27,702 matches
-
am spus. Anul ăsta rămânem la Londra. Rosemary o să fie la Rembers cu Alexander. — Nu vreau să știu, spuse Georgie. Nu vreau să știu ce faci când nu ești cu mine. Nu e bine să-i dai de lucru imaginației. Prefer să cred că nici nu exiști atunci când nu ești aici. De fapt și eu credeam cam la fel. Acum stăteam întins lângă ea și-i țineam în brațe picioarele, frumoasele ei picioare de Acropolis, după cum le spuneam eu, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să fie muritor, dacă mama ar fi vorbit despre sarcina ei, și să se nască zeu, dacă ea reușea să păstreze taina. Fusese un discurs de despărțire destul de neinspirat, căci ne ducea cu mintea înapoi la ceva la care acum preferam să nu mă gândesc deloc. În primăvara trecută Georgie rămăsese gravidă. Nu exista altă cale decât să scape de copil. Georgie trecuse prin această încercare oribilă așa cum mă așteptasem, într-un stil calm, laconic și detașat, ba chiar ridicându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
decât fericit. Am să încerc acum să o descriu pe Antonia. Este o femeie care s-a obișnuit de mult să fie admirată, care s-a obișnuit de mult să se considere frumoasă. Are un păr lung și auriu - eu prefer femeile cu părul lung - pe care de obicei îl poartă într-un coc de modă veche, iar epitetul „auriu” este cel mai potrivit pentru întreaga ei înfățișare. Arată ca un obiect de preț aurit peste care timpul a așternut patina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și surescitată. Cred că băuse mult. — Firește, pentru Martin e un șoc, spuse Alexander întorcându-se din nou spre Georgie. Stăteau în picioare de o parte și de cealaltă a căminului, sprijinindu-se de poliță. — Sunt convins că ar fi preferat să ne facă el cunoștință. — Eu l-am rugat de-atâtea ori! zise Georgie râzând răgușit. E numai vina lui. După câte văd, se pare că v-ați înțeles de minune! am spus. Aș putea să știu cum se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe hârtie numai ceea ce îmi pare a fi adevărat. Trebuie să adaug că te consider, și remarc acest lucru în ciuda resentimentelor mele, o persoană demnă de tot respectul meu și care merită cu prisosință să știe adevărul. Sunt încredințat că preferi această scrisoare sinceră unei formule convenționale de scuze. Nădăjduiesc că nu te-am lovit prea rău. Cred că, întrucât ești o persoană care cunoaște lumea mai bine decât mine, nu ți-am produs un șoc profund și nici nu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ne mai înveselești. Alexander păru puțin încurcat, spuse că ar veni cu plăcere, sigur că da, că-i pare rău că a fost atât de absent dar că mai întâi de toate are să-mi spună ceva important și că ar prefera să mi-o spună de-a dreptul. — Exact așa să faci, i-am răspuns. Despre ce-i vorba? — Mă căsătoresc. Am rămas trăsnit. — Extraordinar! În sfârșit! am răspuns. Cu cine? O cunosc? — Păi, da, o cunoști, răspunse Alexander. Cu Georgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ce-ai spus acum, la urmă. Am spus că n-aș putea spera să nu fii nemulțumit sau chiar furios. Dar totodată sper că în cele din urmă ai să ne dorești numai bine. Vrei să ne vedem sau ai prefera să nu dai ochii cu noi? — Vă doresc toate cele bune chiar acum, am spus. Fără îndoială că vreau să vă văd. Nu știu de ce-ți închipui că aș putea fi nemulțumit. Mă tem că nu mai am nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mari actrițe. M-am apropiat de fereastră și am privit magnolia. Soarele palid scotea la iveală mușchiul de pe trunchiul ei bătrân. Părea fără viață. De ce nu mi-ai spus? am întrbat. — Așa cum ți-am spus, credeam că știi. Credeam că preferi calea blândă și implicită. — Și acum, de ce deodată ai ales calea dură și explicită? — Anderson m-a trezit, răspunse Antonia. În anumite privințe el m-a făcut mai radicală. După acel episod n-am mai putut continua în același fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
știut ea cât de puțin mă puteam baza pe proiectorul meu personal! Dacă aș fi luat realitatea mai În serios și aș fi ignorat mai mult imaginația, nu s-ar fi Întâmplat nimic. Oare Else Își amintea de Dora? Chiar dacă preferă monologurile, colega mea chiar vorbise cu Dora cu câteva zile Înainte. Poate că dacă i-aș fi reîmprospătat memoria, și-ar fi amintit. Pomeți proeminenți, păr scurt, blond Închis; aspect „nordic“. Nu atât de Înaltă cum te-ai aștepta. Mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
