4,062 matches
-
nasturi, incomod ca corsetul țărăncilor. Tip de stareță rea. Pablillos de Valladolid, bufonul lui Felipe IV, cu barba mică, figura spaniolă puțin berberă și desfacere inelegantă a picioarelor, are gestul declamator histrionic. Rîsul de comandă e în fond al unui prost și al unui umilit. E neuitată figura de babă a piticei din Las meninas." (Capitolul Spiritul critic, s. n.) Un lejer ecran se înalță, totuși, între construcția sa și percepția cititorului. Cu toate că se află întreagă sub ochii noștri, maniera se sustrage
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cînd devenea vizibil nu-ți mai ardea să ai de-a face cu el. Toți își băteau joc de Cornel. Îl numeau în toate felurile: Cornetă, Cornică, Crimel, Coarnel, Coarnici, Curnel, Comică, Cometă și altele. Zîmbea tot timpul ca un prost și dacă-l întrebai ceva de multe ori îți dădea un răspuns aiurea, ca și cum nici nu te-ascultase. Ținea în buzunar un supererou din plastic, pe care uneori îl scotea și-l sorbea din priviri vorbea cu el sau îi
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
înăuntru nu le dădea voie Alin. Radu s-ar fi uitat la serial, însă fără să-l vadă nimeni. Și ar fi vrut să găsească o soluție să se-mpace cu gașca, ca să nu mai fie nevoit să stea cu proștii ăștia. Cornel ar fi butonat telecomada pînă la plecare. Era îngrijorat că Radu se relaxase pe canapea și brațul lui ajunsese prea aproape. Îi simțea mirosul de transpirație îmbibat în pielea pe care nu și-o frecase cu săpun de
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
sau la sarcasm și urmărește îndreptarea trăsăturilor negative : comicul de caracter, conturează personaje ridicole, provocând râsul cu scop moralizator. I.L. Caragiale creează tipologii de personaje cu trăsături negative: tipul încornoratului (Zaharia Trahanache) , tipul parvenitului și al demagogului (Nae Cațavencu), tipul prostului (Farfuridi și Brânzovenescu), tipul servilului incult (Ghiță Pristanda), iar Agamemnon Dandanache are toate aceste trăsături negative: parvenitismul, demagogia, prostia, incultura, ramolismentul. Personajele lui Caragiale sunt luate din viață și sunt actuale și astăzi. Ele se încadrează în următoarele tipologii umane
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Șerban: Caragialiana, Editura Albatros, București, 2003, p. 388) Caragiale nu poate crede în prostia fără leac a colectivității noastre, ci numai în aceea a unei obraznice și triviale suprastructuri. Prostia, tema favorită a lui Caragiale, îi inspiră o disociație justă: Prostul se cunoaște după câte le știe mai bine decât după câte nu le știe. Tocmai prostia societății l-a izgonit din țară, prin nerecunoașterea meritelor, prin umilințele la care a fost supus, știut fiind faptul că scriitorul avea un caracter
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
la cei trei „stâlpi ai puterii“, Farfuridi, Brânzovenescu și Trahanache, așa cum însuși Trahanache explică, aceștia trăiesc din plin conștiința stării lor de superioritate în viața publică locală. Farfuridi așteaptă să fie desemnat candidat din partea partidului liberal; în realitate este un prost cu pretenții și cu aere de finețe vicleană; este mereu dublat de amicul Brânzovenescu, care-l temperează în accesele sale violente. Vorbind despre partidul liberal, Farfuridi spune: Adică partidul nostru: madam Trahanache, dumneata, nenea Zaharia, noi și ai noștri. El
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
vine din sens in vers: a femeilor măritate cu oricine cu condiția ca acesta să nu ceară zestre. La 1780, Pă tra na din satul Sălciile, județul Ialomița, este măritată de cum na tul ei, rămas tutore în urma morții părinților, cu prostul satului, „beteag și boșorog“, incapabil să țină casă. Tot satul îl cunoaște pe Radu, „de mic“, calificându-l drept „ne vrednic de a fi în orânduiala casnicilor“. Cu toate că știe, cumnatul, pentru a scăpa de povara ce-i picase pe cap
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
le lan sa te de soțul ei, Bă ni că Bărbă tes cu, în sânul comunității boierești din capitală. Ea trece peste comportamentul soțului, care, în loc să umble cu cei de seama lui, a intrat într-un an tu raj de „proști oameni și țigani“, dar nu poate trece cu vederea „zvonul de curvie“ scornit. Bă ni că a spus în auzul tuturor, astfel încât „au umplut toate casele boierești și auzurile tuturor celor cu care s-a întâlnit“. De rușine, Despina „nici
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
