3,267 matches
-
putea, mai târziu, să străbată aceste drumuri aproape cu ochii închiși, fără să aibă nevoie de călăuză. Și căpetenia sau vraciul le vorbea despre zei și spirite; despre Taré și Intié, silindu-i să învețe pe dinafară nesfârșitele Kum-taré sau psalmi de origine divină care alungau orice fel de rău. Existau Kum-taré împotriva mușcăturii de șarpe veninos, a durerii de stomac sau de cap, a indiferenței femeii iubite, a foamei, a ploii, a oboselii și chiar împotriva hemoroizilor... Dar fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care îi acopereau, încărcate și ele de cruci albe și oase. Urmau slujitorii în mantii mortuare, cu torțe negre și un mare prapur negru, între cruci, oase și țeste de morți, care își uneau glasurile cu restul convoiului în jalea psalmului lui David... Spectacolul izbucnea cu o sălbatică forță. Dragoste și ură față de viață și față de moarte. Tragica bufonerie, mai curând batjocorind tristețea decât slăvind-o sau fortificând-o, îi prilejuia și lui Cosimo, ajuns la vârsta maturității, o plăcere la fel de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pe diavolește. Rătăcirea de credință este însă reversibilă în ceea ce-l privește pe Calistrat Costin, poetul ajungând la performanța de a armoniza trăiri multă vreme simțite a fi ireconciliabile, astfel că, asemenea unui alt doctor Faustus, spovedindu-se, într-un psalm (Din spovedaniile doctorului Faustus), în care-și manifestă dezamăgirea de lume și de sine, invocă Transcendentul în încercarea de a găsi o cale de mântuire (pentru sumeția și rătăcirile mele / trebuie să existe o răscumpărate). Gestul pocăinței, în acest moment
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
tot folcloric, ca în Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, apare și posibilitatea descifrării, în context, a sfârșitului ca parte a menirii, ca dat care, oricât ar părea de paradoxal, împlinește ființa: Doamne, parc-am fi sortiți... Amintind de psalmi, mai mult decât celelalte, volumul Dincolo de cireșii roșii cuprinde o suită de texte al căror referent e divinitatea la care se raportează conștient ființa trăitoare, prin toate actele sale, inclusiv, sau mai ales, artistul creator: Gândul bun către tine merge
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
țărâna cea grea, dar aceeași forță a poeziei de a înnobila realitatea se exprimă și aici, unde toate tomberoanele s-au transformat în amvoane. În această construcție, sau re construcție, printr-o lirică a măștilor, reiterând, poate, ecouri argheziene din Psalmi și nu numai, sclavul / sluga / bufonul / jumătatea insului, aflat în procesul autodefinirii, al inițierii întru sine, aruncă în luptă un arsenal eclectic de cuvinte - practic, se regăsesc aici termeni din toate registrele limbii române -, întâlnindu-se, conștient sau nu, cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
citite ca o confesiune, de-a lungul căreia poetul caută să-și înțeleagă rostul și să înțeleagă totodată lumea prin prisma experienței ontologice acumulate, peste care se așază cea creatoare. Sub formă de enjambament, aceste litanii confesiune, cu accente de psalm, traduc artistic contorsiunile sufletești ale celui care e conștient de statutul de om, dar nu-și poate accepta pur și simplu destinul, pentru că numai piatra stă să aștepte fulgerul, iar o formă de reacțiune la acțiunea acestuia, izvorând din frământări
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Da-nsuflețindu-l aprig, cu al morților trecut L-am îmbrăcat în zale și scut din nevăzut” (Autorul) „Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-ma să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri” (Psalmul 142) O, lanțuri cu butuci grei, ferecați cu nituri arse-n foc! O, cătușe cu zimți de oțel care ați împodobit gleznele și mâinile mele! Vă fericesc, limbi grăitoare care vor glăsui veșnic cu dangăt de clopot și tunet de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
inspire pe cât mai mulți dintre fiii Patriei. Să nu rămână nici un sat fără Biserică, nici o casă fără icoană, nici un suflet fără Dumnezeu! TOMA BONTAȘ Părerile de rău sunt ireparabile. „Doamne, în cer este mila Ta, și adevărul tău până la nori”. (Psalmul 35 David 4) Greșelile se plătesc cu zbuciumări sufletești, cu nopți nedormite, cu gemete mocnite care rup din carnea ta și îți vlăguiesc puterile sufletești. Am nevoie de iertarea cerului. Sunt vinovat! Atât! Domnul Dumnezeul părinților noștri va hotărî acolo
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
practicată deschis, chiar de preoți și de persoane de rang înalt. Meroveu, primul rege franc, s-a închis trei zile și trei nopți în basilica Sfântul Martin din Tours pentru a se ruga pe mormântul sfântului și pentru a consulta Psalmii, Cartea Regilor și Evangheliile în zorii celei de a treia zi. Când a deschis Cartea Regilor, privirea i-a căzut pe cuvintele: Tradidit vos Dominus Deus noster in manibus inimicorum vestrorum. Și a ieșit din biserică, plângând amar". " De unde știți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
toate datoriile - ascult cum ninge ninge liniștit - freamutul pădurii doar în soba-ncinsă curs de chitară - în insectarul clasei greierii tăcuți note de pian - țurțurii copacilor numără clipe “El dă zăpada ca lâna, El presară bruma albă ca cenușa.” (Biblia, Psalmul 147:16)
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
