118,155 matches
-
o lege determinată, aplicabilă la anumite acțiuni) este ceea ce Îi servește voinței ca principiu și trebuie să-i și servească, dacă datoria nu este o iluzie deșartă și o noțiune himerică.” Filosoful de la Königsberg făcea observația pertinentă că: judecata morală (practică) pe care o face un om comun este cu mult superioară judecății teoretice. Ea Îi permite să susțină că toate conceptele morale (În primul rând cel al datoriei) Își au sediul și ordinea cu totul apriori În rațiune, și anume
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
instituit ca scop abscolut, spre care tinde totul. Să mai adăugăm că nu este vorba de Binele În sine, abstract și transcendent, preferat de Școala platonică, prin a cărui analiză critică Aristotel Își definește poziția, ci de binele realizabil În practică, deci de un bine accesibil omului. Paulsen va fi de acord cu acest punct de vedere aristotelic, adăugându-i nota criticistă. Trebuie să reamintim mereu distincțiile aristotelice prezente la Paulsen (cum, de altfel, ele sunt prezente și la Kant), cum
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
individual și cel al colectivității. Celebra definiție a omului ca „ființă socială prin natura sa” stă la baza unității dintre etică și politică. Etica este aceea care hotărăște scopul, pe care politica, dându-i statut de lege Îl pune În practică. Relația dintre etic și politic devine cadru pentru o problemă mai puțin importantă: cea a educației. Reținem faptul semnificativ că Paulsen este și autorul unei serii de lucrări În domeniul pedagogiei și istoriei Învățământului public din Germania (de ex. Geschichte
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ei, să considerăm natura umană ca fiind constituită din tot ceea ce Îi este propriu omului, atunci ajungem la un ansamblu de tendințe atât de variat, de aspirații, de facultăți și de nevoi diferite, Încât consecințele care decurg de aici În practică sunt și ele, adesea, contradictorii. Nu ne miră, prin urmare, că sistemele etice cele mai diverse au reușit În egală măsură să Își dispute, și unele și celelalte, câte ceva din natura umană. Este evident faptul că Etica trebuie să stabilească
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu reprezintă numai spirit, ci și un corp (căruia Plotin i-ar fi atribuit o rușine), iar existența sa, supusă unor condiții multiple, este pusă În mișcare de instincte, de nevoi și de dorințe adesea contradictorii. De aici, apar În practică probleme noi, nerezolvabile cu ajutorul simplei formule indicate mai Înainte (sau a altei formule de acest gen), formulă care este, În expresia sa abstractă, prea schematică și unilaterală pentru a fi suficientă. În același timp, maxima este valabilă, deoarece ea ne
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
formulate În conformitate cu Înseși aceste cutume. Ele exercită o sugestie și o presiune considerabile asupra voinței indivizilor, și s-a văzut frecvent că această presiune (care se numește de asemenea sancțiunea opiniei publice) nu este mai puțin puternică și eficace, În practică, decât cealaltă sancțiune care aparține În chip special Dreptului. Totodată, nu are nevoie de organe speciale pentru enunțarea și aplicarea normelor sale și astfel de organe nu ar putea, propriu vorbind, să existe decât, probabil, Într-o formă vagă și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
voinței: respectarea unei norme recunoscute interior ca fiind necondiționat obligatoare, legea morală. Etica teleologică consideră Însăși aceste norme ca obiect al unei investigații mai ample. Aceste norme prin care individul Își determină voința nu Își au originea În rațiunea sa „practică”, adică În forma gândirii logice, În măsura În care este folosită pentru acțiune, ci În sistemul obiectiv al moralei unui Întreg social. Pentru o considerare antropologic-etnografică din infinita sa varietate, ceea ce Într-un anume loc este recunoscut ca normă morală și este respectat
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și validată de Statul Însuși.” La fel În materie de cutume, la negustori, de pildă, sunt Încorporate - prin dispoziții tacite sau exprese - În organizarea juridică a Statului, ca părți integrante. Filosoful ia În considerare, aici, și „clasa muncitorilor determinați” și practica deliberărilor anumitor organizații sociale, care, fie că sunt recunoscute În validitatea lor efectivă: când, printr-o „delegare expresă a puterii”, când, „În virtutea unui act de simplă toleranță”, prin organele de stat propriu-zise. Se stabilește, astfel, un fel de colaborare reală
