Tocmai de aceea un teoretician al curentului, Shapiro, a inventat termenul de "postperiodizare"7, de altfel un oximoron, pentru a indica faptul că postmodernismul eludează granițele stricte ale încadrărilor, oferind
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este riscant să crezi că schimbările din diverse domenii participă în același timp la o modificare fundamentală de direcție și este mai sigur să le clasifici doar în cadrul disciplinelor luate separat. Pentru Rorty, filosofii care primesc în general denumirea de postmoderni ar trebui să fie numiți "simpli filosofi post-nietzscheeni", pentru că nici un autor nu poate evada din lanțul contextualizării operelor sale10. Având în vedere însuși dezideratul postmodern al renunțării la totalitate și al valorificării fragmentarității, localului, pluralității și discontinuității, fenomenul postmodern nu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
clasifici doar în cadrul disciplinelor luate separat. Pentru Rorty, filosofii care primesc în general denumirea de postmoderni ar trebui să fie numiți "simpli filosofi post-nietzscheeni", pentru că nici un autor nu poate evada din lanțul contextualizării operelor sale10. Având în vedere însuși dezideratul postmodern al renunțării la totalitate și al valorificării fragmentarității, localului, pluralității și discontinuității, fenomenul postmodern nu se poate autoproclama ca fiind universal, ci, dimpotrivă, reacția pe care dorește să o instituie este aceea de critică și problematizare, de descoperire și ridiculizare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de postmoderni ar trebui să fie numiți "simpli filosofi post-nietzscheeni", pentru că nici un autor nu poate evada din lanțul contextualizării operelor sale10. Având în vedere însuși dezideratul postmodern al renunțării la totalitate și al valorificării fragmentarității, localului, pluralității și discontinuității, fenomenul postmodern nu se poate autoproclama ca fiind universal, ci, dimpotrivă, reacția pe care dorește să o instituie este aceea de critică și problematizare, de descoperire și ridiculizare a presupozițiilor. Problematica postmodernistă reprezintă o adevărată provocare și pentru istorici, care sunt confruntați
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de descoperire și ridiculizare a presupozițiilor. Problematica postmodernistă reprezintă o adevărată provocare și pentru istorici, care sunt confruntați cu necesitatea revizuirii răspunsului la întrebarea: "ce este sau ce se mai înțelege prin istorie?" (de altfel, una dintre diferențele clasice dintre postmoderni și antipostmoderni este chiar interpretarea divergentă în ceea ce privește istoria). Pentru John H. Arnold 11, orice încercare de a descrie modalitățile prin care istoria "răspunde" postmodernismului se lovește de multiplicitatea "istoriilor" ("histories") care se impun a fi discutate, pentru că "nefericitul termen postmodernism
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care se impun a fi discutate, pentru că "nefericitul termen postmodernism" strânge laolaltă teorii critice disparate, ce sunt incluse în tradiții conceptuale foarte diferite. Astfel, în viziunea sa, istoricii par a se fi dispus în trei grupuri: cei pentru care provocarea postmodernă a luat sfârșit, istoria încorporând deja acele elemente din postmodernism pe care le-a considerat de folos; cei pentru care postmodernismul a triumfat asupra istoriei, "anihilând-o"; și, poate cel mai consistent grup, alcătuit din istoricii care încă balansează între
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
interpretării, caracteristici comune) a acestui tip de termeni. Astfel, în lumina ultimului mod de relaționare, se poate înțelege necesitatea postmodernilor, de pildă, de a-și "inventa" sau alege precursorii, chiar din epoci cu mult anterioare față de cea "asumată" ca fiind postmodernă: "atunci când sunt manevrați inteligent, asemenea termeni au calitatea de a ne atrage atenția asupra a ceea ce ar putea reprezenta similitudini și diferențe neașteptate și totodată revelatoare între texte (nu doar la nivelul structurii, ci și al texturii lor). Evident, termenii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sugerează că "o tratare moderat-teatrală și totodată sceptică a postmodernismului, tratare care ar trebui să fie sensibilă la pluralitate și bogăție, precum și suspicioasă față de rigiditățile doctrinare, ar putea fi o cale adecvată de explorare a postmodernismului"23 cale în sine postmodernă, adică plurală sau chiar rizomatică! Aceste minime trimiteri relevă importanța discursului despre istorie în orice "paradigmă" sau construct teoretic ne-am situa cercetarea; lectura proprie asupra trecutului lăsând "urme" (în sensul derridarian al termenului) în articularea specifică a viziunii propuse
