5,618 matches
-
locuințele lor și de a spori opțiunea lor spre deschidere socială și profesională. 3.2. Ameliorarea atitudinilor micro și macrogrupului social față de bolnavul schizofren. Nil nove sub sole: în realizarea obiectivelor profilaxiei terțiare este necesar să luptăm și astăzi cu prejudecățile referitoare la bolnavii psihici; deși medicația psihotropă modernă a arătat că schizofrenia este "reversibilă în sănătate", iar insul schizofren "un suferind ca toți ceilalți bolnavi...un frate de-al nostru descumpănit" (Pamfil & Ogodescu, 1976). “În primul rând există mentalitatea greșită
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
niște oameni temeinici, pricepuți și coerenți în acțiune, care să-și dorească și să fie capabili să realizeze un proiect național. Realitatea ultimilor 10 ani este o dovadă. De aceea - ca să reiau ideea - șansa românilor basarabeni, lăsând la o parte prejudecățile cultivate de generații, teama pierderii neprețuitului nostru specific local și neliniștea estompării „tradițiilor strămoșești”, este să devină o verigă în rețeaua ce se extinde. Dar cum să împaci această perspectivă pe drept cuvânt „milenaristă” cu realitatea imediată a unei țări
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
corect geopolitic, land-ul din care sosiserăm. Chestiunea necunoașterii de către cei din afară a problemelor noastre, ignoranța lor nepăsătoare, echivalând uneori cu o insultă, este veche. Și alții, mai mari și mai puternici decât noi, au de ruinat încă multe prejudecăți ale occidentalilor. Această stare de lucruri va persista atât timp cât vom rămâne închiși, cenzurați economic, lipsiți de posibilitatea de a călători, neonorând de cele mai multe ori nici măcar invitațiile destul de avantajoase în plan financiar care ne mai sosesc din când în când. Vina
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
culturală; intimitatea a devenit un simulacru: spectacol simbolic care a cruțat persoanele de implicarea socială, riscul de a se dezvălui pentru a Întreprinde, dar și primejdia sufocării printr-o prea atentă cruțare 22. Aceste considerații ridică un văl de pe răspândita prejudecată că jurnalul nu e decât o copie mecanică a realității, un fel de viață trasă la indigo. Or, ca simulacru, ca specie de sub zodia lui ca și cum, intimitatea, intimul obligă jurnalul să-și depășească palida condiție de oglindă servilă așezată În fața
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
trebuie să le cucerească. Intrând pe această filieră, În care intimul se descoperă ca o realitate ireductibilă și ca un punct de răscruce dintre Înăuntru și În afară, e de la sine Înțeles că el nu-și poate justifica nici una din prejudecăți. Secretul, Închiderea, opacitatea se dovedesc forțe inerte, pasive, ușor Înfrânte de un involuntar dar atotprezent instinct al comunicării. Intimul (și intimismul) nu se epuizează niciodată În spațiul limitat al paginii. Formule comunicaționale prin excelență (ne relevăm intimitatea nu pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Îl poate trezi la viață. În același timp, În orice autoportret scris putem reconstitui fragmentele unui jurnal intim in nuce. Metaforic vorbind, autoportretul se relevă a fi o fatalitate a jurnalului intim, ținta inconștientă a celui care scrie. Rămas Între prejudecățile fondatoare, jurnalul intim este și astăzi istoria secretă a unui eu care se descrie pe sine. El exclude, așadar, teoretic și de circumstanță, prezența cititorului, chiar dacă acesta e mereu presimțit și se proiectează pe sine undeva Într-un viitor incert
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Într-o necontenită mișcare centrifugă, descurajează sistematic Încercările de a trasa o poetică a jurnalului intim. Confruntarea cu structurile abstracte ale operei, cerută de către poeticile normative, se vede redusă la o simplă, insuficientă, imperfectă aproximare În câmpul supoziției și al prejudecății. Nu interpretarea, nu exegeza, nu comentariul sau explicația de text vor arăta unicitatea și caracterul irevocabil al operei literare, ci, Într-un sens mai larg, fidelitatea față de o idee. Față de mult-puținul pe care-l poate deduce prin strategiile inductive ale
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
unicitatea și caracterul irevocabil al operei literare, ci, Într-un sens mai larg, fidelitatea față de o idee. Față de mult-puținul pe care-l poate deduce prin strategiile inductive ale fiecărei lecturi. Așadar, pași insesizabili spre o poetică neconstrânsă de reguli și prejudecăți, nesupusă vreunui program. Poate doar aceluia de a găsi, În mulțimea de sensuri, potențialitatea literaturii așa cum ne-o ilustrează timpul, persoana și subiectivitatea: literaritatea vie, parafraza utopică a unei inexistente teorii, Întrevăzută, Însă, printre rândurile unui discurs insuficient articulat. Sens
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
