9,297 matches
-
funcționând pe principiul „regele domnește, dar nu guvernează”, să exercite prin prerogativele acordate și prestigiul personal o influență pozitivă asupra mediului politic, să mențină stabilitatea internă, să vegheze la unitatea și consolidarea statului. Or, Înscăunarea cu drepturi ereditare a unui principe dintr-o dinastie occidentală putea Îndeplini mai lesne condițiile mai sus enunțate. Această soluție mai avea și alte avantaje. Ea punea capăt electivității domnului dintre pământeni, fapt ce provocase numeroase fricțiuni În mediile conducătoare, din cauza instabilității domniei și adâncirii rivalităților
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
și alte avantaje. Ea punea capăt electivității domnului dintre pământeni, fapt ce provocase numeroase fricțiuni În mediile conducătoare, din cauza instabilității domniei și adâncirii rivalităților dintre pretendenții care suprasolicitau tronul cu imense sume de bani. În egală măsură, se spera ca principele străin să aducă, cu sprijinul țării de proveniență și a dinastiei de care aparținea, mai multă siguranță și prestigiu noului stat ce urma a fi edificat, să contribuie la emanciparea și asigurarea unei existențe libere pentru națiunea română. Fără a
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
multă siguranță și prestigiu noului stat ce urma a fi edificat, să contribuie la emanciparea și asigurarea unei existențe libere pentru națiunea română. Fără a fi amestecat În luptele politice de până atunci, fără rude sau protejați În noua țară, principele străin putea asigura ordinea și stabilitatea În conformitate cu principiile de guvernare caracteristice monarhiilor constituționale. Toate aceste concepte erau cunoscute În Epoca Unirii și erau folosite de susținătorii lor În favoarea instalării dinastiei străine pe tronul noului stat. Felul acesta de a gândi
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
pentru aducerea prințului străin. Astfel Încât, doar pentru un neavizat ar putea constitui o surpriză angajamentul reprezentanților partidei unioniste de a acționa cu consecvență, și pe viitor, pentru realizarea acestui ultim obiectiv al programului unionist: Înscăunarea pe tronul țării a unui principe străin. Din aceste motive, la 4/16 ianuarie 1859, cu doar o zi Înaintea alegerii domnitorului, un grup de cinci deputați, printre ei și M. Kogălniceanu, au prezentat Adunării elective a Moldovei propunerea de a se da „un vot foarte
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
un grup de cinci deputați, printre ei și M. Kogălniceanu, au prezentat Adunării elective a Moldovei propunerea de a se da „un vot foarte lămurit”, care „să facă cunoscut țării și Europei că noi persistăm a voi Unirea sub un principe străin”. Și cum nu existau condiții pentru o astfel de unire, domnitorului ce urma a fi ales i se cerea să accepte ca „cea mai sacră a sa datorie a grăbi Înfăptuirea acestei uniri pentru a se justifica speranțele noastre
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
49 voturi ale deputaților prezenți, o adresă de mulțumire către puterile garante unde, exprimându-și gratitudinea pentru „recunoașterea și garantarea drepturilor Principatelor Române”, se reafirmă, Într-o manieră categorică, declarația că „Unirea Principatelor Într-un singur stat și sub un principe străin... este și va fi dorința cea mai vie, cea mai aprinsă, cea mai generală a nației române”. La finalul adresei, Adunarea Își exprima speranța că Europa „va ține seama de dorințele rostite În atâtea rânduri și cu stăruință, de
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
Știrbei, C. N. Brăiloiu, au semnat un legământ În care, luând În considerare situația țării și interesele ei, precum și votul celor două Adunări ad-hoc, se angajau ca „la caz de vacanță a tronului, să susținem prin toate mijloacele alegerea unui principe străin dintr-una din familiile domnitoare În Occident”. În același timp, ei se legau „pe onoare” să voteze „un principe străin” și „să stăruim În acest vot până-l vom dobândi” <ref id="16">16 D. A. Sturza, Însemnătatea europeană a
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
celor două Adunări ad-hoc, se angajau ca „la caz de vacanță a tronului, să susținem prin toate mijloacele alegerea unui principe străin dintr-una din familiile domnitoare În Occident”. În același timp, ei se legau „pe onoare” să voteze „un principe străin” și „să stăruim În acest vot până-l vom dobândi” <ref id="16">16 D. A. Sturza, Însemnătatea europeană a realizării definitive a dorințelor rostite de Divanurile ad-hoc În 7/19 și 9/21 octombrie 1857, În Analele Academiei Române. Memoriile
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