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ce zici? - Întotdeauna voi zice ce zici tu! - Ce fată docilă... Dar eu mai știu ceva: să te ferești de omul care nu-ți cere nimic, că până la urmă îți cere totul... - Să lăsăm reflecțiile! Mai bine să punem în practică ideea ta atât de valoroasă pentru că, să-ți spun drept, a început să mă intereseze și pe mine un restaurant... Intrară în cel mai luxos și mai scump restaurant din oraș. Ambianța o copleși pe Olga de la primii pași făcuți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
jenă simulată și îl rugă să fie decent, neuitând să-l avertizeze: - Să vezi ce pățești tu acasă! El se cuminți, dar parcă ar fi vrut, acum mai mult ca oricând, să grăbească plecarea din restaurant în așteptarea punerii în practică a amenințărilor atât de categorice ale Olgăi. Urmă o noapte de vis! În zorii zilei, când păreau mai obosiți decât atunci când intraseră sub plapumă, erau convinși amândoi că fuseseră creați unul pentru celălalt. Proclamară, fără a invoca vreun dubiu, că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
din vestiți vânători braconieri , prin codrii milenari ai acestei țări. Cine nu știa de haiducii și de vânătorii de animale mari, de legendarii Pucă? O, cine?! Bătrânul Ulucă este unul dintre cei mai de către noi urmași, ai acelora. și, are, practici care i atestă descendența. Descendența pe care șio onorează cu cinste și aplomb.O să vedeți, ceva mai la vale, o mostră. O mostră, care, sunt sigur, o să vă smulgă un profund admirativ: O, ho! Așa, da! După ce și crease prin
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
rămâne, în cele din urmă, lume: cu toate ale sale bune și cu toate ale sale rele. Motorizarea mijloacelor de transport fac parte din relele lumii. Dorea, un masiv grup de tineri, să iasă din comun; să-și pună în practică dorința de a se situa deasupra altora, să spargă imaginea, învechită, după opinia lor, și aerul, prin care avansaseră. Au fost sfătuiți de către părinți, pedagogi, prieteni, tineri ca și ei, zic, au fost rugați să renunțe la programul alcătuit, potrivit
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
În casa asta, mare, care atrăgea atenția, călătorului, încă de la distanță, locuiau șase persoane. Oameni mari: de vază, cu capetele tixite de cunoștințe și de știință, acumulată din fragedă pruncie și permanent amplificată, în ani, prin studii, prin experiență, prin practici normale și de bun augur. Mai precis: în două camere locuiau bătrânii mama și tata; în alte două, fetele; fete bătrâne; în una, doamna care avea grijă de toți membrii familiei; și, în una, Smarald. Smarald era fiul cel mare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Femeia deșertului Irina, la cei peste treizeci de ani, se simțea o femee a cărei viață se scurgea, lent, fără să fi realizat ceva. O căsătorie efemeră și un copil, băiețel, pe care fostul soț îl câstigase la proces, prin practici frauduloase, în care fuseseră implicate și forurile care, de fapt, pecetluiseră soarta lui, era tot cu ce se putea lăuda, în cazul în care, vreodată, ar fi venit vorba despre așa ceva. Dar vorba nu venea. O apăsau tot mai intens
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
locuitor al suburbiei, de la etatea de paisprezece ani, să fie obligat a purta o cască de protecție. Așa cum poartă, de pildă, motocicliștii. A făcut hotărârea, a supus-o dezbaterii și aprobării forului conducător, apoi, a trecut la aplicarea ei în practică. Era vai și amar de cel care-și părăsea curtea, fără casca de protecție, dacă nu pusă pe cap, cel puțin, agățată de spinare, ca un rucsac. Însă, de îndată ce se întâlneau, doitrei, obligatoriu, urmau a-și monta, casca de protecție
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
folclorul și tradițiile Iranului vechi (îi datorăm numeroase traduceri de texte pahlavi, dar și prețioase lucrări despre folclorul iranian). Acestui curios sincretism cultural îi adăugăm pasiunea cu care s-a aplecat asupra complicatelor religii ale Persiei antice, asupra superstițiilor și practicilor magiei populare care derivă din ele. Și peste toate s-a așezat tulburătoarea umbră a Indiei. Au fost dimensiunile care au trezit, la Hedayat, gustul pentru straniu și insolit, ideea că excepțiile și devierile de la ordinea naturală ne guvernează existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ele; nu, voi ajunge cel mult să cred, să mă cred pe mine însumi - fiindcă pentru mine n-are nici o importanță dacă ceilalți cred sau nu. Mă tem doar că mâine mor și nu m-am cunoscut încă. Într-adevăr, practica vieții mi-a revelat abisul înfricoșător care mă separă de ceilalți: am înțeles că trebuie, pe cât posibil, să tac și să păstrez pentru mine ceea ce gândesc. Iar dacă acum m-am hotărât să scriu e numai pentru a mă face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