teoretizante 1. Logos boètikos Din fericire, poetica nu e obligată să se conformeze structurilor fixe ale unui gen, ale unei specii. Libertatea ei de mișcare decurge din virtualitate, din ceea ce poate să fie2. Transgresând evidențele, poetica se Îmbogățește cu o prejudecată: aceea că literatura se lasă definită. Iluzie de scurtă durată, pentru că textul literar tinde să fie mereu altceva, să evadeze mereu spre altceva. Departe de a stabili sensul, „mecanismul” unei opere, poetica e, totuși, capabilă să-l identifice, să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
jurnalul aparținea exclusiv zonei invizibilului, păcat nemărturisit și de nepedepsit, cu trecerea vremii conștiința de sine a scriitorului e dată de raportul cu propriul inconștient. Intimitatea autorului devine un spațiu În care acesta jonglează cu datele obiective ale vieții, răsturnând prejudecăți, diminuând complexe. Jurnalul se substituie, adeseori, canapelei psihanalistului 15, loc al investigării unor profunzimi nici măcar bănuite. Reprezentarea spațială a eului, propusă de psihanaliză, a coborât autochestionarea În cele mai ascunse pliuri ale conștiinței. Existentul se subordonează subiectului și subiectivității, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a spune că jurnalul este o Întreprindere strict particulară: pentru mine Însumi. În loc să vadă implicațiile genului, ei conservă doar egocentrismul interdicției. Alunecând din zona cărții, a muncii la suprafață, În aceea a ascunsului, a muncii pentru sine, scriitorul devine victima prejudecăților sale. Actul de fundamentare a jurnalului intim este un pact cu viciul: cel care știe că vorbește fals este de-o extremă luciditate. Precizia descrierii provine din mecanica transpunerii trăitului. Scriitorul de jurnale e prea puțin atent la cum transcrie
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
intim scapă acestor determinații mărunte. Scapă chiar și tipului caracteriologic al celui care-l scrie 32. Imaginea sa generică e recuperată de un parti-pris clar formulat În chiar numele său: În scrierea zilnică, În mărturisirea permanentă, dincolo de presiunea calendaristică, dincolo de prejudecățile estetice. Conștiința de sine a jurnalului o dă comparația cu moartea. Ca și moartea, o negație a particularului 33, jurnalul tinde să instituie o universalitate fără nume, o egalizare, o nivelare a existenței sub spectrul jurnalierului. El acționează cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mai apropiat de acțiunea terapeutică, decât de cea literară. Firește, Într-o primă fază, În care funcția (auto)analizei se identifică, fie și parțial, fie și inconștient, cu tratarea și suprimarea tulburărilor, dar și cu o restabilire a integrității eului, prejudecata este motivată. Ea spune ceva și În cazul În care jurnalul intim ar funcționa ca un mecanism, de apărare, ca posibilă formă de reacție la incriminări. Anna Freud stabilește, În analiza energiei pulsionale inconștiente, termenul care, aplicat În studiul jurnalelor
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
intră În scenă abia În această clipă: când caracterul non-logic și non-articulat al gândirii intimiste devine un a priori al discursului. Aproprierile de tipul joycean al narațiunii sunt vizibile. De altfel, au și fost sesizate 81. Mai veche decât această prejudecată e evidența că scrisul nu se Împlinește decât printr-o funcție socială 82. Nimeni nu scrie numai pentru sine, nimeni nu acceptă riscul aneantizării eforturilor disperate de a se explica, de a comunica, de a intra Într-un anumit circuit
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Consiliului Europei, Comitetul Miniștrilor a ridicat problema revizuirii manualelor.[...] Activitatea a demarat [...] pornindu-se de la ideea că manualele de istorie, dacă sunt elaborate de echipe independente de experți aleși din toată Europa, ar putea fi îmbunătățite prin eliminarea stereotipurilor, a prejudecăților sau a erorilor grosolane în ceea ce privește alte țări. Rezultatul, se spera, ar fi putut contribui la o pace stabilă și la o înțelegere mai profundă, mai ales între țările din Europa. A devenit repede evident că o asemenea abordare este prea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
începînd cu cel al limbajului și terminînd cu întreaga cultură, semiotica este o fascinantă deschidere (nu întîmplător unul din primele tratate de semiotică literară se numește Opera deschisă) nu spre cum-ul textului, ci spre de ce-ul interpretării. Reformulînd vechi prejudecăți (cultură nobilă/vs/ cultură de masă) și metode eclectice sau neadecvate, semiotica se instituie ca un nou cîmp disciplinar (termenul de campo a fost lansat de Umberto Eco într-una din primele dispute despre semiotica știință sau metodă), apt să
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
apoi să fie apreciată o clipă ca un cod fără mesaj... Metoda structuralistă se constituie ca atare în momentul în care mesajul este regăsit în cod, fiind degajat printr-o analiză a structurilor imanente și nu impus din exterior prin prejudecăți ideologice" (Gérard Genette, 1966: 150). 2.3. Structuralismul european și structuralismul american Inaugurată de reflecția saussuriană asupra limbajului, lingvistica structurală s-a diversificat în mai multe curente: funcționalismul și școala de la Copenhaga în Europa și distribuționalismul american (Leonard Bloomfield care
