29,239 matches
-
nevoie, interveni ea. — Insist. Vera se lăsă condusă până la ușa de la ieșire. Spațiul se dilatase, toate obiectele de mobilier erau prea departe unele de altele, iar lumina înțepa neiertătoare fiecare unghi ascuțit. Omulețul continua să zâmbească, iar ea credea că râde de ea, că era satisfăcut de faptul că acceptase să nu-i spună nimic lui, doar ca el să aibă ultimul cuvânt. — Respectele mele, domnișoară. — Iertați-mă că vă întreb. — Nu face nimic. — Mi-ați putea spune care este numele
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
un gard căuta drumul spre casă. - Măi țigane, nu vezi în ce hal ești!... Eu cel puțin voi ajunge acasă pe când tu... - Să vedem ce ai să te faci când s-o termina gardul!? Alex stătu locului, îi ascultă și râse în sinea sa. Dar uitându-se mai bine, desluși pe omul cu vioara, era Săndel, cunoscutul scripcar, prezent cât era ziulica de lungă în multe din cârciumile orașului. - Săndel, dar ce-i cu tine? - M-am matolit șefu’! Mă odihnesc
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nimeni în afară de buna lui soție nu ar fi făcut aceste sacrificii. Și el...! Mihăiță, după ce își făcea temele, stătea mereu în preajma tatălui său și-i punea necontenit aceeași și aceeași întrebare: - Te doare rău, tăticule!? - Nu, băiețel, mă doare bine! Râdeau amândoi, deși starea de inconfort a lui Alex, grija șantierului, tainica însemnare din jurnalul Inei, numai motive de veselie nu erau. Luna aceea, supranumită și luna gipsului, trecu nespus de greu. Chiar după desprinderea platoșei albe din jurul piciorului aflat în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
-se. De ce o fi ales varianta cu text? Pentru că pe cealaltă era capul șefului, dintr-o parte. Fără o ureche. Că, adică, ar fi doar într-o ureche. Priviți încercuirea pe care am făcut-o, eu, în locul urechii lipsă. Au râs cu toții, în hohote. și totul a trecut în uitare. În uitarea istoriei și a vieții. I-a revenit în minte, acest episod, târziu, peste ani, în clipa în care a descoperit că, printre alte bunuri confiscate de către oamenii DNA, în urma
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Cât era el de mare, că prin părțile acelea nu se mai văzue așa om, și totuși, nu trezea vreo suspiciune,vreo teamă, vreo tresărire, în vreun om, cum, că, Molocea Călifar ar fi existând , cu adevărat, printre cei vii. Râdeau, pe seama lui, si glumeau, lotcarii din micul port de mai la vale de Galați: bă, fraților, s-o știți de la mine, că, ăsta, de-i zicem noi Molocea, nu e-n stare să sperie nici măcar o muscă. Dacă, in timp
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
au privit ca două flăcări, care urmau să se devoreze una pe alta. S-au strâns din nou, puternic, în brațe. S-au lăsat pe spate. Cu fața în sus,respirau, mai cu seamă el, greu. Transpirau. Se bucurau. Aci râdeau, aci plângeau. Ca niște copii fără minte. Așa e, uneori, viața. Demolatoare și remolatoare. De obiceiuri și de bucurii. De atingerea marginii de sus a unor creații și de a pune bazele altora, conducând la noi deprinderi. S au relipit
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
atent unul pe altul, și, când să și dea mâna, a despărțire, plodul întreabă: tataie, dar cine e moșul ăsta? A, da, că uitasem să vă fac cunoștință. Am văzut că ai cam uitat, dar te iert. Ești în etate. Râd cu toții. Fostul rege ia mâna copilului în a sa, și zice: eu am fost rege peste toată țara asta. Bunicul meu numai pe viața și pe familia sa. și a fost, bunicul meu, permanent, fericit. Eu, nu prea. știu. De unde
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de o unitate, cu suflet și dragoste mari pentru pădure, iar în săptămâna următoare, de o alta. Se anunța locul de unde se pleca și zona în care urma să aibă loc împădurirea. Participanții veneau cu drag, cu entuziasm, cu inima râzând de fericire. În primăvara aceea au fost împădurite aproape douăzeci de hectare, din terenul degradat al dealului Repedea.În timpul ce a urmat, mai multe săptămâni la rând, același anunț îi invita, pe doritori, să participe la udatul micilor pui de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