din tine"171. În textele existențialiste ale tangourilor lui, Discépolo, în stil horațian, își vede iubita, altădată frumoasă , acum bătrână și trecută: "Când o să vezi că astea, lângă tine, / îți probează rochiile pe care le lași / o să-ți amintești de prostul ăla / Care, frânt fiind, s-a pus odată pe lătrat"172. Moartea este evocata în versuri triste că acestea: În noaptea asta, isprăvile mele / pe veci s-au încheiat / o misterioasă fiara / mi-a închis inima"173. Dar portenul solitar
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care nu se pot desprinde" ăPompiliu Constantinescu); autorul ridică particularul la nivelul universalului: copilul universal și mama universală ădin "Amintiri ...") vor avea ca pendant personajele cu caracter exemplar din povești: soacra ca esență a răutății, baba ca esență a zgârceniei, prostul care are noroc, leneșul, "sublim" s.a. alcătuiesc o galerie cu trăsături îngroșate, până la imaginea unei lumi în care s-a instaurat ―Prostia universală ă"Prostia omenească"); stilul și limba se caracterizează prin oralitate și umor.În sens larg, prin real
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
este perisabilitatea lucrurilor pe care același Ochilă le vede "găurite, ca sitișca, și străvezii, ca apa cea limpede", adică pieritoare și imperfecte. Uneori, imperfecțiunea lumii se cristalizează în câteva tipologii "absolute": soacra ca esență a răutății {"Soacra cu trei nurori"), prostul care are noroc {"Dănilă Prepeleac"), leneșul total {"Povestea unui om leneș").Caricatura lumii reale o constituie "Capra cu trei iezi", poveste în care "animalele sunt văzute omenește" ăCălinescu): capra devine "o mască de comedie, simbolizând tipul feminin vorbăreț și văităreț
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
s-a generalizat și nu mai face impresie, dar acum patru ani nu erau în București decât extrem de puține locuințe mobilate astfel (...) Mie îmi place nespus de mult și cred că e îndreptățită această preferință a mea..."345 La polul prostului gust și desuetului unui mobilier perimat stă interiorul camerei Emiliei Răchitaru: "Îmi ridic ochii spre abajurul din colț, suspendat pe un picior mare aproape cât o umbrelă de soare. (...) Mint dintr-o inexplicabilă perversitate... Foarte elegant abajur.... Trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
unui real proiectat istoric și socio-politic, pe de altă parte, ea ar articula o poetică a rezistenței față de ceilalți dușmani, invizibili, dar nu mai puțin ostili, ai ființei poetice. Prima direcție este vizibilă în textele din primul grupaj al volumului, Prostul satului și visul Îngerului ideologic, acolo unde perspectiva asupra lumii contemporane este aceea, necruțătoare, a unui cronicar fidel al mizeriei, imposturii și kitschului unei lumi întoarse în terMitologie destrămată, numai bună de caricat/ parodiat ("hai la groapa cu termite, vino
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai tușantă, mai agresivă chiar, în ton cu agresivitatea universului diurn pe care ochiul nemilos, uneori de-a dreptul dezgustat, al poetei îl contemplă. O astfel de metaforică servește perfect finalității apăsat moralizatoare a discursului imbricat despre imposibila metamorfoză a "Prostului satului național" în omidă, pseudoepopee la care asistă, neputincios, "Îngerul Prostului singurul spectator de altfel și de neevitat al metamorfozei" eșuate. În grupajul următor de poeme din blanc, intitulat lapidar și sugestiv areal, camera poetică se focalizează pe cu totul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe care ochiul nemilos, uneori de-a dreptul dezgustat, al poetei îl contemplă. O astfel de metaforică servește perfect finalității apăsat moralizatoare a discursului imbricat despre imposibila metamorfoză a "Prostului satului național" în omidă, pseudoepopee la care asistă, neputincios, "Îngerul Prostului singurul spectator de altfel și de neevitat al metamorfozei" eșuate. În grupajul următor de poeme din blanc, intitulat lapidar și sugestiv areal, camera poetică se focalizează pe cu totul alt obiect de interes, arealul interior, tulburat (nu însă și devastat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu doar redute livrești, ci și bătălii propriu-zis organice: "toată tinerețea am cucerit cetăți de hârtie/ am traversat incertitudini/ am stat printre câini chitariști bazilei/ am visat iceberguri/ am vizitat muzee abatoare de fluturi case/ mirosind a varză și a proști/ am conversat cu Statuia Libertății (Visează și taci). Și pandantele ei obișnuite, solitudinea, o solitudine care foarte rar exersează umilința ("Zorile ne găsesc însingurați/ c-un morman de foi înnegrite" sau "Cu grădina Ghetsemani topită în suflet/ O ODISEE A
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