să aibă În vedere două chestiuni importante: a) menținerea Unirii Principatelor realizată În virtutea autonomiei țării și având o durată perpetuă și un caracter irevocabil, nelegată de persoana fostului domnitor și b) aducerea pe tronul țării ca monarh constituțional a unui principe străin care să Întemeieze monarhia ereditară. Demersurile făcute și, mai ales, plebiscitul organizat Între 2/14-8/20 aprilie 1866, prin care, cu o majoritate covârșitoare, cetățenii Principatelor Unite s-au pronunțat pentru aducerea lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, n-au influențat
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
p. 52. </ref>. Mai mult, un an mai târziu, aflându-se la Sankt Petersburg, George Bibescu a cerut recomandarea Legației române pentru a i se prezenta lui Giers. În sprijinul cererii sale, Bibescu invoca faptul că este cunoscut ca un principe În Europa, ca „un personaj Înalt”. Oarecum firesc, Bibescu nu a primit sprijinul legației deoarece, pe de o parte, Îl cunoștea ca un „aspirant la Tronuri”, iar pe de altă parte, ar fi avut nevoie de o autorizație de la ministerul
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
vedere al uzanțelor diplomatice <ref id="38">38 Faptul că oamenii Încercau să găsească formule cât mai potrivite, mai politicoase, este demonstrat de faptul că În memoriile deschise adresate lui Carol apar expresii de genul: „Măriei Sale Domnitorului”, „Alteței Sale Serenisime Principelui”, „Domnitorului Carol I”, „Mariei Sale domnitorului românilor, Carol I”, iar În ziarul Românul din 2 martie și, respectiv, din 5 iunie 1868 se utilizau formulele: „Înălțimei Sale, domnitorului Carol I”, sau chiar „Alteței Sale Regale, Principelui Carol I, domnitorului Românilor
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
Domnitorului”, „Alteței Sale Serenisime Principelui”, „Domnitorului Carol I”, „Mariei Sale domnitorului românilor, Carol I”, iar În ziarul Românul din 2 martie și, respectiv, din 5 iunie 1868 se utilizau formulele: „Înălțimei Sale, domnitorului Carol I”, sau chiar „Alteței Sale Regale, Principelui Carol I, domnitorului Românilor”. </ref>. Demersurile pentru găsirea unei noi titulaturi acceptate și de Europa sunt foarte numeroase, iar cel mai mare sprijin În această problemă, așa cum am mai precizat, ni-l acordă Austria. Motivația se leagă de Încercarea ei
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
plebiscit), la 11 februarie 1866, Carol de Hohenhollern Sigmaringen, devine domnitorul României sub numele de Carol I (în condiții complexe, ca urmare a eforturilor depse de toți liderii politici ai vremii). Astfel, România era condusă pentru prima dată de un principe ce avea să instituie o dinastie, și care va reuși după cucerirea, independenței de stat să transforme în Regat statul pe care-l conducea în anul 1881 România devine Regat, iar Carol I și soția sa Elisabeta I, au primit
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
după cucerirea, independenței de stat să transforme în Regat statul pe care-l conducea în anul 1881 România devine Regat, iar Carol I și soția sa Elisabeta I, au primit titlul de Altețe Regale. Carol, era al doilea fiu al principelui Karl Anton de HohenyollernSigmaringen, și a urcat treptat în ierarhia militară prusacă începând din 1857 când intră în armată. După urcarea pe tron, Carol I începe să se gândească la căsătorie. Era încurajat în acest sens atât de reprezentanții instituțiilor
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
Fetești-Cernavodă; construirea, (pe banii săi) a Ateneului Român; a Bibliotecii Naționale din Iași; a Școalii Superioară de Război; a Teartului Național din Iași; a Fundație Universitară „Carol I” (avea ca scop ajutorarea studenților)<footnote Cristache Gheorghe, Florian Tucă, Voievozi, domnitori, principi, regi,președinți și alți șefi de stat din spațiul românesc, Editura DC Promotion, București, 2006, p. 289 footnote>. Nici activitatea Reginei Elisabeta nu a fost mai puțin spectaculoasă. Elisabeta a știut să îmbine armonios viața și activitatea publică cu cea
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
împrejurimile lui s-a dovedit a fi pentru Măria Sa Elisabeta, locul ideal de relaxare. Prin anul 1895 însă s-a produs o schimbare majoră în viziunea și comportamentul Reginei Elisabeta. Elisabeta a dorit la un moment dat să căsătorească pe principele Ferdinand cu domnișoara Elena Văcărescu, domnișoara ei de onoare. Proiectul era absurd și în contradicție vădită cu rostul însuși la noi, al unei dinastii străine. Măria Sa Elisabeta a fost atunci victima unui grup în fruntea căruia se afla secretarul ei
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
prinț, strămoși autentici ori închipuiți, în somptuoase galerii voievodale (precum cea de la Hurez, „dunga cea mare și blagorodnă a rodului și neamului”, unde Basarabeștii, înaintași pe linie paternă ai lui Constantin Brâncoveanu, sunt zugrăviți alături de Cantacuzinii din care cobora mama principelui și de rudele domnești ale soției aceluiași), în „mobilele” ce compun steme tot mai complicate, în textele ce etalează genealogii domnești, în versurile heraldice, în compuneri literare precum Poemul cronologic alcătuit de Dosoftei și completat în câteva rânduri. U. baroc
