3,139 matches
-
prin mijloacele corporațiilor multinaționale, văzute ca o curea de transmisie a capitalului, ideilor și creșterii. Această prezentare suprapune idei din literatura interdependenței peste credo-ul neofuncțio-nalist al economiștilor liberali. Altfel spus, Gilpin pune în legătură cadrul transnațional de analiză, care privilegiază actorii și dinamica non-stat, cu vechea convingere idealistă încetățenită, și simplificată, conform căreia comerțul intens aduce armonie. Prin fuzionarea acestor două idei, conceptul său de "orientare liberală" este o punte între politica transnațională și idealismul liberalismului economic. Prin urmare, Gilpin
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de vedere academic și pentru a cîștiga publicul a fost mai mare chiar și decît cel plătit de Morgenthau. Desigur, în vremea crizei realismului, Waltz oferea un impuls binevenit taberei realiste; într-ade-văr, cartea sa redefinea întreaga dezbatere disciplinară. Dar neorealismul privilegia atît de mult mecanica lui Hobbes, încît practica machiavelică putea fi lăsată deoparte cu ușurință. Însăși politica părea să fie angajată într-o mișcare către o "știință a Realpolitik fără politică" (Kratochwil 1993). Dacă materialismul puterii este o parte definitorie
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
puterea (Ashley 1989, Guzzini 1993, 1994b) sau suveranitatea (Walker 1993a; Bartelson 1995). Nu este prea clar, totuși, cum se împacă acestea cu realismul sau, și mai neclar, cu prima parte a cărții. Cînd Jones îl critică pe Waltz pentru că a privilegiat structura în dauna unităților și, de aici, cauza eficientă în dauna intenției (Buzan ș.a. 1993: 187), nu putem evita ca această critică să nu se aplice și coautorilor lucrării. În momentul cînd el dorește să readucă în atenție analiza interpretării
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pe o teorie. Realismul nu reflectă în mod pasiv lumea; el face ceva pentru ea. Această orientare a fost propusă în special de către sociologii istoriei și materialiștii istorici, precum și de către teoriile constructiviste și poststructuraliste. Realismul ca practică devine un obiect privilegiat de studiu, și nu doar pentru această carte (George 1994). Prezenta secțiune analizează cîteva dintre criticile din interior, adică cele care iau foarte în serios preocupările realiste. Din moment ce nu putem trece pur și simplu peste tradiția noastră, accentul critic provine
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
constituite. Termenul limbaj este folosit și cu accepțiunea de mod specific de exprimare, de utilizare particulară a limbii, caracteristică unui domeniu particular de cunoaștere: limbaj matematic, limbaj artistic, limbaj juridic, limbaj religios, limbaj politic etc. Această ultimă accepțiune va fi privilegiată și în cadrul lucrării noastre. Dificultățile de diferențiere semantică a celor doi termeni sunt generate și de faptul că distincția limbă-limbaj nu este operabilă decât în unele limbi romanice (română, franceză, italiană, spaniolă, portugheză), în vreme ce limbi precum engleza (language) sau germana
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
guvernează printr-o serie de mărci de natură lingvistică care permit identificarea spațiului din care provine locutorul, a sistemului de credințe și reprezentări care îl animă. În acest sens, analiza semantică a limbajului politic ar avea ca sarcină identificarea conotațiilor privilegiate la nivel ideologic și a restricțiilor semantice impuse manifestărilor discursive. Din această perspectivă, sinonimia, care la prima vedere pare să contrazică principiul economiei în limbă, dobândește valențe noi, prin prisma relaționării cu ideologia în cadrul căreia se construiește și se proliferează
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
formelor gramaticale oscilante din textele publicistice eminesciene este redus, în comparație cu prima etapă de afirmare și de dezvoltare a stilului publicistic, 1829-1860"377. Pornind de la semnificații ale codului deja instituite de imaginarul social al epocii, publicistica eminesciană se constituie în spațiu privilegiat de definire și impunere a unor norme lingvistice. În această perspectivă, lexicul publicistic eminescian reflectă un moment istoric determinat din evoluția limbii române, cu restructurări lingvistice și stilistice specifice. Deschiderea spre neologism și inovațiile lingvistice, dincolo de necesitatea exprimării unor noi
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a avut loc o divergență fundamentală Între două tendințe: 1. - tendință animală care a selecționat indivizi cu viață de relație activă și perfecționată, dar aceasta În detrimentul autonomiei nutritive (heterotrofie, adică nevoie de molecule organice); 2.- tendință vegetală care, dimpotrivă, a privilegiat independența nutritivă (autotrofie, cu nevoie numai de molecule minerale simple, apă și dioxid de carbon, datorită utilizării și transformării energiei luminoase). Dar, fotosinteza introduce o nouă necesitate pentru a fi eficace: organismul vegetal trebuie să realizeze maximum de suprafață pentru
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
