3,728 matches
-
a loco, iar din întrebarea quando? un argumentum a tempore. Primul (V, 10, 37) caută să scoată dovezi din felul locului unde s-a petrecut acțiunea respectivă. Era oare muntos sau șes? Situat lîngă mare sau în interiorul țării? cultivat? populat? pustiu? etc. Întru totul similar este argumentum a tempore. Cînd s-a petrecut evenimentul? în ce anotimp? în ce moment al zilei? etc. Ernst Robert Curtius, Literatura europeană și Evul Mediu Latin, p. 228 În măsura în care elocința judiciară, cît și elocința politică
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a fost amenințat de îngerul lui Iisus pentru că fiul său era necircumscris. Ca în lucrarea clasică a Sfântului Grigorie, Despre viața lui Moise, Moise este încă o dată prezentat în rolul călugărului arhetipal care trebuie să persevereze, netulburat, pe drumul virtuții: „Pustiul din care e trimis Moise în Egipt spre a scoate din el pe fiii lui Israel este sau firea omenească, sau lumea aceasta, sau deprinderea lipsită de patimi. În una din acestea aflându-se mintea, după ce a dobândit cunoștința lucrurilor
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
unor Biserici transformate în religii, nu descoperă decăt absența Lui. Nietzsche reprezintă pentru ateismul contemporan, pentru acest părinte al nihilismului prefigurat de el, un profet asemănător lui Ioan Botezătorul care spunea despre sine: “eu sunt glasul celui ce strigă în pustiu”. Pustiul nietzscheean este alcătuit din nihilismul care constituie un caz particular și care ar putea fi interpretat ca o formă de absolutizare a antropocentrismului - premisa oricărei încercări de a-l substitui pe Dumnezeu prin om - cu toate că textele lui Nietzsche oferă
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
Biserici transformate în religii, nu descoperă decăt absența Lui. Nietzsche reprezintă pentru ateismul contemporan, pentru acest părinte al nihilismului prefigurat de el, un profet asemănător lui Ioan Botezătorul care spunea despre sine: “eu sunt glasul celui ce strigă în pustiu”. Pustiul nietzscheean este alcătuit din nihilismul care constituie un caz particular și care ar putea fi interpretat ca o formă de absolutizare a antropocentrismului - premisa oricărei încercări de a-l substitui pe Dumnezeu prin om - cu toate că textele lui Nietzsche oferă argumente
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
modernă. Sensibilitatea lui Nietzsche în fața unui eveniment de o maximă rezonanță și încrederea lui în puterea supraomului de “a face din disperarea cea mai mare speranța cea mai de neînlăturat” rămăn la fel de stinghere ca și glasul celui care strigă în pustiu, un pustiu condamnat de această dată la o stăpănire eternă al cărei final nu poate fi decăt unul apocaliptic. Profeția lui Nietzsche, chiar dacă nu constituie expresia convingerilor unui ateu, ci dovada clarviziunii unui adevărat profet, rămăne lipsită de interes, chiar
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
lui Nietzsche în fața unui eveniment de o maximă rezonanță și încrederea lui în puterea supraomului de “a face din disperarea cea mai mare speranța cea mai de neînlăturat” rămăn la fel de stinghere ca și glasul celui care strigă în pustiu, un pustiu condamnat de această dată la o stăpănire eternă al cărei final nu poate fi decăt unul apocaliptic. Profeția lui Nietzsche, chiar dacă nu constituie expresia convingerilor unui ateu, ci dovada clarviziunii unui adevărat profet, rămăne lipsită de interes, chiar și pentru
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
aroganță în stil de inchiziție și de martiraj. Chiar dacă Nietzsche va mai fi blamat, chiar dacă va continua să fie condamnat în numele credinței, chiar dacă aceia care o fac au dreptatea lor, eu continui să rămăn pătruns de glasul care strigă în pustiu “Dumnezeu a murit”, în timp ce nici o “voință de putere” nu mai reușește să se ridice pe locul în care această veste poate naște convertiri și schimbări nebănuite.
