5,549 matches
-
însuși. Și luna sub picioarele ei, zice, adică [Biserica] este împodobită cu lumina cerească, precum luna. Iar pe capul ei o cunună de douăsprezece stele îi arată pe cei doisprezece apostoli pe care se ține Biserica. Și avea în pântece prunc și țipa de durere și se chinuia să nască, deoarece Biserica nu prididește să izvodească Logosul din inima ei, cu toate că lumea o prigonește. Și a născut femeia, zice, un copil de parte bărbătească, menit să păstorească toate neamurile, adică, L
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
bărbătească, menit să păstorească toate neamurile, adică, L‑a născut pe Cristos, de parte bărbătească și desăvârșit, copil al lui Dumnezeu, Dumnezeu și om, pe care îl anunțaseră profeții și pe care Biserica, născându‑l mereu, îl arată tuturor neamurilor. Pruncul acesta al ei a fost răpit și dus în fața lui Dumnezeu și a tronului său, adică, Cel născut veșnic de Biserică este împărat ceresc, nu pământesc, precum vestise David: Zise Domnul către Domnul meu: Șezi la dreapta Mea, până ce voi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Zise Domnul către Domnul meu: Șezi la dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii tăi așternut la picioarele tale (Ps. 110,1). Apoi zice [profetul Ioan:] Și când a văzut balaurul a început s‑o prigonească pe femeia care născuse pruncul. Dar femeii i s‑au dat două aripi ale Vulturului celui mare, ca să zboare în pustietate, să i se poarte de grijă acolo o vreme, niște vremi și încă o jumătate de vreme. Acestea sunt cele o mie două sute șaizeci
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
crimelor nemaivăzute (cap. 5). Haosul va cuprinde întregul cosmos (cap. 6). Semne uluitoare vor preceda venirea Anticristului: „Și vor fi semne pe pământ: din neamul omenesc se vor naște balauri și fiare sălbatice; din fecioarele curând căsătorite se vor naște prunci care vor vorbi fără cusur; aceștia vor vesti vremurile din urmă și vor cere să fie omorâți. Chipul lor va fi ca cel al bătrânilor: deși abia veniți pe lume, perii capului lor vor fi albi. Mai apoi, unele femei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
alligata est, quamdin vir ejus vivit. Non dixit, primus; aut, secundus; aut, testius; aut, quartus...”), istituție stimată altfel - „Vedeți, pudoarea și fidelitatea conjugală sunt daruri ale lui Dumnezeu, astfel încât în cazul în care pofta trupească ar depăși limitele zămislirii de prunci, răul să fie scuzabil sau motivabil, întrucât relațiile dintre bărbat și femeie se desfășoară sub oblăduirea acestei Sfinte Taine care este căsătoria” 173 -, ci către un trai dus în pietate și în cumpătare doar în compania „lucrurilor spirituale” (lectio, oratio
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Și ea era văduvă, în vârstă de optzeci și patru de ani, și nu se depărta de templu, slujind noaptea și ziua în post și în rugăciuni. Și venind și ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu și vorbea despre Prunc tuturor celor ce așteptau mântuire în Ierusalim” [Luca, II, 36 - 38]; Iudita fiica lui Merari, femeia frumoasă și avută, despre care Biblia ne spune ca a trăit 150 de ani ținând doliu după bărbatul ei, Minași, și postind și că
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în iad - unde se putea ajunge ușor prin sex - erau - vom vedea - preotesele recăsătorite), lor li se punea în seamă și capacitatea (necenzurată) de a întreține relații sexuale nelegitime (acompaniate de utilizarea mijloacelor contraceptive sau avortive ori chiar de uciderea pruncilor la naștere), în urma cărora apăreau copii -, „feciori de văduvă”, „feciorași de văduviță” (Ov. Bârlea) - născuți ca urmare a unor aventuri postconjugale cu tați necunoscuți și crescuți dincolo de cadrul unei familii obișnuite. Erau - adică - pericole (uneori deloc potențiale) pentru comunitate. * Am
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de groadză mare, și fugea în lume; el prindea pre vecini de aproape sau pre femeile lor de le ținea în grosuri, pre unele câte un an și mai bine, dintru care multe au și murit de foame, altele de prunc, că era multe și grele de-și făcea copii prin grosuri...”; „[...] Că era pline închisorile de boieri și grosurile de cei săraci de-i batè și-i căzuiè cu capèteli pen garduri și leșinați de foame, și bărbați și femei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
elibera sora - trimisă cândva de mamă să adune vițeii, dar nimerită în castelul zmeilor - în urma unei competiții ciudate cu temnicerii: rosul ciolanelor. Voinicul roade nu numai ciolanele, ci îi înghite și pe zmei... Starea civilă a femeii (ființă neobișnuită) din Pruncul și călugărul 442 poate fi dedusă cu ușurință: „O fost odată un om ș-o muiere. Omul era pe pat de moarte, iar muierea-i era grea-mare. Muierea asta, Doamne ferește!, nu erea ca alte femei, ea erea năzdrăvană”. Pruncul ce