presupun, de fapt, sunt sigur, mă vor găsi și pe mine. M-am uitat atent la clienții restaurantului, Întrebându-mă dacă ar fi trebuit să-mi dau numele. Am respins ideea aproape imediat. Cât timp nu-mi puteam dovedi nevinovăția, preferam să suflu și-n iaurt. În definitiv, acestea erau niște lucruri pe care aș fi vrut să nu trebuiască să le explic - printre care, obiceiuri care sunt Încă pasibile de pedeapsă conform paragrafului 168, care nu permite persoanelor să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mi-am dat seama cât de terminat arăta, cu tenul palid și ochii tulburi. — Adică, cum Îți merge? Cu dragostea? Și serviciul? Elsbieta Oloaga? — Else, am răspuns iritat. Deși colega mea provenea din Polonia, după câteva decenii petrecute În Germania prefera să i te adresezi ca unei localnice. Inspirând adânc, i-am povestit ce am considerat că trebuie să știe. Capitolul patru Când ce am plecat, la aproape trei dimineața - eu cu bocancii mei noi și Anton cu gulerul desfăcut - prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
observase sticlele pe care chiriașul clandestin le lăsa la ușă când, pe la șase dimineața, reușea să deschidă zăvorul. Acum mă obliga să plătesc chiria pe două luni și să mă mut până la sfârșitul săptămânii. În loc să mă cert cu ea, am preferat să-mi caut un apartament fără gazdă. Trebuia să fie ceva În estul orașului pentru că nu-mi permiteam să dau mai mult decât plăteam pentru camera Închiriată. În sfârșit, Anton găsi un loc Într-o clădire dezafectată, Învecinată Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a „parteneriatului“. Nu-i era rușine de modul În care Îți câștiga traiul, dar munca era muncă și viața personală, viață personală. Următoarea noapte, când Dora a strigat „În sfârșit, goală!“, mi-am dat seama că aceasta era forma ei preferată de Întâlnire și am descoperit că n-aveam nimic Împotrivă - cel puțin nimic deranjant. În februarie Dora plutea În cada plină cu apă caldă și săpun, timp În care eu mă jucam de-a submarinul englez, așezat pe jos, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de clăbuci. — Uite, falnica noastră flotă a mai pierdut un vas de război, suspină Dora când ultimii fiori s-au retras și rotulele i s-au scufundat sub apă. Dacă se nimerea să fim În pat, ca atunci, În martie, prefera să se cuibărească confortabil În palmele mele, cu spatele gol, ca un indian pe calul său, și Îmi cerea cu o răsucire impetuoasă a capului să introduc un deget În locul rămas neocupat, ca să i se poată „alătura din nou lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mei vociferanți. Abia mai târziu, când Karp ne-a rugat să completăm „chestionarul psiho-biologic“, mi-am dat seama la ce făcea aluzie Froehlich. Părintele fundației reprezintă ceva ce jurnaliștii liberali numesc o Germanie „regenerată“, dar pe care colegii lor naționaliști preferă s-o califice drept „degenerată“. Încă În 1897, la doar treizeci de ani, Froehlich a fondat un comitet cu scopul de a sprijini drepturile homosexualilor. De atunci, a luptat pentru abolirea infamului paragraf 175, care incriminează „activitățile“ acestora. Ca tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
clădire, am intrat Într-o cameră la capătul căreia atârna un A mare, alb, care corespundea unui O negru, pe care l-am descoperit acum deasupra capetelor noastre - mai degrabă un colac de salvare decât o aură. — Care parte ai prefera? Dora dădu din cap Înspre litera A, apoi se Întoarse spre Karp. Putem s-o luăm de la Început? — Dacă vreți. Ghidul nostru se duse la o planșă cu ceva ce părea de la distanță o plantă sau un fluture. Recunoașteți acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să te purifici de unul din ei, trebuie să-l sacrifici și pe celălalt. Cei care sunt adepții „elevației biologice“, aleg conștient să ignore o latură a biologiei noastre. În cazul acesta, femeia este decantată din bărbat. De aceea, Martin preferă să vorbească despre „sexul gri“ - din respect pentru un sistem endocrin În care diferența dintre masculin și feminin este rareori clară și niciodată definitivă. Deschise ușa. O plăcuță anunța că intrăm În secția pentru „Deformări ale instinctului sexual“. Un cuplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mă gândesc la spatula vârâ În buzunar de Karp: În ceea ce privește conturul său, s-ar fi Încadrat perfect Între obiectele alungite de pe raft. — Lucrurile care ne plac au multe nume, remarcă solemn ghidul nostru, Înștiințându-ne că la fundație a fost preferată denumirea olisbos - după numele idolului viril confecționat din piele fiartă, folosit de femeile din Miletos, dar și de văduve, lesbiene sau alte femei depravate, pentru a face lucrurile mult mai excitante. Karp semăna cu un lector și vorbea ca dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