mod obligatoriu extracelulară. Printre enzimele excretate de ciuperci, unele sunt de un mare interes ecologic, precum cele care, degradând lemnul, reciclează carbonul; unele ciuperci sunt lignolitice, altele celulolitice . Apicalele și formarea de țesuturi la alge și mușchi. Selecția evolutivă a privilegiat creșterea apicală a filamentelor, permițând edificarea de suprafețe fotoreceptoare importante la alge și instalarea În mediul aerian a hifelor târâtoare la ciuperci. La algele brune, talul atinge dimensiuni mari (peste 50 m lungime la Macrocystis) și prezintă o complexitate histologică
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
asigură creșterea organismului asupra celulei apicale (terminale) a fiecărui filament. Această celulă apicală este permanentă și bipartițiile sale sunt totdeauna perpendiculare pe axa de alungire: ea are deci o funcționare polarizată. Apicala marchează deci termenul unei strategii evolutive care a privilegiat creșterea terminală la organismele filamentoase. Faptul esențial apărut la marile alge și la briofite este transferul potențialităților mitotice de la celula meristematică inițială la majoritatea celulelor-fiice derivate, care constituie de acum un veritabil meristem; alungirea nu mai este efectul singurei
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
în rapida dogmatizare a unei idei sau teorii (exemplul oferit de Călinescu în legătură cu postmodernismul este tratarea din perspectivă (neo)marxistă a acestuia), conducând la un scenariu reductiv, care îngustează posibilitățile argumentative și discursive. Încercând să limiteze utilizarea schemelor teatral-ideologice care privilegiază ideea de totalitate, criticul român sugerează că "o tratare moderat-teatrală și totodată sceptică a postmodernismului, tratare care ar trebui să fie sensibilă la pluralitate și bogăție, precum și suspicioasă față de rigiditățile doctrinare, ar putea fi o cale adecvată de explorare a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
precum și pe un stil "flamboaiant" și un ton exaltat, euforic. Luând în atenție criteriul atitudinii față de limbaj, structuraliștii acceptă ideea conform căreia avem acces la realitatea înconjurătoare prin mediul lingvistic, în timp ce, prin contrast, poststructuraliștii cred că însăși realitatea este textuală, privilegiind un model imaginativ bazat pe lichide semnele "plutesc" libere de conceptele pe care ar trebui să le desemneze, de aici fiind posibilă "contaminarea" cuvintelor cu opușii lor sau "diseminarea" semnificațiilor. În ultima analiză avută în vedere, în funcție de proiect sau scopurile
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de la premisa că gândirea occidentală se desfășoară în jurul opozițiilor binare de tipul inteligibil/sensibil, obiect/subiect, vorbire/scriere. Aceste opoziții, însă, nu reprezintă pentru deconstructivist o simplă ilustrare, o imagine, ci o ierarhie violentă în care un termen este mereu privilegiat în defavoarea celuilalt. Pentru Derrida, deconstrucția semnului este unul dintre mijloacele prin care edificiul conceptual al metafizicii tradiționale este atacat: "un exemplu dintre nenumăratele posibile: metafizica prezenței e zdruncinată cu ajutorul conceptului de semn. Din moment ce îți propui să arăți că nu există
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
semnificant și un semnificat), pentru Derrida diferența dintre semnificat și semnificant este nulă, astfel încât "un semnificat nu este decât un semnificant pus într-o anumită poziție de către alți semnificanți"60. Dacă faza de răsturnare a ierarhiei semnificat/semnificant pare a privilegia statutul semnificantului, faza de deplasare a deconstrucției semnului va demonstra că acest privilegiu este absolut vulnerabil. "Semnificantul semnificant" nu semnifică decât în raport cu "semnificantul semnificat" (problema traducerii), astfel încât și accentul pus pe semnificant cade. În De la grammatologie, Derrida surprinde o serie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
două atitudini majore în ceea ce privește acceptarea noului curent: o atitudine "soft", care teoretizează postmodernismul ca pe o încercare de continuare, de completare și chiar de "încoronare" a modernismului importante fiind asemănările și nu deosebirile dintre ele și o atitudine "hard", care privilegiază o înțelegere mult mai radicală a noii paradigme, precum și ruptura față de modernism 91. În mod similar, chiar în generația optzecistă există dispute în ceea ce privește utilizarea conceptului la noi: dacă unii critici consideră că acesta nu a fost pur și simplu împrumutat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Poirier) sau inversând această procedură (Kermode), vom sfârși prin a mixa ceva din ambele din moment ce relațiile, analogiile ne permit această idee. Modernismul nu trebuie să se oprească deodată pentru ca postmodernismul să poată începe: ele coexistă acum"187. Hassan pare să privilegieze această interpretare care așază în conversație liberă și plurală modernismul și postmodernismul, care îi asigură și posibilitatea de a le concepe atât în termenii continuității, cât și ai discontinuității, ai diacroniei și sincroniei. Alături de Leslie Fiedler, Ihab Hassan a făcut