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
asta a fost țara măriei tale pentru sufletul obidit al creștinilor din răsărit. Așa cum ne îndeamnă Înalt Prea Sfințitul Patriarh al Ierusalimului Dosoftei, să ne rugăm astăzi cu toții, români și greci, români din Ardeal, sârbi, bulgari și arbănași, creștini din pustiurile arabe, să ne rugăm ca Bunul Dumnezeu să te întoarcă sănătos spre propășirea credinței și a dreptmăritorilor creștini. Cu mare osârdie și cu vărsare de lacrimi te petrec, măria ta; fie ca rugăciunile mele să te însoțească pe drumul încercării
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
atunci când se întorsese de la Adrianopol. Odată, nu putea să-și aducă aminte când, venise aci cu barca în mijlocul lacului cu preafericitul Hrisant al Ierusalimului. Se opriseră tot așa. Patriarhul s-a uitat spre clădire și a spus: „Când mergi prin pustiul Sinaiului venind dinspre apus spre răsărit, cam spre ceasul prânzului, deșertul începe să ardă; atunci dacă te uiți spre munte ți se pare că muntele iese din apă, nu-i vezi poalele pietroase și sterpe, îi vezi oglindirea întoarsă în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
văruite erau pustii, deschidea uși după uși spre odăi care altădată păreau neîncăpătoare pentru jilțurile încrustate cu pietre scumpe, sidef și fildeș, pentru scoarțele oltenești sau orientale topind în țesătura lor cele mai minunate culori, dar acum păreau imense în pustiul ce se căsca în ele. Iatacul doamnei, cu tot ce putuse să aducă zestre o femeie din neamul ei, era golit, chiar și icoanele erau smulse de pe pereți, doar o candelă stingheră ardea în dreptul unui crucifix. — Mâine este Joia Mare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și-l struni pe Leu ca să se întoarcă pe loc spre Vlah serai. Măgarul o clipă se cabră, aducându-și aminte parcă de încăpățânarea-i proverbială, dar imediat își spuse că nu are rost și se lăsă docil condus prin pustiul orașului toropit de căldură. Ajuns la Vlah serai, Gherasim fu condus direct la voievod. — M-am întors, măria ta, pentru că am uitat să-ți spun ceva, minți el. Domnitorul îl învălui în privirea aceea blândă, dar într-atât de absentă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a acestora). Exemplificăm succint această idee prin modul de reprezentare vizuală a celor patru evangheliști 125: omul (înaripat) pentru Evanghelistul Matei, întrucât începutul Evangheliei sale descrie întruparea lui Hristos, leul pentru Evanghelistul Marcu, amintind de "glasul celui care strigă în pustiu" (Matei, 3, 3), cu care începe Evanghelia acestuia, taurul, ca simbol al jertfei descrise în Evanghelia Sfântului Luca, și vulturul, ca simbol al înălțării spirituale propovăduite în Evanghelia Sfântului Ioan. Gândirea Evului Mediu era puternic marcată de conotații simbolice, lumea
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Augustin, Arhitectura sacră contemporană, Editura Noi Media Print, București, 2003, p. 12. 200 Ibidem. 201 În acest sens, Andrei Pleșu susține că: "Cerurile sunt locuite de o indefinitate de creaturi complicate, diferențiate și foarte active. Nici vorbă de un imens pustiu albastru, de o Sahară abstractă, anulată, în final, de oaza Ierusalimului ceresc". (Vezi Andrei Pleșu, Despre îngeri, Editura Humanitas, București, 2008, p. 23). 202 Din același context descris de arhitectul Ioan Augustin în lucrarea Arhitectura sacră contemporană, reținem, de asemenea
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
strigase din mine și nu de la fereastră, mă linișteam și readormeam. Într-o seară am întîrziat prea mult pe miriște și n-am băgat de seamă că noaptea căzuse pe neașteptate și nu mai era nimeni pe câmpie, totul era pustiu în jur. O clipă n-am mai știut încotro e satul și nici care era drumul spre el, la dreapta sau la stânga. "Trebuie să știe caii", am gândit și m-am apropiat de unul din ei, să-l despiedic și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Era într-adevăr subversiv, versuri "tari" despre războiul pe care îl duceau armatele noastre, prin care poetul exprima presentimentul dezastrului final: ne înhămasem la un car străin, care avea să se sfărâme, al lui Hitler, și muream zadarnic pe întinse pustiuri de zăpadă și sârmă ghimpată, în '42, când zeul războiului părea să fie de partea lui Hitler, starea aceasta de spirit a lui Sergiu Filerot ne uimi pe toți. A difuzat cartea și a fost imediat arestat. Am fost toți
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nu semăna deloc cu Marele Judecător. Trăsăturile lui aveau ceva familiar, dar Marin nu avea timp să le identifice. Tractoarele și remorcherele începeau să se îndepărteze. Oamenii se retrăgeau în adăposturile de beton și curând terenul din jurul giganticului avion-rachetă deveni pustiu. Pilotul se apropie de Marin. DOMNULE, DACĂ SUNTEȚI GATA... TÂNĂRUL BURNLEY ARUNCĂ O PRIVIRE TIMIDĂ CU OCHII LUI CĂPRUI DESCHIS. \ CRED CĂ AR TREBUI SĂ MĂ URC LA BORD. GRABA CU CARE URCĂ PE PASARELĂ, CA ȘI CÂND S-AR FI TEMUT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