s-ar putea chiar să-i provoace scârbă. Astfel, este obligat să dezvolte strategii pentru a preveni pierderea puterii de acelui obiect. În cazul În care contextul banal este dezvăluit, riscă să devină impotent. Acesta este motivul pentru care fetișistul preferă spațiile Întunecate, circumstanțele voalate, demarcațiile neclare. Seamănă un pic cu un roman polițist: tensiunea se menține pînă când luminile se aprind și soluția e dezvăluită. — Vrei să spui că sexologul e un polițist? Dora avea un ton ironic. — Poate. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se aprind și soluția e dezvăluită. — Vrei să spui că sexologul e un polițist? Dora avea un ton ironic. — Poate. La acest gând Karp zâmbi. Dar nu uitați, nu vrem să smulgem vălul și să stricăm plăcerea oamenilor. Cei care preferă să țină secretele pentru ei pot s-o facă. Noi vrem doar să-i ajutăm pe cei care suferă. Și pot spune că sunt destui. Camera În care am intrat era plină de obiecte, instrumente și articole de Îmbrăcăminte. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
gest diplomatic. Numai că această doamnă are pregătire medicală, desigur. Indică spre un desen cu o asistentă Îmbrăcată Într-o uniformă simplă, neagră, ocupată să culce o femeie Într-un pat. Aparent, fiecare membru al fundației avea specialitatea sa. Froehlich prefera versiunea bărbătească a femeilor la care tocmai ne-am uitat, nu neapărat Îmbrăcate În pantaloni sau jachetă; Röser avea și el slăbiciunile sale despre care nu-i plăcea să vorbească, dar care, având În vedere interesul său pentru atleții tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un medic excelent. — Nu vrei să-ți demonstrezi talentul pe mine? Mi-am strecurat mâna În buzunar. Se pare că am dezvoltat... — Nu te prosti. Felix susține că nu-l deranjează decât sânii. Nu că nu i-ar plăcea, dar preferă să Îi admire la alte persoane. Încearcă să scape de ai lui cu bandaje. Și invidia femeilor pentru penis? Doar voi, vienezii, mai credeți În așa ceva. Dora Îmi sustrase țigara din nou. Structura oaselor e singurul lucru care poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cunoșteam pe nimeni În afară de Karp. Dacă aș fi mers la sediul poliției fără să știu ce mai făcuse de când nu ne mai Întâlneam, nimeni nu m-ar fi crezut. — De altfel, de ce aș avea Încredere În geniul ăsta? — Ce-ați prefera? M-am prefăcut că mă uit atent la chestionar. — Adevărul, evident. — Înțeleg... Karp zăbovi un minut, două. Într-un final, asigurându-se că ușa e Încuiată, Închise și geamurile. O muscă nimerise Între rame. Iritată, se lovea de geamul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Într-o cameră cu tavan Înclinat, băiatul pe care l-am văzut mai devreme o Îmbrățișa pe fată, stând lângă o poartă Într-o dimineața cenușie și rece. Karp se Întoarse spre mine. — Aceste trăsături regresive explică de ce anumiți copii preferă doica În defavoarea mamei sau alții Își iubesc fratele mai mult decât tatăl. Cel puțin, trebuie să acceptăm posibilitatea că tandrețea exagerată se poate transforma Într-o obsesie funestă. Mi se părea că pledoaria lui Karp pentru toleranță era un preambul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
agrafă pentru hârtie și se Îndreptă spre un stilou. Reuși să inspecteze și niște coli de sugativă, Înainte să-mi dau seama că interlocutorul meu vorbea de ceva timp. — Responsabilitatea e pe umerii persoanei mai vârstnice, În ciuda faptului că tribunalul preferă o altă viziune, chiar și-n zilele noastre. Acesta este unul dintre lucrurile pe care Martin ar vrea să le schimbe. O fată de șaisprezece ani... — Șaisprezece? Mie Dora mi-a zis că avea optsprezece. —...e o victimă. În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]