glumă și celei căreia ulterior avea să i se ducă vestea de Baba, a fost numită mamascroafă eroină. A mai trecut un timp și actuala Babă a fătat un alt rând de purcei. Tot șaptesprezece. Gluma s-a îngroșat, mai râdea câte un consătean de al familiei Sandu. A treia fătare a urmat cu același număr de purceluși. A patra - la fel. și a cincea. Ba, și a șasea. Încât, de pe urma valorificării producției Babei, gospodarul Sandu și-a făcut casă nouă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să fiu. Acum, ce să fac, să mă omor, numai pentru atât? O, nu, cum să comiteți una ca asta? Păi, vedeți că am dreptate? Da, aveți perfectă dreptate, domnule căzut în capcana onestității excesive. Da. Aveți dreptate. Omul care râde... Cine dracu m-o fi băgat, pe mine, Capdelemn Parpalea, om cultivat și cu respect pentru restul lumii, în politică, nu prea mă pricep. Dar, m-a băgat, băgal-aș eu undeva, pe acela! Că, întâi m-a ademenit cu distribuirea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
seara, prin ochi. Prin unele mulțimi...în unele cazuri...ești osanalizat... în altele, huiduit și uns cu ouă crude, sparte de personalitatea ta... Să nici nu te bucuri, să nici nu te întristezi. Doar, de fiecare dată, și pretutindeni, să râzi. și tot râde. și încă râde. În timpul ăsta, mulți dintre cei care trec pe lângă el, rostesc, arătându-l cu degetul: priviți, un prost! Ba nu, zic alții, un nebun, nu un prost, că prostul mai poate avea sclipiri de discernământ
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Prin unele mulțimi...în unele cazuri...ești osanalizat... în altele, huiduit și uns cu ouă crude, sparte de personalitatea ta... Să nici nu te bucuri, să nici nu te întristezi. Doar, de fiecare dată, și pretutindeni, să râzi. și tot râde. și încă râde. În timpul ăsta, mulți dintre cei care trec pe lângă el, rostesc, arătându-l cu degetul: priviți, un prost! Ba nu, zic alții, un nebun, nu un prost, că prostul mai poate avea sclipiri de discernământ, pe când, nebunul, în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în unele cazuri...ești osanalizat... în altele, huiduit și uns cu ouă crude, sparte de personalitatea ta... Să nici nu te bucuri, să nici nu te întristezi. Doar, de fiecare dată, și pretutindeni, să râzi. și tot râde. și încă râde. În timpul ăsta, mulți dintre cei care trec pe lângă el, rostesc, arătându-l cu degetul: priviți, un prost! Ba nu, zic alții, un nebun, nu un prost, că prostul mai poate avea sclipiri de discernământ, pe când, nebunul, în veci de veci
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o avea nevoie de așa ceva. Toată acea noapte a fost consacrată dezbaterilor pe marginea problemelor molozului din întregul municipiu. și, din dimineața zilei ce a urmat, au trecut la fapte. și-au scos actele necesare, de pe unde a trebuit. Mulți râdeau, persiflându-i. Însă, nu chiar toți. Câțiva au rostit, cât mai în glumă, cât în serios: mă, dacă afacerea vă va merge, ne angajați și pe noi? De ce nu. Sau ivit, mai apoi, mulți clienți, care veneau și ofereau ei
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
bună formă, tonul cel mai convenabil [...]. Unii [...] au crezut că personajul din «Bufnița oarbă» sunt eu. E adevărat, bineînțeles, eu sunt autorul, dar detașat de narator. Fiecare frază e intențională... nimic din delirul unui opioman. Când descriam scena asta înfricoșătoare, râdeam cu lacrimi. Și totuși asta e opera mea cea mai clară. Nimic nu-i extraordinar în ea. Dar se vede? J’ai sourtout fait des transpositions. Să luăm cazul numărului 24, care e o măsură de timp, de bani, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
clipă am scrutat îndepărtările. Am zărit prin ceață un bătrân cocoșat, așezat sub un chiparos. Nu-i puteam vedea fața, acoperită cu un fular mare. M-am apropiat încet de el. Înainte să-i fi adresat vreun cuvânt, începu să râdă discordant, sec și înspăimântător, de mi se zbârli părul în cap. Spuse: - Dacă vrei un hamal, l-ai găsit! Ha! Am și un dric. Car morți în fiecare zi și-i îngrop în Șah Abd-ol-Azim, ha! Fac sicrie, am sicrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cap. Spuse: - Dacă vrei un hamal, l-ai găsit! Ha! Am și un dric. Car morți în fiecare zi și-i îngrop în Șah Abd-ol-Azim, ha! Fac sicrie, am sicrie pe măsura fiecărui om, la fix. Sunt gata oricând, ha! Râse în hohote, de i se scuturau umerii. I-am arătat cu mâna în direcția casei. Dar fără să-mi dea răgazul să vorbesc, reluă: -Nu-i nevoie, îți cunosc casa. Fii gata, ha! Se ridică. Eu m-am întors, am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
