5,828 matches
-
făcute. După cum spun Înțelepții, și Îșimențin această afirmație, bine este să fii de acord cu ideea că Zeul se confundă cu cauza primară 2. (E) Este o naivitate, este o copilărie să crezi că Zeul Însuși se strecoară În corpul profeților, ca și cum aceștia ar fi ventriloci, asemeni celor odinioară numiți Eurykleis 3, iar astăzi Pythones, care, pentru a se face auziți, se slujesc atât de gură, cât și de corzile vocale, Întocmai unor instrumente.Adevărul este că a confunda divinitatea cu
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
demonii care pleacă, rămân Întocmai unor instrumente de muzică devenite inutile și mute. Dar o asemenea observație atrage o alta, ceva mai importantă. Prin ce mijloc oare sau În virtutea cărei puteri reușesc daimonii să pună stăpânire și să le inducă profeților și preoteselor starea de enthousiasmos și dispoziția de a vedea viitorul? Nu esteposibil să considerăm plecarea demonilor răspunzătoare de liniștea care s-a așternut peste oracole dacă, mai Întâi de toate, nu ne-am lămurit cum le animă și le
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Sufletul renunță atunci la facultatea sa rațională șto logistikónț capabilă de a judeca șto phrontistikónț și se eliberează de cele prezente pentru a da atenție doar reprezentării iraționale a viitorului 1. Căci se Înșală Euripide când afirmă că «un bun profet este acela care le potrivește bine»2, căci acela este un bărbat cu mintea Întreagă care ascultă glasul rațiunii ce răsună În sufletul lui și respectă indicațiile prin care șsufletulț Îl conduce spre verosimil. Dimpotrivă, facultatea divinatorie, asemenea unei tăblițe
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
dearuncătorii cu mai multe suliți ușoare, (438) care adesea izbutesc până la urmă să atingă ținta 2. 51. De fiecare dată când facultatea imaginativă și cea divinatorie se află În deplină armonie cu exalația, Întocmai unui remediu potrivit, În acest caz profeții resimt, fărăgreș, starea de entuziasm. Dar, când lucrurile nu se petrec astfel, entuziasmul fie nu se produce deloc, fie se produce pe dos, În dezordine și cu tulburare, după cum știm că s-a Întâmplat cu Pythia moartă de curând. Cu
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
fiind de o exalație rea și tăcută 3. În cele din urmă, cu totul răvășită, se repezi spre ieșire, scoțând un țipăt ciudat și Înfricoșător. Se aruncă la pământ, punându-i pe fugă nu numai pe consultanți, ci și pe profetul Nicandros 1 și pe ceilalți slujitori ai cultului care se găseau acolo. După câteva momente, când aceștia au revenit, au găsit-o zăcând inconștientă și după câteva zile a și murit. (C) Iată dar de ce se veghează cu strășnicie ca
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și a găsit consolare în actul creației.” Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 29. (trad. n.) 950 Ibidem, p. 30. 256 care evenimentele se desfășoară reprezintă tot o caracteristică a genului oral. În numai două strofe, tatăl Criseidei, Calcas, care este un profet, prevede căderea Troiei și consideră mai înțelept să treacă de partea grecilor. Cu aceeași rapiditate personajele se îndrăgostesc. Rareori autorul se oprește pentru a descrie personajele sau locurile, și nici nu încarcă narațiunea cu procedee retorice ori trimiteri erudite. Dacă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
El vrea să întemeieze o nouă religie, nici mai mult, nici mai puțin. I se pare că o găsește în doctrina comunistă, dar și din PCR e dat afară și făcut grădinar. Tot mai bine din activist grădinar decât din profet activist. Niculae are o relație amoroasă cu o pictoriță, Simina, care începe să creeze tablouri remarcabile, dar se epuizează lucrând și moare ca Manole al lui Lovinescu. Mitul operei realizate prin sacrificiu, din celebra baladă, cunoaște prelucrări teatrale la Blaga
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
muncitorilor. De murea Hitler acum zece ani sau dacă nu s‐ ar fi născut, nu se schimba nimic. Nu! Hitler n‐a fost un Mahomet nici pentru lume, nici pentru nația lui. N‐a fost nici epileptic, nici genial, nici profet, nici erou. A fost un gealat foarte ușor de înlo cuit. 125 DRANG NACH OSTEN și „Spațiul vital” ar fi putut fi înăbușit foarte ușor când s‐ a prins de veste că Hitler pregătește războiul. Nu se întreabă oare admiratorii
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
a Germaniei, revenirea În prim-plan a vechilor dușmani: evreii, comuniștii, homosexualii, profitorii inacțiunii, noncombatanții de profesie - se pretează (cuvântul Îi aparține) la astfel de triste profeții. Pentru că, nu-i așa, trăim Într-o lume În care „evenimentul depinde de profet”... Anul 1942, an al tuturor deziluziilor, al disperării și al spaimei, se Încheie cu un lamento În care e Închisă Întreaga tragedie a unui scriitor care n-a putut să fie Nietzsche. Drieu la Rochelle nu are nici dimensiunea intelectuală