clasice Ambrozie, Despre patriarhi Idem, Fuga de lume Ammianus Marcellinus, Istorie Antologia Latina Apicius, Arta culinară Appianus, Istoria romanilor Apuleius, Apologia Idem, Metamorfoze Arnobius, Împotriva păgânilor Artemidoros, Carte de tălmăcire a viselor Asconius Pedianus, Comentarii Augustin, Confesiuni Idem, Comentarii la Psalmi Aurelius Victor, De Caesaribus Ausonius, Commemoratio professorum Burdigalensium Calpurnius Flaccus, Declamationes Calpurnius Siculus, Egloge Cassius Dio Cocceianus, Istoria romană Cassiodor, Expositio in psalterium Catul, Poezii Celsus, Fragmente Cezar, Comentarii de Bello civili Idem, Comentarii de Bello Gallico CGL = Corpus Glossariorum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Moscovici); Prinos de frumusețe și iubire. Antologie de lirică românească dedicată femeii, pref. Constantin Ciopraga, București, 1989 (în colaborare cu Gheorghe T. Zaharia); Iubire, tainică lumină, pref. Constantin Ciopraga, Iași, 1999 (în colaborare cu Gheorghe T. Zaharia și Liviu Moscovici); Psalmi ai marilor iubiri. Lirică universală închinată femeii, pref. Ioan Holban, Iași, 1999 (în colaborare cu Gheorghe T. Zaharia și Liviu Moscovici). Repere bibliografice: Marius Robescu, Teatrul ieșean pentru copii și tineret la București, RL, 1973, 43; Dan Mănucă, „Junimea și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
linia pillatiană a poeziei tradiționaliste, descriptiv-intimiste, cu influențe vizibile din Fr. Jammes, în timp ce Căutătorul de comori (1939) reprezintă sinteza unor formule poetice diverse: de la poezia tradiționalistă, bucolică, elegiacă ori confesivă, cu înclinație spre artificiu din ciclul Stele căzătoare și arghezianismul psalmilor din ciclul Pre Tine te lăudăm la melodicitatea, simplitatea și puritatea poemelor de dragoste din ciclul Fata din ierburi. În câteva poeme, „duritatea viziunii”, „asperitățile” limbajului, pe alocuri frust, violent, asociații insolite de cuvinte ori schimbări bruște de registru stilistic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
chineze, I-II, București, 1995; Dimitar Bașevski, Vremelnică trecere, București, 1996; Srba Ignijatovici, Gâgâind în noul veac, București, 1997; Nikolai Stoianov, Viză de tranzit, București, 1997; Resul Șabani, Apa iubirii, București, 1997; Adnan Ozer, Moartea clopoțelului, București, 1997; Visar Zhiti, Psalm, București, 1997; Ștefan Țanev, Poezii, București, 1997; Liubomir Levcev, Dincolo, București, 1997. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Poezie, CNT, 1968, 19; Dumitru Micu, „Vânătorile”, RL, 1969, 21; Magdalena Popescu, „Vânătorile”, RL, 1969, 27; Dan Laurențiu, „Vânătorile”, LCF, 1969, 51; Mircea Iorgulescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
a spus: „Theogenes, vindecă-te! Eu sunt cu tine! Să nu primești nici mâncare și nici băutură de la aceștia; pentru tine e pregătită deja viața adevărată“. Și spunând aceste lucruri a dispărut. Dispărând Domnul, el a început să cânte un psalm care preamărea promisiunile Domnului; iar acolo erau prezenți îngerii care îi răspundeau într-un cor numeros. Atunci gărzile au alergat spre ușa închisorii, pe care au văzut-o închisă și sigiliul intact. Pândind înăuntru au văzut o mulțime de îngeri
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de frică au anunțat tribunul de ceea ce se petrecea. 8. El s-a ridicat și a alergat repede la ușa închisorii: a văzut lanțul la locul lui și sigiliul intact; a auzit și el marele cor al celor care recitau psalmul împreună cu Theogenes. A poruncit să vină imediat un grup de soldați înarmați cu securi, cantonați în preajma închisorii, și deschizând larg ușile acesteia au intrat vijelios înăuntru fiind convins că împreună cu Theogenes s-ar fi aflat și alți creștini. Însă, după ce
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
securi, cantonați în preajma închisorii, și deschizând larg ușile acesteia au intrat vijelios înăuntru fiind convins că împreună cu Theogenes s-ar fi aflat și alți creștini. Însă, după ce a intrat nu l-a văzut decât pe Theogenes întins pe pari, recitând psalmul. Atunci tribunul și cei dimpreună cu dânsul cu fost cuprinși de o mare spaimă; au închis ușa și s-au îndepărtat. Ba chiar mai mult, tribunul s-a căit de ceea ce i-a făcut și a dat ordin să i
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
am fost învățată,/ Dar, Doamne, îmi făgăduiești/ Că în tăcerea aceasta/ Îmi vei păstra memorate cuvintele,/ Că păsările vor mai ști să se întoarcă,/ Și frunzele vor mai găsi/ Crengile de pe care căzură,/ Că totul va mai putea să învie?/" (Psalm) Presupusul dialog cu divinitatea este, de fapt, o tăcere reflexivă, vocea interioară, devenită și ea mută, fiind supusă, în permanență, degradării trecerii timpului. Din nou, cu ascendență în lirica blagiană 87, a cărei influență este "statornică"88, poezia Anei Blandiana
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vid în istorie/ și toate nu mor decât să te-nvețe/ supunerea oarbă și spaima./ Nici alcoolul, nici stelele/ nu mă înșală./ Produșii hazardului, împăraților/ fără coroană, vai, vai,/ Robii sunt morți/ și cadavrele lor/ putrezesc în galere." Într-un "Psalm negru" cere cu umilință să i se schimbe soarta: "Doamne, istoria... Doamne, ia de la mine/ destinul acesta și dacă nu-mi poți hărăzi altă soartă,/ dă-mi o moarte înaltă." Există și o parte perisabilă a operei lui A. E.