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din Pruncul și călugărul 442 poate fi dedusă cu ușurință: „O fost odată un om ș-o muiere. Omul era pe pat de moarte, iar muierea-i era grea-mare. Muierea asta, Doamne ferește!, nu erea ca alte femei, ea erea năzdrăvană”. Pruncul ce se naște (dintr-o mamă văduvă) se va arăta a fi în posesia unor puteri suprafirești, care îi îngăduie să smulgă și să care lemne grele, să omoare niște balauri opozanți și să nu se teamă de intențiile criminale
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe cei vii în întâia și A doua învățătură a cazaniei) și nici văduvele (în ipostaza de „țintă” în viață) cu o „stare” agravată în plus de pribegie („XII. Când rămâne muiarea în țară streină, săracă, fără bărbat și fără de prunci, singură”, predică în care „lemma” este asigurată de un pasaj din Ruth 1, 20-21: „Nu mă chemareți pre mine Naomiia, ce mai vârtos Mara, că foarte tare m-au amărât Cel de tot Putérnic. Eu eram bogată când m-am
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mai degrabă de neomodernism: „pe mal de piele udă-n sus/ cântând din flăcări ani și ani/ fără nevoie de apus/ bărbați se strâng se bat cu bani/ sub corturi largi în largul fân/ în aer umed ofilit/ copacul strânge prunci la sân/ și îi sufocă liniștit”. În Case de piatră (1997) și în Poarta raiului - The Heaven’s Gate (2000) S. revine la formula inițială a simplității - lirică de factură meditativă, vag elegiacă, ulterior naiv-religioasă -, realizată însă cu mijloace datate
SIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289674_a_291003]
-
român”, iar în volum cu o „povestire cinematografică”, Boieri și țărani (1955), pentru a trece apoi la roman, cu Cezar Dragoman (I-II, 1957). Ambiția narațiunilor sale romanești este de a evoca nu numai mediul citadin interbelic, ca în Uciderea pruncilor (1966), ci și problemele intelectualului aflat în conflict cu mediul său social, cum se întâmplă în Cercul (1968). Fragmente din piesele sale de teatru, articole îi sunt publicate în „Gazeta literară”, „Iașul literar”, „Viața românească”, „Secolul 20”, „Teatrul”, „Veac nou
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
care face ca născocirea să devină câteodată realitate și întâmplările petrecute aievea să ia turnura unui spectacol aranjat. OVID S. CROHMĂLNICEANU SCRIERI: Boieri și țărani, București, 1955; Cezar Dragoman, I-II, București, 1957; Regele, spionul și actorul, București, 1957; Uciderea pruncilor, București, 1966; Cercul, București, 1968; Noaptea speranțelor, București, 1973; Impostorul, București, 1977; Descăpățânarea sau Pragul de taină. Menajera. București, 1979; Eseuri critice, București, 1982; Îngerul bătrân, București, 1982; Don Juan apocalipticul, pref. Ion Ianoși, București, 1984; Memoria durerii, București, 1985
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
colaborare cu Maria-Alice Botez); Jan Potocki, Manuscrisul de la Saragosa, pref. trad., București, 1971. Repere bibliografice: B. Elvin, „Boieri și țărani”, GL, 1955, 28; Z. Ornea, „Cezar Dragoman”, GL, 1958, 5; Mircea Braga, „Cezar Dragoman”, ST, 1958, 3; Al. Ruja, „Uciderea pruncilor”, O, 1966, 7; Magdalena Popescu, „Cercul”, RL, 1968, 11; Georgeta Horodincă, Cercul infinit, RL, 1969, 11, 12; Mircea Iorgulescu, „Noaptea speranțelor”, LCF, 1974, 3; Ștefan Borbély, „Impostorul”, VTRA, 1978, 5; Elena Tacciu, Puterea dialogului, RL, 1979, 41; Marius Robescu, Autori
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
exactitate transformările, oscilațiile, elementele de ruptură și cele de continuitate. „Debutul politic” al lui Boerescu a avut loc În timpul revoluției din 1848, În timpul studiilor liceale de la colegiul „Sfântu Sava”. El a semnat câteva articole În ziarul lui C. A. Rosetti, Pruncul român . Această scurtă incursiune radicală a rămas Însă fără urmări serioase În formarea sa doctrinară; ea poate fi lesne catalogată ca o „criză juvenilă” fără nici un fel de consecințe practice, deși dezicerea expresă de „ideile avansate” ale tinereții a fost
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
Iosif era tâmplar, de loc din Nazaret, Bătrân și credincios, cinstit, cucernic, drept, Ce se trăgea din seminția lui David Împărat, Deci lui Sfânta Fecioară, i s-a încredințat! Prin Pronie cerească, logodna s-a făcut, Ca-n fața lumii, Pruncul care va fi născut, Pe dreptul Iosif, tată, să-l aibă pe pământ, Precum în ceruri, are Tată, pe Domnul Sfânt! Așa mult a iubit-o pe Maica Sa, Iisus, Încât a preferat toate, ce s-ar fi spus, De
Sofia Timofe. In: Biblia pentru copii by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/444_a_872]
-