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
conținut/relație de comunicare și semiotică/științele comunicării. Într-adevăr, cunoașterea multiplelor limbaje (de la cel al sunetelor la codul tipografic, de la simbolistica culorii la limbajele de programare) devine astăzi o problemă culturală. Fie că ne situăm în perspectiva euforică a profetului canadian Marshall McLuhan privind fascinația și dominația galaxiei Marconi și nu a galaxiei Gutenberg sau pe linia lui Umberto Eco din Războiul falsului, care în capitolul emblematic intitulat Cogito interruptus prezintă inflația apocaliptică a simbolurilor și simptomelor, nu se poate
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
subliniind faptul că diversitatea de pildă nu înseamnă necesarmente haos sau toleranța subversiune). Mediatori între eveniment și public sau "brokeri între politică și receptori" (Henry Grunwald, redactor șef la "Times"), ziariștii din țările postcomuniste își mitizează rolul apropiindu-se de profet sau scriitor; ei simt că au o vocație mesianică (de aceea unii dintre ei vor deveni adepți ai presei de partid sau ai unei prese pseudo-independente, i.e. fără afiliere politică declarată). * de la specializarea tematică strictă (anacronică după sfîrșitul războiului rece
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
s-au retras, o vreme, de pe scena, ce-i drept prozaică, a "autenticului". Șabloanele de gândire și expresie ale paradigmei literare de pretutindeni, denunțate parodic de scriitorul român, vor fi însă prezente pretutindeni și oricând. Numit de Eugen Ionescu un "profet al revoltei literare universale", Urmuz își merită titulatura, dar cu o precizare: revolta sa, așa cum reiese ea din texte, nu din mărturiile diverșilor apropiați, nu e una organic distructivă, în ciuda înclinației spre maladiv de care a fost acuzat, ci una
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
episodul omagierii trupului miresei din poemul nupțial Cântarea cântărilor. Ecourile lui se fac auzite în roman la adresa "văii trandafirii" și contribuie la realizarea unui nucleu de evenimente cu o încărcătură poetică. Exploratorul acestui spațiu virgin se imaginează drept un nou profet, aruncat pe insulă pentru a propăvădui "cuvântul Evangheliei". Însă prezența celorlalți, a indienilor care îi vizitează habitatul nou adoptat pentru a-și duce la bun sfârșit ritualul carnivor, deci profanându-i lumea clădită de el într-un mod poetic, îl
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
se aduceau mulțumiri zeului prin prețioase daruri votive, adesea reproducând în aur sau argint mădularul vindecat, astfel încât toți cei care vizitau templul răspândeau faima virtuților vindecătoare ale lui Asclepius. În secolul II p.Chr., retorul Ailios Aristeides (117-190) a devenit profetul entuziast al acestui salvator, iar împăratul Iulian (361-363) a căutat să-l impună ca salvator al omenirii în locul Mântuitorului creștinilor. Creștinismul însuși a trebuit să poarte împotriva revendicării acestui titlu de vindecător, atribuit lui Asclepius, o bătălie dificilă și îndelungă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
față de statul despotic și absolutist. Ucenicii lui Cristos așteptau venirea împărăției lui Dumnezeu, de mulți considerat iminent și contrapus puterii civile. Pentru Hipolit Romanul (170-235) statul roman, indicat cu dispreț, era comparat cu cea de-a patra fiară din viziunea profetului Daniel, cu dinții de fier și ghearele de bronz, asemenea puterii rigide a Romei, și era o contrapoziție satanică față de Biserica lui Cristos. Contemporan desacralizării statului în sensul prezentat de Apoc. 13, se află și reluarea discursului paulin din Rom
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Mt 22, 37-40: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău... Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. În aceste două porunci se cuprind toată Legea și profeții. Atât din partea soldaților creștini, cât și din cea teologilor exista conștiința solidă de a fi soldatul lui Cristos, un popor sacerdotal care nu se lăsa condiționat de vreo putere civilă totalitară. În persecuția din februarie 303 nu mai era prigonit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
