12,874 matches
-
în echivocul, vechi de cînd lumea (și literatura), al dragostei de băiat. Așa că o moștenire tot există. Ce intră în ea? O femeie cu draci (cîte unul pe fiecare umăr, Mormocea și Țaporea, mototolii), ca soața lui Ipate, care se pricepe să se facă, dintr-o joacă, mică-mică, așa de mică de-o încape o boabă de salivă de cotoi. Tănase motanul, care înghite diverse lucruri, șoareci citiți care scriu, pînă și pe stăpînă-sa, Minodora. În fine, felurite obiceiuri de mică
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
amuzanți. Dacă nu înțelegi ce vorbesc și ce se spune despre ei, dacă te-ncurcă trei anexe complicate, cu povești scrise într-un idiom din viitor, cu personaje bizare, eclozate din cîte-o farsă, nu-i nimic. Nu trebuie să-i pricepi, trebuie să-i guști, lingîndu-te pe degete, ca și cum arătătorul cu care dai pagina ar fi prins aromă de caramele topite. Așa sînt ei, cu poveștile lor: niște gămălii de Krumpenzucher, uitate într-o bombonieră de argint, cu monogramă. Depinde cum
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
urmărești trama. Așa că, pe lângă o intrigă sentimentală nereușită, " Viața ca un pariu" îmi oferă secvențe televizate de fotbal american, o jonglerie cu numele unor echipe de care n-am auzit, un mic tur al unui sistem pe care nu îl pricep (cum de se pariază și pe meciurile din universități și pe cele profesioniste? Adică e ca și cum eu aș paria pe evoluția unei echipe din divizia C, în primul caz?). În sfârșit, singurul mod în care poți să ieși nefrustrat de la
Cine are premiera în ianuarie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10934_a_12259]
-
scenă. Cel puțin în seara reprezentației pe care am văzut-o eu. Dar este credibil. Disfuncția majoră în spectacol apare în relația celor doi amici. Personajul lui Coșuleț este mecanismul răului, golanul dur, care minte și mimează mereu că este priceput în tot și toate, este "modelul" care îi fură mereu mințile inocentului, pe care este gata de fiecare dată să-l urmeze oriunde, pînă la capăt. Așa cum joacă Florin Coșuleț, superficial, exterior, din vîrful buzelor - las la o parte că
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
lor locuințe, iar când vor să mobileze după gust propriu, îngrămădesc piese achiziționate pe la consignații, fără a mai putea să le și așeze la locuri, ,încercând o acomodare proprie într-un confort ce le rămânea străin, de care nu se pricepeau să se folosească și care nu le dădea satisfacții". întrețineau, prin urmare, relații strict utilitare cu obiectele din jur, refuzându-le instinctiv pe cele afective, ,privându-se" de bucuria obișnuințelor, de comoditatea tabieturilor, străini de atmosfera casei, și fără vreun
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]
-
Paul Iorgovici, în lucrarea sa, publicată în anul 1799, Observații de limbă românească. Scrie, printre altele, Paul Iorgovici în această lucrare deschizătoare de drumuri, cu referire la ,libera voință": , Tot insul e slobod a gîndi de fiece lucru după cum se pricepe". De la această formă cvasi-primitivă de ,libertate a voinței", conceptul și, mai ales, formele de manifestare a libertății se diversifică. Oamenii încep să gîndească alternative, ei își spun tot mai hotărît punctul de vedere, pro sau contra, își exprimă îndoielile, se
Istoria ideii de libertate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10939_a_12264]
-
unul altuia din Romeo și Julieta am avut aceeași strângere de stomac ca la orice alt film american - cel de față fiind britanic - care postulează întotdeauna că relația dintre doi scriitori se caracterizează printr-un pingpong de citate. Asta ca să priceapă "bizonul" (american sau român) că, vezi dom'le, scriitorii ăștia au tot atâta cultură câtă capacitate de creație. Dacă nu, nu se califică, nu sunt autentici... Înțeleg unde bătea regizoarea, vrând să arate că în acea vreme poezia și poeții
O scuză și două noutăți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10952_a_12277]
-
obicei coroziv. Dar, la urma urmei, filmul face apologia obsesiei feminine într-un mod cu totul nou. În primul rând, nu îi glorifică intensitatea sau manifestările tumultoase. În al doilea rând, vezi trecutul prin perspectiva protagonistei și abia aproape de final pricepi longevitatea obsesiei. Modul în care lungmetrajul o dezvăluie gradat îi redă întreaga complexitate pe măsură ce protagonista o readuce în - să-i spun așa - lumina conștiinței.