tălmăcirea, începută de Dimitrie Eustatievici, a unui catehism, urmând versiunea germană făcută de Teodor Iancovici, traducere apărută la Viena, într-o ediție trilingvă (din 1776 sau 1777), intitulată Catihisis mic sau Scurtată pravoslavnică mărturisire a legii grecești neunite pentru treaba pruncilor celor neuniți. Împreună cu arhimandritul sârb de la Vârșeț, Földvari, transpune, după o ediție bilingvă (sârbă și germană), o lucrare de metodică a lui J. Felbiger, sub numele Cartea de mână a dascălilor, apărută la Viena în 1785. Cu scop didactic erau
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
propriei ființe unei catedrale noi - lipsită de memorie - înainte de a pieri claustrat pe vecie în clădire, într-un incendiu purificator. În Matca soluția este continuitatea biologică, realizată cu orice preț. Într-un final sugestiv moartea se confundă cu nașterea, „înălțarea” pruncului nou-născut este plătită cu scufundarea mamei în apele unui potop, ce amintește de cel primordial. Mari evenimente - unele din Vechiul și din Noul Testament -, geneza omului și a lumii, potopul, moartea și renașterea se confundă și se interpretează reciproc, într-un
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
personalitate de „sfântă”, ca mama, ca să accepte, fără murmur (ca să nu mă necăjească mai tare), intruziunea unei femei străine în bucătărioară (unde trăiau, resemnați șí ei, zgribuliții căței). Dar legile firii au acționat, inginera a rămas gravidă, a născut un prunc, iar acesta, tot prin legile firii, țipa în toiul nopții, trebuia îmbăiat («baia» devenise aproape impracticabilă seara); în odăița unde și așa nu știu cum de încăpuseră un pat și un șifonier se întindeau rufele sugarului (obiectiv, recunosc deci șí dezavantajele „celorlalți
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
-i aici). Dar melancolia și presentimentul morții nu întârzie să-și semnaleze prezența: „Scârție lung cariul în pieptul vechi al morii/ unde te duci călătorule?”, rezonanță, parcă, a versului eminescian. Fiorul existenței capătă acum o dimensiune tragică. Iubirea și moartea, pruncul ca speranță, ca viitor increat devin teme obsedante, într-o tensiune perpetuă, stranie: „Să alergi printre meri/ cu moartea pe buze/ spune-mi iubito/ cine-o ar mai putea face?” (Orpheu). Prin această antinomie structurală - sete de viață, bucurie, senzualitate
POPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
lanț de nenorociri se desfășoară, „temperat” totuși de vătaful Neculai care, apelând la conu’ Grigore, tatăl vitreg al lui George, salvează ce se mai poate salva. George e ucis, din gelozie, de un Glanetaș bucovinean (Ion Vizitiu), Anica își îneacă pruncul în fântâna parcului („grădină a deliciilor”, metaforă a unui Occident imoral), iar duduca Adela, la rându-i, se sinucide, după ce află dedesubturile asasinării fiului său. Personajele nu au decât o psihologie sumară, interioritatea lor e bântuită de furtuni pasionale ori
POPOVICI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
oficialități obtuze. Mai puțin realizat este romanul Maistorașul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu (I-III, 1939), o biografie romanțată a lui Aurel Vlaicu. Prozatorul s-a remarcat și prin câteva schițe și nuvele suculente, predominant umoristice, grupate în volumele Povestiri cu prunci și cu moșnegi (1936), Ghicește-mi în cafea (1938) și Bătaia (1942). Neîndoios, d. Victor Ion Popa purcede din vâna atât de viguroasă a d-lui Mihail Sadoveanu. Sensibilitatea sa domoală, de moldovean duios, natura provincialistă a lexicului, inflexiunea lirică
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
în infern, București, 1932; Velerim și Veler Doamne, București, 1933; Vicleimul, cu un desen de Lena Constante, București, 1934; Acord familiar, București, 1935; Cuiul lui Pepelea, București, 1935; A fost odată un război, București, 1936; Încercarea, București, 1936; Povestiri cu prunci și cu moșnegi, București, 1936; Sfârlează cu fofează, București 1936; Plata birului. Deșteapta pământului. Cățelul sau așa ceva..., cu desenele Lenei Constante și ale autorului, București, 1937; Ghicește-mi în cafea, București, 1938; Mironosițele, București, 1938; Take, Ianke și Cadâr, București
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
celebrează taina unei naturi însuflețite. Totul gravitează în jurul unor lexeme precum suflet / inimă, apă, lacrimă, somn, blând, lună, vis etc. Cuvintele-metafore trimit adesea la un simbolism panteist-național: „Dar într-o peșteră din soare bate inima lui Zamolxe/ bate pentru un prunc/ botezat într-o cofă cu luceferi/ și mâinile mele caută în semințe rădăcini/ pentru alcătuirea de chip/ sub care visez” (Alcătuire de chip). Dacă elementarul, coborârea spre origini determină mișcarea interioară a acestor poeme, în versurile de dragoste surprind prospețimea
PRICINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289017_a_290346]