deschis și a intrat unchiul meu. Eu nu-l văzusem niciodată, pentru că, încă foarte tânăr fiind, plecase într-o îndepărtată călătorie. Era, se pare, armator. Mi-am imaginat că a venit să trateze cu mine vreo afacere, fiindcă auzisem că practica și negoțul. În orice caz, unchiul era un bătrân cocoșat, cu capul înfășurat într-un turban indian și umerii acoperiți de o aba gălbuie, zdrențuită. Avea fața înfofolită într-un fular de lână, dar i se vedeau gulerul larg răscroit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
acesta, reține căldura unui recipient metalic de încălzit, plasat sub acest dispozitiv. Prima haină a nou-născutului, care se schimbă după o zi și o noapte. Zi absolut fastă; a cerși prin mortificare, în scopul obținerii realizării unei dorințe, e o practică obișnuită în Iran. Voal de mătase neagră pe care femeile îl poartă în public; acesta le acoperă în întregime capul și corpul, nelăsând să se vadă decât ochii. Se psalmodiază în timpul înmormântărilor. Numărul șapte posedă evidente virtuți magice. Echivalent, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pentru Nietzsche?... Greu de spus! O cunosc pe Carmen Mihalache de peste un sfert de secol, Încă de pe vremea cînd era secretar literar la Teatrul din Botoșani. M-am Întîlnit cu ea ulterior, la Bacău, unde ocupa același post ; În paralel, practica și critica teatrală. Nu de mult, a devenit redactor-șef al prestigioasei publicații moldave Ateneu. Acum, mi-a oferit recentul său volum Urît mai trăiți, domnilor!( al cincilea, dacă nu mă Înșeală memoria). Titlul m-a derutat, recunosc : credeam, Înainte
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nimfomania unei retardate mintal. În alta, mai recentă, din nord-estul țării, se punea, cu o oare care eleganță, ce-i drept, probleme incestului ineluctabil. Piesa trecea În revistă toate acuplările maladive posibile, din cadrul unei familii și apoi le punea În practică. În fine, În vestul țării, am asistat zilele trecute la o piesă englezeas că montată de un mare regizor, cu o trupă excelentă; În ea, un doctor țăcănit, omora narcomani, tăia mîinile și picioarele unor pederaști, schimba sexul unei debusolate
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și cucerește nu doar prin pros pețimea subiectului, ci și prin stil. Chiar dacă, precum mulți alți doctoranzi ai noștri, se fasolește (posibil verb iones cian, nu?) cum că „ocupația mea nu era aceea de a scrie lucrări științifice”; probabil, dar practica cu teoria nu s-au ex clus niciodată : altfel, Brook, Grotowski, Pintilie, Beligan, Cătălina Buzoianu, Măniuțiu, Dan Puric și Oana Pellea nu ar fi publicat cărți de specialitate. Apropos de Beligan, care a fost unul dintre cei mai importanți Berenger
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
relief, iar dormitorul întreg era imens. Brusc, am conștientizat că mi-e o foame teribilă. Trebuia să mă dau jos din pat și să trag o tură pe la bucătărie. Înainte, trebușoara asta ar fi fost foarte lesne de pus în practică. Acum însă presupunea o adevărată excursie. Am oftat din adâncul plămânilor mei de insectă, iar suflul acela, ciudat pentru obișnuințele mele de până atunci, adie prin zona ultimei perechi de picioare. Am luat-o la trap cu hotărâre. Dacă ar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
zgândărită mai mult decât voiam să recunosc, poate că o curiozitate teribilă îmi dădea târcoale, oricum simțeam nevoia să mă reped până acolo. O dată înșurubată această idee în mintea mea, trebuia să văd cum să fac să o pun în practică. În mod obișnuit aș fi ieșit din bloc, m-aș fi îndreptat spre stația de metrou și, după ce schimbam la Unirii, aș fi ieșit exact la Universitate. De aici, în cinci minute aș fi ajuns la dragul meu loc de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
sistem penal simbiotic cu unul penitenciar, coordonate de niscaiva servicii secrete. Nici vorbă, doar eram totodată și cel mai luminat autocrat de pe planetă. Totuși, ca să-i organizez, trebuia creat un nucleu dur cu ajutorul căruia ideile mele să fie puse în practică, difuzând cât mai rapid în rândul maselor largi, populare. Începusem cu Dorinel și Țonți. Acestora le-am adăugat pe Costeluș, pe Mirel, pe Alex, pe Bănel, dar și pe Lamia, Getuța sau Moni. Sigur că apăruseră și clasicii Ionescu, Popescu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]