O scuză și două noutăți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10952_a_12277]
-
se împuște din nou? Or, lungmetrajul îți răspunde cu jumătate de gură și oscilează de la Ťdať la Ťbať. Ideea principală e că autoritățile află și îi trimit pe unii, hăis, pe ceilalți, cea, ca să îi împiedice să fraternizeze. Iar nu pricep: soldații nu știau că există cenzură militară? Credeau că superiorii o să-i felicite pentru merite deosebite pentru că au lăsat armele? Habar n-aveau că un asemenea act se cheamă dezertare? Credeți-mă pe cuvânt, orice soldat știe asta... Lungmetrajul are
Premiereînainte de Crăciun by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11011_a_12336]
-
de muncă, la mulți ani după revoluție, a fost și cea dintâia în care a trecut pragul unei cârciumi de șantier. La plecarea spre casă, după program, a intrat glonț în bufetul muncitoresc din apropierea carierei, botezat de mineri - lesne de priceput de ce - “La pufoaica-ngăurită”. Tot atunci era pentru prima oară când se îmbăta... A băut ca să-și înece amarul până s-a făcut criță. Când să se închidă localul și-au dat să plece chiar și cei mai fideli și destoinici
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
o limbă necunoscută lui, strigau, se agitau, își manifestau bucuria, pentru ce, habar n-avea... Doi bărbați în uniformă militară i-au reținut pașaportul și i-au pus cătușe la mâini. într-o engleză de baltă, pe care greu a priceput-o, i s-a explicat că la ei e revoluție, că regimul comunist a căzut, un alt sistem, democratic, s-a instaurat și că... e arestat. Inima stătea să-i sară din piept, broboane de sudoare îi invadaseră fața și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
universul său poetic. “La Ion Alexandru, realismul dur și primordial nu e mitic, ci de o autenticitate de-a dreptul fioroasă,” semnează undeva criticul Ion Negoițescu. O oarecare necontinuare, ambiguitate în unele din poemele lui sunt voite, deoarece cam astfel pricepe poetul realitetea. Stilul torențial, supraîncărcat, șerpuitor/serpentios și nu rareori obscur, constitue o tehnică de versifi cație care duce la « apocalipse » ale imaginii în poezia lui Ion Alexandru. Ion Andreiță - poet, publicist, prozator și traducător. A excelat mai ales ca
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
înțelegem neliniștile, spaimele, temerile, impecabil camuflate în spatele ținutelor severe. Abia sosit în România, doctorul Carol Davila îi împărtășește soției sale românce exasperarea în fața unui comportament care face ravagii și astăzi, mai ales în viața politică: Oamenii aceștia ar trebui să priceapă odată că, dacă au obiceiul să se insulte spre a se săruta a doua zi, și dacă obișnuiesc să-și ierte micile lașități zilnice, din pricina politicei, un om de onoare nu se poate supune unor astfel de moravuri". Într-un
Viața și opiniile bonjuriștilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10998_a_12323]
-
-și ierte micile lașități zilnice, din pricina politicei, un om de onoare nu se poate supune unor astfel de moravuri". Într-un secol al duelurilor menite să rezolve chestiunile de onoare, unui om venit din vestul Europei îi este greu să priceapă tradiționalul nostru ,pupat Piața Endependenți". Se pare însă că, în timp, i-a fost mai simplu domnului doctor să se adapteze la aceste moravuri dîmbovițene, decît să militeze eficient pentru schimbarea lor. Foarte interesantă este analiza pe care Ioana Pârvulescu
Viața și opiniile bonjuriștilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10998_a_12323]
-
se agită la Cotroceni băgând de seamă că are două mâini cu care nu prea mai știe ce să facă... Însă totul se gată cu bine, din moment ce doamna secretar de stat declară că îi suntem frați, ceea ce înseamnă că a priceput gluma cu scara și că e de-a noastră, ce mai! Haralampy e în delir: -Ați văzut? Ați văzut? Mi-a zis frate... -La al câtelea pahar de pălincă ești?, îl întreabă nevastă-sa. Cad fulgi de omăt - iarna e
Dezlegarea lui Haralampy la pălincă... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11043_a_12368]
-
mazili și pe răzeși, care se delimitau de cei aflați mai jos de ei și nu înțelegeau să aibă nimic comun cu țărănimea. O surpriză a însemnat pentru el atunci când, la Căprești, a dat peste o tânără evreică ce nu pricepea o boabă rusește, dar se exprima într-o limbă curat moldovenească, într-o moldovenească limpede (p. 42). Lucru cu atât mai de mirare pentru dânsul, cu cât, altminteri, se lovea mereu de alte și alte aspecte ale rusificării. în vizita
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