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
hrănit curentul antropologic actual, mitul nu este sinonim cu ficțiune, ci semnifică histoire vraie, esențială, exemplară. Mitul este povestirea unei creații din timpul fabulos al începuturilor (illo tempore). Mitul este într-un fel modelul exemplar al oricărei creații. Lévi-Strauss combătînd prejudecata atașată gîndirii sălbatice (și anume subdezvoltarea, ilogismul), ca și Gilbert Durand au promovat mitul ca semnificație fundamentală: le premier dans tous les sens du terme; Bien loin d'être le produit d'un refoulement ou d'une quelconque dérivation, c
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Viața femeilor e prea limitată ori prea ascunsă. Dacă o femeie se destăinuie, primul reproș ce i se face e că nu mai e femeie. Și așa e destul de greu să pui unele adevăruri în gura unui bărbat 61. Ce prejudecată este asta, trâmbițată în Carnetele de note ale Memoriei lui Hadrian, una dintre cele mai cunoscute cărți ale ei? Nu studiase tradiția literară din Marea Britanie de la Jane Austen la George Eliot și din Franța de la Madame de Sévigné la Georges
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
în postmodernismul vestic exclușilor, marginalizaților (literatura celor de culoare, pictura și sculptura gay, importanța pe care și-o adjudecă în cinematografie perspective precum cea feministă, asiatică, amerindiană, etnică etc.). Într-un cuvânt, minoritarilor. După ce o perioadă îndelungată s-a întreținut prejudecata că postmodernismul ar fi un curent exclusiv occidental, generat doar în condițiile societății postindustriale consumiste, se inițiază, în actualitate, o lărgire a percepției asupra lui grație generoaselor exemple oferite de societățile postcomuniste ale Europei de Est. Postmodernismul estic a apărut
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
universale pe care îl transformă într-un proces mobil, dinamic de reapreciere. Ea operează prin factori precum kitch-ul, ironia, simularea pentru ca opere considerate tabu să fie repuse, sub o formă "accesibilizată", în circuitul de lectură și astfel să fie împrăștiate prejudecățile literare. "Descoperirea bunului-gust al prostului-gust poate fi o eliberare"322, avea să noteze Susan Sontag, observând că parodia practică de fapt o eliberare de sub tirania modelelor prin râs. În imediată descendență se situează hibridarea, contaminarea între genurile literare pe care
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
astfel încât să corespundă și chiar să "oglindească" anumite principii ale iluminismului. Michel Tournier procedează antitetic: dacă, la început timid, Robinson îl educă pe reprezentantul lumii păgâne, sfârșește prin a-și însuși de la acesta o lecție fundamentală, anume "dezvățarea" de toate prejudecățile dobândite, paradoxal, prin educație, care-l încorsetează și-i îngrădesc posibilitatea de a se autocunoaște. Și, chiar dacă nu sunt puține scrierile care fac referire, sub o formă sau alta, la modelul livresc oferit de iluministul englez (ajungându-se chiar la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de către italieni la abuzuri. În mintea multor români, cu precădere tineri, imaginea pozitivă a italienilor de persoane binevoitoare a fost înlocuită cu aceea de "exploatator" la locul de muncă, a proprietarului unei case de închiriat, al omului legii care are prejudecăți ostile împotriva imigranților.3 Un rol negativ în promovarea dialogului dintre români și italieni l-a avut și prezentarea anumitor abordări mentale greșite ale românilor din Italia, cum ar fi: închiderea propriu-zisă a comunității și izolarea acesteia. Claudia Brunetta de la
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
nu se transforme în prădători? Dincolo de valabilitatea sau nonvalabilitatea unei ipoteze de acest tip rămâne faptul că "în inima neagră" a societății italiene, în dimensiunile sale cele mai profunde și obscure, fierbea, alimentat de cronici și manipulări ale presei, o prejudecată profundă față de anumite grupuri naționale. În plus se manifestă un factor important care produce o criză a acelui pact, consens existent în interiorul societății civile italiene care impunea interzicerea în public a discursurilor de tip rasist. Ceea ce putem să observăm este
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
Prima observație vine în mod spontan (aproape banală) și este că integrarea familială este mult mai ușoară dacă soția româncă intră în familia soțului italian (presupunând că se conformează la "regulile" deja existente), în timp ce este mult mai problematic situația inversă: prejudecățile din partea italiană sunt însemnate, așa cum demonstrează numeroase exemple preluate din cronica neagră. Un exemplu din multe altele: la Falerna (Catanzaro), la începutul lunii noiembrie 2009, un părinte și fiul său au fost trimiși în arest la domiciliu deoarece și-au
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]