destul curaj ca să o invite la patinaj. La o ceașcă de cacao, el îi spuse că ființele omenești erau făcute să sufere. O duse la petrecerea de Crăciun a firmei și îi spuse că deștepții erau blestemați să sufere de pe urma proștilor. Dar dansa și cîștiga bine, iar ea îl sărută în lift. Se logodiră curînd și plecară într-o călătorie castă cu trenul de noapte pînă în McCook, Nebraska, în vizită la vîrstnicii lui părinți. Tatăl avea o sclavă cu care
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vom împărți". De o parte, modelul auctorial al cărturarului ce scrie sau tălmăcește în limba proprie și care (proiectând simbolic ipostaza exemplară a Apostolilor transcriind istoria hristică sub inspirația Duhului Sfânt), sunt receptați ca intercesori între cei simpli și neînvățați (proști, în limba perioadei) și sensul Scripturii, "pogorât" "tot mai pre înțelesul oamenilor, păn au început a scoate așeaș cineș pre limba sa pentru ca să înțeleagă hiecine să să înveațe și să mărturisască minunate lucrurile lui Dumnedzău". De altă parte, aproape fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
abatelui de Frilair care îi dăduse asigurări: asul din mînecă al abatelui era domnul de Valenod, unul dintre jurați. Dacă l-ați cunoaște, ați fi sigură de izbîndă. E un flecar îndrăzneț, nerușinat și grosolan, făcut să-i ducă pe proști. Anul 1814 l-a găsit în mizerie și am să-l fac prefect. E în stare să-i bată pe ceilalți jurați dacă n-or să voteze după dorința lui." Pentru a evita ghilotina, Julien n-are decît să se
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de vorbă din-tr-acolo, dar nu se auzea decât vocea răgușită a lui Emilian Țongu. Amenințătoare: - Bă, dacă nu scoateți dividiul, cu mine nu mai aveți zile bune! Când am plecat la cimitir era acolo, pă masa din dormitor. Mă credeți prostul proștilor? Adică să nu știu ce fac cu lucrurile mele? O femeie încerca să-l potolească: - Emilian, dragă, nu fă crize. E p'aici pă undeva divipleierul ăla nenorocit. Chiar așa de needucați îi crezi, să te fure tocma' pă tine? Vii
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
vorbă din-tr-acolo, dar nu se auzea decât vocea răgușită a lui Emilian Țongu. Amenințătoare: - Bă, dacă nu scoateți dividiul, cu mine nu mai aveți zile bune! Când am plecat la cimitir era acolo, pă masa din dormitor. Mă credeți prostul proștilor? Adică să nu știu ce fac cu lucrurile mele? O femeie încerca să-l potolească: - Emilian, dragă, nu fă crize. E p'aici pă undeva divipleierul ăla nenorocit. Chiar așa de needucați îi crezi, să te fure tocma' pă tine? Vii atât
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
glasurile se făcură un glas și acest glas striga: "Capul lui Moțoc vrem"". Înspăimântat, boierul îl roagă pe vodă să intervină în favoarea lui: "Pune să deie cu tunurile într-înșii... Să moară toți! Eu sunt boier mare; ei sunt niște proști!". Sadismul cinic al domnitorului curge ca veninul de viperă, mai ales că acela luat drept raisonneur este individul sortit sacrificiului: "Proști, dar mulți [...]; să omor o mulțime de oameni pentru un om, nu ar fi păcat? Judecă dumneata singur". Sfârșitul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în favoarea lui: "Pune să deie cu tunurile într-înșii... Să moară toți! Eu sunt boier mare; ei sunt niște proști!". Sadismul cinic al domnitorului curge ca veninul de viperă, mai ales că acela luat drept raisonneur este individul sortit sacrificiului: "Proști, dar mulți [...]; să omor o mulțime de oameni pentru un om, nu ar fi păcat? Judecă dumneata singur". Sfârșitul său este la fel de teribil ca al celorlalți boieri: "Ticălosul [...] căzu în brațele idrei acestei cu multe capete, care întru o clipală
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Fellini o scrisoare în care ne felicita pentru deschiderea spre libertate de la noi și ne-a spus că acum, iată, a venit momentul să vă întoarceți la neorealism. Ne-am uitat unii la alții și am început să râdem ca proștii. Am crezut că domnul Fellini își bate joc de noi. Dar iată că, după anul 2000, acești tineri regizori s-au întors la neorealism. Există vreo deosebire între narațiunea din filmul de ficțiune și cel documentar? Narațiunea din filmul de
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa Cronica unei mari dezamăgiri, George Pruteanu Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary, Doina Jela Curierul diplomatic, Mihai Baciu Idei de schimb, Sorin Adam Matei Imprevizibilul triumf, Mircea Gheorghe Istoreme, Codrin Liviu Cuțitaru Mama proștilor e mereu gravidă, Nicu Gavriluță Oglinda și amalgamul, Florea Ioncioaia Omayra Sanchez moare în direct, Sonia-Cristina Stan Odioseea. Un jurnal pe sărite, Nicolae Prelipceanu România noastră. Conversații berlineze, Virgil Nemoianu, Sorin Antohi Radiografii și alte fobii, Michael Shafir Sub semnul
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]