autor necreștin, ne ofere un cadru caricatural specific eroului ocazional, ținut în cinste și de către creștini. Pentru el, creștinismul este o înțelepciune admirabilă a cărui origine se regăsește în acel mare Om, răstignit în Palestina. În ciuda cunoștințelor sale creștino-biblice (despre profeți, învățătorii Legii etc.), autorul preferă să vorbească despre creștinism folosind terminologia religioasă cunoscută și de ceilalți păgâni: voința, în creștinism este asimilată inițierii din religia misterelor, preoții creștini sau iudei sunt comparați sacerdoților religiilor păgâne, un fel de călăuze ale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pozitivă care subînțelege colaborarea cu Dumnezeu în acceptarea voinței sale. Jahve este Dumnezeul păcii, al shalomului; expresia frecventă Dumnezeul oștirilor este interpretată în sensul de Dumnezeul oștirilor cerești și pământești, al universului creat, înțeles ca plinătate a shalomului. În viziunea profeților, construirea păcii este un dar al lui Dumnezeu ce neagă pasivitatea omului invitat să răspundă pozitiv chemării sale. Interpelarea adusă de cuvântul profetic, vestitor de pace, începe prin exprimarea unei simple premise din care se deduce cu facilitate prezența continuă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
apărare, ofensivă sau defensivă, care, fiind interzisă de legea divină, ar anatemiza prestarea serviciului militar. Dacă porunca a V-a a fost dată în sens strict sau relativ, putem afla din interpretarea faptelor istorice și din perceperea patriarhilor, marilor preoți, profeților și regilor, trimiși de Dumnezeu să conducă poporul izraelit, sub directa inspirație cerească potrivit Sfintei Scripturi. Din ea aflăm că interdicția este relativă: ne sunt înfățișate anumite aserțiuni și fapte narate, prin care ni se spune că a ucide din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a zis Domnul către Moise: „Omul acesta să moară; să fie ucis cu pietre de către toată obștea fiilor lui Israel, afară din tabără“ (Num 15, 35); a impus pedeapsa cu moartea evreului care trecea la idolatrie (Deut 13, 8-9) și profetului care nu vorbea în numele lui Dumnezeu, spunând că profetul care va îndrăzni să grăiască în numele meu ceea ce nu i-am poruncit Eu să grăiască, și care va grăi în numele altor dumnezei, pe un astfel de profet să-l dați morții
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să fie ucis cu pietre de către toată obștea fiilor lui Israel, afară din tabără“ (Num 15, 35); a impus pedeapsa cu moartea evreului care trecea la idolatrie (Deut 13, 8-9) și profetului care nu vorbea în numele lui Dumnezeu, spunând că profetul care va îndrăzni să grăiască în numele meu ceea ce nu i-am poruncit Eu să grăiască, și care va grăi în numele altor dumnezei, pe un astfel de profet să-l dați morții (Deut 18, 20); lui Iosua să-l dea morții
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Deut 13, 8-9) și profetului care nu vorbea în numele lui Dumnezeu, spunând că profetul care va îndrăzni să grăiască în numele meu ceea ce nu i-am poruncit Eu să grăiască, și care va grăi în numele altor dumnezei, pe un astfel de profet să-l dați morții (Deut 18, 20); lui Iosua să-l dea morții pe Acan, mânjit de furt față de Domnul, cu toții copiii săi, băieți și fete, care erau inocenți și toți izraeliții i-au ucis cu pietre și după ce i-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
luptă pentru această cauză, binecuvântându-le sângele vărsat pe câmpul de luptă, fiind o cauză dreaptă. Din acest motiv Matatia, Simon, Ionatan și Eleazar, eroii rezistenței iudaice împotriva invaziei regelui Antioh, sunt plăcuți și sfinți înaintea lui Dumnezeu, asemenea patriarhilor, profeților și marilor preoți, pentru că eroismul lor a fost util patriei și religiei asemenea legilor lui Moise, învățăturilor lui David, Solomon și ale profeților. Eroilor amintiți li se înalță un imn de glorie și de recunoștință nepieritoare, iar sacrificiul lor, pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Eleazar, eroii rezistenței iudaice împotriva invaziei regelui Antioh, sunt plăcuți și sfinți înaintea lui Dumnezeu, asemenea patriarhilor, profeților și marilor preoți, pentru că eroismul lor a fost util patriei și religiei asemenea legilor lui Moise, învățăturilor lui David, Solomon și ale profeților. Eroilor amintiți li se înalță un imn de glorie și de recunoștință nepieritoare, iar sacrificiul lor, pe câmpul de bătălie, este numit sfânt, asemenea holocaustului care se consumă pe altar (cf. 1Mac 9) înaintea Domnului. 1.2. Concepția Noului Testament
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
soldați au fost primiți întotdeauna cu multă bunăvoință și cu respect, ori de câte ori se prezentau în fața lor pentru a cere vreun har. Așa a procedat Ioan Botezătorul atunci când unii iudei, soldați în serviciul romanilor ori al lui Irod, i-au cerut profetului botezul de pocăință. La întrebarea acestora: Noi ce trebuie să facem?, Ioan le răspunde: Să nu asupriți pe nimeni, nici să nu învinuiți pe nedrept și să fiți mulțumiți de solda voastră (Lc 3, 14). Contextul evanghelic ne spune că
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]