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ca specie, poetul cântă elegia fierbinte a Ardealului în rezonanțe grave și înmiresmate, reînnoind știutul glas menit să limpezească "ferestrele înghețate în nopțile de iarnă". Imnul lui Ioan Alexandru este o specie aparte, o împletire de imn și elegie, de psalm și cântec popular. Este o "voce care vine din pământ", desprinsă din lumea albastră a cimitirelor în care morții dorm cu vișinii și cu prunii la căpătâi, unde iarba crește luxuriantă ca-n paradis, unde turmele pășeau înfricoșate de glasul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
picioarelor. Cartea se încheie cu poemul "Sfera verde", care este cea a pământului, peste care Manimazos a aruncat sămânța, plămada plămadelor, sau "uterul culorii mame, împins de ochii șarpelui spre lume". Poemul îmbină basmul cu magia, narațiunea epopeică cu incantația psalmului, dar și a descântecului. Universul biblic este convertit într-un mare poem inițiatic, în care, așa cum s-a putut observa, Manimazoș a trebuit să se purifice în momentul în care din zeu a devenit om, pentru ca spiritul să poată să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în cele din urmă sa-i fixeze condiția de creator în raport cu lumea de cuvinte: când neputincioase, când esențe supreme, când forme perfecte, când embrionare, informe. Formula estetică variază de la volum la volum, în ele simțim jocul arghezian, sfâșierea lăuntrică din psalmul lui Blaga într-o meditație sobră, fără ostentație, chemări avangardiste și totuși, dincolo de ele, rămâne Nichita Stănescu care a continuat procesul de modernizare al limbajului poetic, într-un fel propriu. Îndoirea luminii (setea de cunoaștere) Cu cele "Unsprezece elegii" pătrundem
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
veac ambiguu și sec: "De ce mă lași pământului pigmeu -/ când m-ai atins cu biciul unei dureri celeste?,/ Ți-ntorc convalescența și liniștea, dă-mi rana/ spinarea mea deschisă dorinței tale este." Dialogul cu divinitatea ne trimite din nou la Psalmii lui Arghezi: biblic, poetul ne spune că la-nceput a fost Cuvântul Și poetul va cerși lumina primară: "Redă-ne prototipul, dă-ne prima sămânță/ și ca pe un păcat ce vrea să fie iar/ șoptește, Limpezimea Ta, pronunță/ acel
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de cărămidă roșie și focul de lumânări nesigur/ Și noi, adică nimeni, și ei, adică nimeni,/ și dumnezeu, adică însuși frigul." În acest dialog cu divinul, Adrian Păunescu debutează arghezian, dar suferința eșecului, sfâșierea neputinței se adâncește la dimensiuni blagiene ("Psalm"). Sentimentul naturii se include și el în confesiunea furtunoasă a poetului. Natura se extinde pentru a putea cuprinde eul său tumultuos. Poemul "O toamnă" ne trimite la Bacovia prin acel sentiment de sfârșit de lume: Spui că în scaune se-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Poezii, Selecție de Mihai Drăgan, Ed. Institutul European, 1995, p. 39. 6. Geniu pustiu, Antologie de Mihai Drăgan, Ed. Junimea, 1985, p. 58. 7. „Dormi în pace”, Scrieri alese, 1, Ediție îngrijită de Valeriu RÎpeanu, EPL, 1963, p. 11. 8. „Psalmi moderni, III, Iertare”, în Opere, 2, Ediție îngrijită de Adrian Marino, EPL, 1966, p. 26. De observat că la Macedonski, la fel ca și la alți scriitori din secolul lui, pluralul lui „atom’’ e „atome”: „Sunt [morții n. m.] din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]