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fie, dar știe că nu poate, codul dominant; este imanență negând și totuși tânjind după transcendență. Cu alte cuvinte, Postmodernul împărtășește o logică a lui "atât/cât și", nu una a lui "ori/ori""189 (s. a.). Această viziune binară, ce privilegiază un termen dintre cei doi, este o strategie pe care și moderniștii o utilizează, situație care se transformă într-o altă critică la adresa proiectului lui Hassan, ce pare, în aparență, să intre în contradicție cu binecunoscutul proiect derridarian (din altă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și ca un procedeu de a se desprinde de pretinsa dorință a modernilor de a "furniza realitate", care este acum înlocuită cu inventarea aluziilor "la conceptibilul care nu poate să fie prezentat"217, aluzii care eludează principiile și regulile prestabilite, privilegiind astfel evenimentul. Pornind de la aceste indicații oferite de Hassan, putem observa într-adevăr în arta contemporană elemente care produc senzația de nereprezentabil, vid, de lipsă a oricărei posibilități de interpretare. Chiar dacă se poate vorbi de o "via mimesis" în postmodernism
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sugerat posibilitatea de a lectura și interpreta "situații" textuale precum tăcerea, spațiul, distanța etc. Experimentele de acest tip au conturat perspective noi asupra cercetării scriiturii și a intertextualității, dar și asupra interpretării și lecturii. Din perspectivă derridariană, metafizica occidentală a privilegiat constant vocea în raport cu scrierea și prezența în raport cu absența, constituindu-se într-un logocentrism care este, de asemenea, fonocentrism. Dacă semnul era considerat secundar în raport cu lucrul pe care îl reprezenta, scriitura era văzută ca fiind "mai secundară", din moment ce este semnificantul grafic
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în discursul filosofic, și chiar al limbii naturale ca limbă filosofică"310 (s. a.). La rândul său, Rorty afirmă posibilitatea unei culturi postmetafizice care nu s-ar mai construi pe teorie, ci mai ales pe genurile literare, dintre care filosoful ironist privilegiază romanul. Deși susține că în sensul de metodă de interpretare a textelor deconstrucția necesită o distincție clară între filosofie și literatură, Rorty afirmă că "eu cred că noi toți derideeni și pragmatiști deopotrivă ar trebui să încercăm să ieșim din
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
într-o lume de sine stătătoare în care predomină regula jocului "hors-sens", instituind un fel de potlatch al semnelor. În această decentrare a sensului, scriitura radicală, rod al gândirii radicale, este eliberată de obsesia pentru conținut, sens și finalitate, Baudrillard privilegiind scriitura ironică, poetică, aluzivă și ludică în detrimentul oricărei tratări sistemice și constrângătoare a vreunui subiect. Ca și ceilalți scriitori postmoderni, Baudrillard caută tipuri de scriitură și procedee discursive radicale, diferite de ale scriitorilor moderni, atât pentru a se plia vitezei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
întâlniri extrem de rodnice între concepțiile lui Baudrillard și cele ale lui Kierkegaard. Filosoful francez consideră că în cazul viziunii kierkegaardiene este prezentă o "seducție puternică", plină de sfidare și ironie, ce se desfășoară în strategii pasionale și parodii. Ambii gânditori privilegiază stadiul estetic în defavoarea celui etic: pentru Kierkegaard, faza estetică este aceea în care principiul plăcerii abolește realitatea, introducând seducția ca fiind singura suverană, precum și kairos-ul ca unica modalitate de a transgresa legile logice și cele morale. Pentru Baudrillard, etica nu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
multe aspecte esențiale. Această "destabilizare" discursivă, realizată de către conceptul de seducție, acționează, după cum am văzut, printr-o diminuare vizibilă a logicii noncontradicției, determinând chiar atracția termenilor opuși, cu efecte asemănătoare deconstrucției derridariene. În acest punct, în tradiție tel-quel-istă, Baudrillard va privilegia conceptul de scriitură, care, în viziunea sa, este capabil să înglobeze seducția, spre deosebire de conceptul de discurs. În consecință, o scriitură care s-ar ghida după o logică și o retorică a seducerii ar trebui să fie în mod necesar ironică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sau a gândirii, multe dintre conceptele pe care le-a construit au ajuns să aibă aproape aceleași caracteristici cu cele "dizolvate" anterior. De asemenea, deși în multe lucrări utilizează procedee deconstructive și afirmă, ca Derrida, caracterul dominant-constrângător al unor concepte privilegiate de către gândirea occidentală, Baudrillard nu aplică aceleași coordonate și propriilor lucrări. În acest sens, putem afirma că a realizat doar o parte din mișcarea deconstrucției aceea a inversării importanței și privilegierii termenilor dar nu și întregul demers. Astfel, putem observa
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se păstrează, dar se aplică altor categorii: seducția se opune producției, strategiile fatale se opun celor banale, obiectul se opune subiectului, suprafața adâncimii, jocul regulii, reversibilitatea ireversibilității etc., și, bineînțeles, primul termen al opoziției este reevaluat, repoziționat și, în consecință, privilegiat față de celălalt termen. Deconstrucția nu se închide, ci se oprește doar la reabilitarea termenilor care au fost în general defavorizați de către anumite sisteme de gândire. 7.2. Strategii discursive și retorice caracteristice În acest stadiu al demersului nostru, ne interesează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]