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
metaficțiunile istoriografice"30 sunt cercetate acum din perspectiva prelucrării trecutului, care este însă analizat în dimensiunea textualității sale, prin apelul constant la reprezentări de tipul documentelor, arhivelor, fotografiilor, care reapar de cele mai multe ori sub forma unor inserții paratextuale în discursul postmodern. Pentru Linda Hutcheon, de exemplu, cunoașterea trecutului în ficțiunea postmodernă și nu numai, implică o problemă de reprezentare, construcție și hermeneutică și nu doar un simplu act de consultare a unei înregistrări obiective. Această atitudine atacă impulsul totalizator pe care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care este însă analizat în dimensiunea textualității sale, prin apelul constant la reprezentări de tipul documentelor, arhivelor, fotografiilor, care reapar de cele mai multe ori sub forma unor inserții paratextuale în discursul postmodern. Pentru Linda Hutcheon, de exemplu, cunoașterea trecutului în ficțiunea postmodernă și nu numai, implică o problemă de reprezentare, construcție și hermeneutică și nu doar un simplu act de consultare a unei înregistrări obiective. Această atitudine atacă impulsul totalizator pe care l-a impus în general istoria, precum și ideea subsidiară de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
revizuire și interpretare, înlocuindu-se astfel reducționismul și profetismul modernismului cu o atitudine postmodernistă hibridă, paradoxală, ambiguă, dar totuși implicată și conștientă. Aceste caracteristici ale includerii și interpretării trecutului în postmodernism sunt foarte ușor de desprins și din exponatele artei postmoderne, care recuperează din plin tradiția, transformând trecutul, dintr-un spațiu sobru, muzeal, depozitar al formelor expresivității elitiste, într-unul al dialogului ironic și paradoxal. După cum a subliniat Harold Rosenberg, picturile contemporane realizează un act creator dublat de un act critic
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Portoghesi, "nu cultul memoriei, ci pierderea ei este aceea care ne va transforma în niște prizonieri ai trecutului"32. Charles Jencks 33 discută relația dintre trecut și prezent pornind de la discursul arhitectural, dar observațiile sale pot fi extrapolate întregului discurs postmodern. El găsește în această relaționare sursa parodiei, nostalgiei, pastișei și a ceea ce numește "alegoria enigmatică", prin intermediul cărora pluralismul interpretării justifică o multitudine de lecturi ale semnificațiilor divergente. Deși accentuează faptul că ironia și ambiguitatea au fost concepte-cheie în literatura modernă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de lecturi ale semnificațiilor divergente. Deși accentuează faptul că ironia și ambiguitatea au fost concepte-cheie în literatura modernă, iar ideea dublului sens și a coincidentia oppositorum coboară către Heraclit și Nicolaus Cusanus, aceste metode au fost preluate și dezvoltate de către postmoderni (în special în termenii lecturării prezentului în trecut și a trecutului în prezent), astfel încât ele devin instrumente de identificare a postmodernismului însuși. O altă cale prin care trecutul este restaurat și reutilizat în postmodernism este aceea a elaborării unor figuri
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
reutilizat în postmodernism este aceea a elaborării unor figuri retorice noi; de asemenea, chiar curentul în sine poate fi recunoscut și chiar definit prin formulele stilistice pe care le-a consacrat. Jencks afirmă că printre cele mai reprezentative figuri retorice postmoderne se numără paradoxul, oximoronul, ambiguitatea, dubla codificare, "armonia dizarmonioasă", amplificarea, complexitatea și contradicția, ironia, citarea eclectică, anamnesis-ul, chiasmul, elipsa etc. În urma aplicării acestora, postmodernismul îi apare ca fiind "schizofrenic față de trecut: la fel de determinat să rețină și să păstreze aspecte ale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]