înăbușite ale orașului. Vechile gramofoane din cafenelele maure îngânau melodii pe care le recunoștea vag și care urcau până la ea purtate de vuietul unei mulțimi leneșe. Trebuia să doarmă. Dar ea număra corturile'negre, îndărătul pleoapelor ei pășteau cămile nemișcate; pustiuri nemărginite se roteau în ea. Da, de ce venise aici? Adormi întrebându-se. Se trezi puțin mai târziu. În jur totul era tăcut. De la marginea orașului câini răgușiți urlau în noaptea mută. Janine se înfioră. Începu iar să se răsucească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
i-am asmuțit, dar așa trebuia, împotriva cetății sfinte. Acum apărați-vă, da, loviți, loviți, mai întâi în mine, adevărul e de partea voastră, o, stăpânii mei. Îi vor birui pe soldați, vor birui cuvântul și dragostea, vor ieși din pustiuri și vor trece dincolo de mare, întunecând lumina Europei cu vălurile lor negre, loviți-mă în pântece, așa, loviți-mă în ochi, or să înece întreg continentul în sare, nu va rămâne nici fir de iarbă, tinerețea va pieri, mulțimi tăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
vis lung, atât de lung, mă trezesc, nu, voi muri, se ivesc zorile, cea dintâi rază de lumină pentru ceilalți oameni, iar pentru mine soarele necruțător și muștele. Cine vorbește? Nimeni, cerul nu se deschide, nu, nu, Dumnezeu nu vorbește pustiului, dar de unde vine acest glas care spune: "Dacă te învoiești să mori pentru ură și putere, cine ne va ierta?" Aud oare în mine o altă limbă sau tot acela care nu vrea să moară și care, întins la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
fel, îl dăduse afară, ca și cum n-ar fi vrut să fie băgat în aceeași oală cu el. Îi mai sunau încă în urechi cuvintele de rămas bun ale jandarmului, și, fără să știe bine de ce, își simțea sufletul nespus de pustiu și de vulnerabil. În acea clipă, de partea cealaltă a școlii, prizonierul tuși. Daru îl ascultă, aproape fără voie, apoi, furios, azvârli cu o piatră, care șuieră prin aer și se înfundă în zăpadă. Crima prostească a acelui om îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Arată-ne tabloul!" Jonas le arăta tabloul la care picta și-i săruta cu dragoste. Când îi trimitea din cameră simțea că inima lui le aparține, în întregime și pentru totdeauna. Fără ei viața lui nu ar fi fost decât pustiu și singurătate. Îi iubea tot atât cât își iubea și pictura, pentru că numai ei pe lumea asta mai erau atât de vii ca și ea. Totuși, fără să știe de ce, Jonas lucra mai puțin ca înainte. Era tot plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
să-mi strig iubirea ce încă o caut ca pe un răsărit. Cum să-mi răscumpăr astfel, împlinirea pe care-am avut-o, și-acuma-i doar un mit? Un bici pocnește-n liniștea eternă; visul se destramă, gonește în pustiu. E ca atunci când tristețile-s în bernă, se face lumină cu-n clinchet argintiu. Și mă trezesc din visul meu de-o noapte; mă uit pe fereastră, sufletu-mi vibrează de bucurie. Parcă aud șoapte: “bine ai venit”, primăvara îmi
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
un giulgiu impregnat cu doruri, simt că în ochii mei se topesc ninsori și ard, se scurg peste trupul meu. Evadez din iarna care abia acum începe și mă scurg ca o apă, peste focul din suflet, ce arde-n pustiu. Stare 3 Mi-e sufletul abur de căldură; fluturi se scaldă tremurând, zboară descătușați către lumină și aerul de neiertat al iernii îi transformă-n țurțuri, curgând doruri la streașina ochilor mei, neîncetat... Stare 4 timpul se scurge siluit de
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
ale memoriei, găsind parcă fără să caute, i se impuneau singure printr-o somație fericită și urgentă semnele, amprentele, culorile, emoțiile care deveneau repede altceva, prin jocul liber al mâinii și gândului, urme subțiri și bizare ale necunoscutului. Simonetta devenită pustiul Sia Strihan, cu ochii orbi și deznădejdea înghețată în ridul surâsului... așa mi-o redă coșmarul, așa o adopt, o revendic, îi pot onora prăbușirea în oglinda meschină a prezentului, a mascaradelor care m-au născut. Nimeni n-ar accepta
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și se sparg. Zac undeva, zgribulit pe fundul vreunui vas. Adâncurile nopții stăruie. Recuperarea se desfășoară incert, pe porțiuni fără legătură între ele. Iarăși copil, pierdut prin lungi curți interioare, năpădite de buruieni ursuze. Rătăcesc printr-un nesfârșit tunel sticlos, pustiul căruia îi dăruiesc, înfricoșat, spaimele și așteptarea. Oasele se lungesc, palide baghete muzicale. Legănare confuză. Mă gândesc la Simonetta Vespucci, la trecutul fastuos, la Sia, la trecutul apropiat și tulbure, din care s-a născut monstrul prezent, al complicităților și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]