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
C. Ș. Făgețel, Ion Dongorozi, Al. C. Calotescu-Neicu (1929-1930), apoi din nou C. Ș. Făgețel (din 1937), căruia în 1939 i se alătură D. Tomescu. Apare cu sprijinul Direcției Educației Poporului, iar din 1939 cu cel al Fundației Culturale Regale „Principele Carol” și al căminelor culturale din Oltenia. În editorialul primului număr, Foi pentru popor, Simion Mehedinți susține că o revistă se scrie „cu gândul la interesele poporului” și trebuie să devină „o jertfă de fiecare zi din partea celui care o
VATRA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290467_a_291796]
-
N. Iorga, Două poete de sânge românesc în Franța: Elena Văcărescu și Anna de Noailles, UVR, 1925, 26; Davidescu, Aspecte, 530-531; N. Iorga, Elena Văcărescu, R, 1925, 7-8; Basil Munteanu, Elena Văcărescu, G, 1926, 6-8; Cezar Petrescu, Elena Văcărescu și principele consort, CU, 1927, 13 mai; Aida Vrioni, Elena Văcărescu, RVS, 1927, 5; Paul Valéry, Souvenirs littéraires, „Conferencia” (Paris), 1928, 7; Camil Petrescu, Ambasadoarea, UVR, 1928, 10; Basil Munteanu, Elena Văcărescu, UVR, 1928, 10; Eugène Pohonțu, L’Activité patriote d’Hélène
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
piesă, Dracula în Carpați (2002), realizează o sinteză sui-generis între idei din cronici, documente și sugestii oferite de narațiuni, legende despre Vlad Țepeș, cu multe elemente de fantastic preluate nu numai din folclor, ci și din câteva scrieri suprarealiste. Eseul Principele Dracula, Doctor Faustus și Machiavelli (2002) confirmă interesul pentru un subiect căruia Z. îi consacră ani de studiu. A mai alcătuit un volum intitulat Aforismele și textele lui Brâncuși (1980), în care adună pentru prima oară opiniile despre artă ale
ZARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
Ieșirea la mare, Cluj-Napoca, 1985; Teii înfloresc pentru Irina, Cluj-Napoca, 1992; Cartea României Mari, pref. George Uscătescu, Cluj-Napoca, 1993; Să nu te lași scris, București, 1993; Brâncuși și civilizația imaginii. Anii revoluționari 1907-1918, Cluj-Napoca, 2001; Dracula în Carpați, Cluj-Napoca, 2002; Principele Dracula, Doctor Faustus și Machiavelli, Cluj-Napoca, 2002; Ziua zilelor, pref. Constantin Cubleșan, Gelu Neamțu, Cluj-Napoca, 2002. Ediții, antologii: Aforismele și textele lui Brâncuși, pref. Marin Sorescu, Craiova, 1980; Brâncuși, cioplitorul în duh, Iași, 2001; Brâncuși și Transilvania, Cluj-Napoca, 2001; Lazăr
ZARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
, Ioan (a doua jumătate a sec. XVII), cărturar, traducător. Protejat de principele Mihail Apáfi, preotul calvin Zoba, originar din Vințu de Jos (în Alba), este făcut în 1664 nemeș, împreună cu fratele său Oprea. Protopop la biserica reformată din Sebeș (1682-1684) și secretar sinodal, el reia tradiția tipăriturilor religioase în limba română. Sprijinit
ZOBA DIN VINŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290745_a_292074]
-
Apáfi, preotul calvin Zoba, originar din Vințu de Jos (în Alba), este făcut în 1664 nemeș, împreună cu fratele său Oprea. Protopop la biserica reformată din Sebeș (1682-1684) și secretar sinodal, el reia tradiția tipăriturilor religioase în limba română. Sprijinit de principe și de mitropolitul Varlaam al Ardealului, instalează în 1683 o tipografie românească la Sebeș, mutată în 1685 la Bălgrad (Alba Iulia). Prima tipăritură aparținând lui Z., Sicriul de aur. Carte de propovedanie la morți (1683), este o lucrare de omiletică
ZOBA DIN VINŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290745_a_292074]
-
completate cu numeroase pilde, citate latinești și „învățături”, moralizând în sens iluminist despre cinstea cuvenită părinților și femeilor înțelepte, despre fățărnicie și goana după agoniseală, despre viața echilibrată ce trebuie dusă la senectute. O prefață a cărții conține reverențele datorate principelui Apáfi, iar a doua, „cătră cetitori”, va deveni cunoscută pentru atenția acordată regionalismelor. Explicate prin procedeul glosării, ele îmbogățesc sinonimia limbii, săracă în epocă. Expresivitatea „propovedaniilor” e dată de seria epitetelor plasticizatoare și de comparațiile largi, metaforizante. Cărare pre scurt
ZOBA DIN VINŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290745_a_292074]
-
Al. Vlahuță și G. Tutoveanu. Transferat la începutul anului 1918 la București, își va exercita profesia până în 1940, când se pensionează. Lucrează mai întâi la Administrația Domeniilor Coroanei, din 1921 este director adjunct, iar din 1922 director la Fundația Culturală „Principele Carol”, unde împreună cu Gh. D. Mugur întreprinde acțiuni de culturalizare, inițiind și colecția enciclopedică „Cartea vieții”, care cuprinde, pe lângă scrieri literare, o culegere de colinde și una de proverbe, lucrări de uz practic, precum Chestionar folcloristic, Îndreptar pentru conducătorii culturali
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]