gherani și un abassi. Bătrânul izbucni într-un râs uscat și îngrozitor: - Nu-i nevoie, nu face nimic, îți știu casa. Și apoi, în schimbul plății, am găsit vasul ăsta, e un vas de Ragheh, din vechiul oraș Rey, ha! Apoi râse de i se scuturau umerii cocârjați; strângând sub braț vasul înfășurat în batista murdară, se îndreptă spre drișcă și se instală pe capră cu o agilitate deosebită. Biciul șfichiui în aer, caii porniră spumegând. Zurgălăii de la gâtul lor răsunau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
râs sec și îngrozitor, bătrânul spuse: - Niciodată, nu face nimic. Te cunosc, îți cunosc casa. Am o drișcă la doi pași de aici. Hai să te duc, ha! E foarte aproape. Puse vasul pe pulpana hainei mele și se ridică. Râdea atât de tare, că-i tremurau umerii. Am luat obiectul și am urmat silueta aplecată a bătrânului. La cotul drumului staționa un car funebru rablagit, cu doi cai negri costelivi. Cu o agilitate deosebită, bătrânul se cățără pe capră. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
atunci, draperia neagră, de doliu, care masca intrarea în cameră, se dădu de-o parte: încovoiat, cu un fular legat la gât, apăru unchiul meu, tatăl acestei stricate. Avu un râs uscat, înfricoșător, de ți se zbârlea părul pe cap. Râdea fără să ne privească, dar atât de tare, că-i tremurau umerii. Îmi venea să intru în pământ. Dacă aș fi avut putere, i-aș fi dat o palmă zdravănă cadavrului care ne contempla cu o mutră disprețuitoare. Ce infamie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pe cea din prima ei noapte de dragoste - pentru a-și bate mai mult joc de mine. Atunci toată lumea mă felicită, oamenii își făceau cu ochiul. Gândeau, fără îndoială: „Ușuraticul a cucerit fortăreața, de ieri până azi!“ Știam să încasez: râdeau de prostia mea. Am jurat să scriu despre toate astea într-o zi. Mi-am dat în curând seama că e o destrăbălată. Cu siguranță că îi displăcusem din clipa în care mollahul, după ce debitase câteva cuvinte în arabă, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ce mârșăvie! Cât mă înjoseam! De necrezut! Mi-era teamă să nu-mi pierd soția și de aceea voiam să iau lecții de bune maniere și seducție de la craidonii ei. Dar eu nu eram decât un mizerabil proxenet, căruia îi râdeau toți proștii în nas. De altfel cum să asimilez conduita și manierele canaliei? Acum am înțeles: ei îi plăcea de oamenii ăștia pentru că erau nerușinați, stupizi și dezgustători. Pasiunile ei erau indisolubil legate de murdărie și moarte. Simțeam într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
amar și acru al miezului de castravete. Fără îndoială, buzele târfei aveau același gust. În aceeași clipă, îl zării pe tatăl său, bătrânul cocoșat, cu un fular în jurul gâtului. Ieșea din casă. Trecu pe lângă de mine fără să mă privească. Râdea sacadat, oribil, ți se zbârlea părul pe cap. Râdea atât de tare, că-i tremurau umerii. Îmi venea să intru în pământ de rușine. Era pe la asfințit. M-am ridicat, aș fi vrut să fug de mine însumi. Involuntar, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
buzele târfei aveau același gust. În aceeași clipă, îl zării pe tatăl său, bătrânul cocoșat, cu un fular în jurul gâtului. Ieșea din casă. Trecu pe lângă de mine fără să mă privească. Râdea sacadat, oribil, ți se zbârlea părul pe cap. Râdea atât de tare, că-i tremurau umerii. Îmi venea să intru în pământ de rușine. Era pe la asfințit. M-am ridicat, aș fi vrut să fug de mine însumi. Involuntar, am început să merg spre casă, fără să văd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
soi de dificultate. Dar locuitorii acestui oraș erau morți; muriseră de o moarte curioasă: se uscară pe loc. Din gură, două picături de sânge le căzuseră, la fiecare, pe haine. Celor pe care îi atingeam li se detașa capul, care râdea. În fața unei măcelării, văzui un om care semăna cu bătrânul negustor de mărunțisuri, vecinul nostru; avea gâtul înfășurat într-un fular și ținea în mână un cuțit mare. Mă privea cu ochii săi roșii de parcă i-ar fi tăiat cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]