bărbat se ascunde deosebirea dintre noi soldații și cei care ne conduc. Fiindcă oamenii se împart în cei care ucid și cei care urăsc. Noi, soldații, suntem soiul nedăruit care ucide, pleava ordinară față de cei dăruiți și puternici care se pricep să urască. Poți învăța un om cum să se slujească mai iute de sabie decît de furculiță. Dar ura e o treabă care se învață vreme de generații. E un dar. Ca o voce frumoasă. Un dar mai periculos decît
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
de fapt, a încercat să păcălească opinia publică. Tablouri scumpe care ridică întrebarea de unde a avut Adrian Năstase bani să le cumpere sau cum au ajuns în posesia lui, dacă m-a avut cu ce le cumpăra. Cum nu mă pricep la evaluări de tablouri, ci știu doar cam cît costă la noi diverși pictori, nu mă pot pronunța asupra acestor evaluări. Dar ca om care își face o colecție imaginară de picturi, afirm cu mîna pe inimă că Adrian Năstase
Acasă la Adrian Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10815_a_12140]
-
că, în fiecare vineri seara, la Realitatea Tv, la ,Zece fix", emisiune moderată de Stelian Tănase, invitatul este Mircea Dinescu și... -Mă fârtate, îmi zice prietenul, ce-mi place de hărmălaia ăstora, că vorbesc deodată și nu mă obligă să pricep cine știe ce absconsități... ALTE CELE... - Teleenciclopedia - o emisiune care salvează TVR 1 de la multe păcate... - La ,Restanțele criticii literare" din 28.02, invitat: Petre Stoica emisiune de istorie literară vie... Paul Georgescu, Petru Dumitriu, Adrian Maniu, A.E. Baconsky, Blaga, Agârbiceanu
Promovarea de la "prostănac" la "arogant" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10816_a_12141]
-
decăzut, nimerind îndărăt, în altă epocă și care vorbea grecește, însă cu un accent trac... Fără ca toți cei ce participau la Banchet să înțeleagă ceva, personajul, care ținea la ureche un fel de scoică părând a vorbi singur,... numai Fedru pricepuse, și le traduse și celorlalți ce zisese tipul rătăcit printre ei; ciudățenia de personaj zisese, dar nu lor, ci altora, care nu erau de față: cică...fără violență, auziți?... habar n-au, că dacă n-ar fi ea, tocmai ea
Eros ori Ura (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10865_a_12190]
-
scurtă, să fie un flash emoțional de o splendidă cromatică. Citeam în avion un interviu al unui domn fizician, dintr-o familie de irlandezi de la NewYork, familie stabilită la Istanbul pe cînd băiețelul avea șase ani, și mă străduiam să pricep de ce a rămas aici, de ce nu s-a întors la New York. Sau la Londra. John Freely, profesor doctor la catedra de fizică a Universității Bogazisi este îndrăgostit și extaziat, de-o viață, de Istanbul, cu mult mai misterios decît Veneția
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]
-
astfel din lucrul la computer. Mă crispam din neștiință, în primul rând și, mai apoi, dintr-o țărănească reticență în fața a tot ceea ce mi se părea că pătrunde cu iz de "străinătate" în tabieturile mele. Abia mă făcuse Mircea să pricep cam ce-i acela telex, cum devine situația cu faxul și, mult mai greu, ce rost are un celular. Mă îndârjeam să-i repet: "Nu ține chestia la mine", de parcă eu aș fi fost ultimul apărător al scrisului olograf. "Bătrâne
Mircea, computerul și dorul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10876_a_12201]
-
mă întrebați. S-a spus despre literatura mea că e livrescă, ludică... De fapt, eu observ mereu viața. Văd enorm. Tot ce am scris, în prealabil am experimentat. Nu sînt un om de știință, dar am făcut, așa cum m-am priceput, experimente. De pildă, mi-am apăsat ochiul cu degetul ca să văd cum se modifică liniile obiectelor din fața mea. La un moment dat, îmi luasem un binoclu, pe care l-am întors pe toate părțile, pe urmă i-am scos lentilele
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
vine lumea la Operă. La Viena, de exemplu, vin, fiindcă are tradiție muzicală și e oraș turistic. Și la noi, pe străini nu-i prea puteai aduce să vadă un spectacol de teatru. La Operă, le era mai ușor să priceapă, Violeta moare la fel peste tot. Dar ,șefii" nu erau interesați să atragă publicul. Ca să nu mai spun că, dacă se întîmpla să vină un artist străin, cum a fost vizita Elisabethei Schwarzkopf, trebuia să se ocupe directorul Operei de
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
ambiguitatea. E interesat de istoria mică, ca să îl pastișez pe Lyotard. Din punctul acesta de vedere, e mai înțelept decât unul dintre scenariștii săi pentru München, care crede că a realizat cu acest lungmetraj ,ficțiune istorică". Adicătelea, cred eu, Spielberg pricepe că sintagma citată are potențial de pleonasm, că în orice istorie - mai ales cea mare - există ficțiune, chiar dacă identificarea nu e totală. Și că, prin urmare, istoria se supune unor reguli narative, precum și unor macroeconomii textuale. Repet însă, Spielberg nu
Istoria intră și iese din "München" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10890_a_12215]