3,487 matches
-
esiste ceva indiviz spațiul, timpul. Pentru a constata mișcarea, trebuie ceva nemișcat. (Absoluta nemișcare?? ) Dar pornim de la un termen dat deja în sus și-n jos - termenul 0 căld[ură] [plus] 2000 0 răceală - 223 [plus] 2000 căldură 0 - 223 răceală {EminescuOpXV 320} ["STADII DE INSOLAȚIUNE... "] [1] 2267 stadii de insolațiune - scări de lumină. Scară de raze. pătrunzând noianul Scara de raze [2] 2255 În orice moment totalitatea fenomenelor de insolațiune există pe pământ. Această totalitate (s) să fie compusă din
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
21] Nenorocirea este cel mai bun dascăl, și își are metoda lui proprie, dar de [dat] greș nu dă. [22] Titulature răcesc conversația, oricât de animată ar fi. Cine știe dacă scopul lor primordial nu este chiar acesta - trezirea și răceală față cu o persoană care reprezintă colectivitatea. Purtătorii acestor titule se-nțelege că-i dau altă valoare. [23] Contrazi-te singur și vei găsi pace. [24] Menirea vieței tale este să te cauți pe tine însuți. [25] Plăcîndu-ți ție însuți
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Toți, de la tribunii cu cel mai înalt grad până la soldații simpli aflați în spate, printr-o mișcare colectivă, cu un murmur din ce în ce mai slab, rămaseră nemișcați și ascultară. Iar copilul auzi glasul îndrăgit al tatălui său căzând asupra mulțimii cu o răceală pe care nu o cunoștea. — În zilele acelea, spuse, apoi se opri o clipă, în zilele acelea Roma nu avea un conducător, după cum știți. Tăcu din nou, pentru ca toate cuvintele lui să pătrundă, unul după altul, în mintea oamenilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fi trebuit să le treacă sub tăcere. Trebuie să știi că Fabius a fost bun prieten cu tatăl tău și că nimeni nu l-a răzbunat. Gajus tăcu. Ideea violenței nerăzbunate apărea pentru prima oară în viața lui. Întrebă cu răceală, de parcă ar fi făcut o anchetă: — Și Augustus? Tribunul Caius Silius fu descumpănit de duritatea întrebării. — Era bolnav de-acum, zise. Bietul băiat a rămas în Planasia. — Viu, zise Gajus. — Da, trăia. Dar era ultimul rival legitim al lui Tiberius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
n-a mai văzut-o pe mama ta timp de trei zile. — Nu-mi aduc aminte... murmură Gajus. — Erai mic. Acel prim delict al noului împărat („primum facinus novi principatus“, avea să scrie Tacitus cu dezgust) dovedise lipsa de milă, răceala și marea lui capacitate de disimulare, cu care terorizase Roma. Dar când centurionul l-a anunțat pe Tiberius că misiunea fusese îndeplinită și, ca să se laude, a adăugat că trebuise să facă eforturi mari să-l ucidă pe băiat, Tiberius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu toții toga restricta, nimic altceva decât toga, de dimineața până seara...“ Astfel, după înfrângerea Cleopatrei și a lui Marcus Antonius, mulți aprobaseră legile somptuare ale lui Augustus, care interziceau țesăturile scumpe de peste mări. Augustus, friguros, afectat de tuse și de răceli cronice, purta pe timpul iernii lenjerie de lână și, peste ea, trei-patru tunici grosolane, țesute în casă de femeile din familie, înainte să-și pună purpura imperială și să înfrunte frigul de pe coridoarele de marmură ale palatului. Secole de-a rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
apoi, încet, la fel de încet precum scria, citi condamnarea. Îi spuse ofițerului: — Spune-i celui care te trimite că pe cei mai mari dușmani i-a lăsat în viață. Ofițerul nu răspunse; cu siguranță că-l ura, pentru că îl întrebă cu răceală dacă trebuia să aștepte, ca să se asigure că și-a luat viața, sau să-i cheme pe cei însărcinați să-l pună în lanțuri. Macro se așeză, luă o cupă cu vin de pe masă și, ținând-o în mâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să se desfășoare rapid și să nu trezească bănuieli - era uciderea Împăratului. Își imaginau îngroziți ce avea să li se întâmple dacă Împăratul scăpa sau dacă era salvat la timp de germanii lui credincioși. Riscul e mare, le spuse cu răceală Valerius Asiaticus tovarășilor săi. Nu uitați că, așa cum s-a văzut și în cazul lui Betilenus, o așteptare prea lungă face ca taina să fie dată în vileag. Hotărâră să se grăbească, și Callistus găsi un executor neașteptat chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu enormă greutate, dar, cu gândul, că, azi-mâine, îi va sta ceasul, și, biata băbuță, va scăpa de teroare. Iar musca, ținută bine, se dezvolta,încât, acum, devenise aproape cât un bondar. Ieri,însă, ceva neprevăzut a intervenit. O mică răceală, a impiedicat-o, pe Nuța, să se ducă să-și încaseze pensia. L-a rugat pe Nuțu, să facă asta.El, bucuros, a acceptat. Și s-a dus la oraș. Ea, din urmă, simțindu-se-n libertate, a dorit să
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
jena ceva și avea impresia că toată lumea se uita la ea. A stat întinsă pe plajă dar de intrat în apă a intrat puțin, cu picioarele până la genunchi, apa era cam rece și i se părea că-i pătrunde toată răceala apei în corp. După cină, au mers la plimbare prin parcul de distracții apoi pe faleza mării. S-au întors acasă și au făcut din nou dragoste. După duș au căzut amandoi obosiți și au adormit repede. Toate zilele petrecute
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
au demonstrat că nici un copil nu se poate sufoca în așternut. Chiar și cel mai mic sugar, așezat cu fața în jos pe o pernă sau pe o saltea, se poate răsuci suficient pentru a respira. Chiar dacă nou-născutul suferă de răceală ușoară, nimic nu dovedește că are vreo legătură cu moartea. Nu există nici o dovadă care să stabilească o legătură între vaccinurile DTT - difterie, tuse convulsivă, tetanos - și moartea în leagăn. Chiar și atunci când copilul a fost la doctor cu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de pe acele meleaguri și-i dăruise generos o damigeană mare cât toate zilele, plină ochi cu zaibăr oțetit, foarte bun însă, după cum îl asigurase el, de consumat fiert cu zahăr în zilele mohorâte de toamnă: scotea orice gripă, guturai sau răceală în mod garantat! Partea proastă, strecurase Virgil drept obiecție, dar cu multă delicatețe, ca să nu se creadă cumva că avea prostul obicei de a se uita în gura cailor primiți în dar, e că nu pot să cumpăr decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mare grijă. I-au cusut nasturi cenușii și i-au pus un nas mare roșu, din morcov. Doi ochișori zglobii au luminat fețișoara albicioasă. În cap purta o pălărie veche cu boruri largi. Un fular multicolor îi proteja gâtul de răceala iernii. După o zi de muncă copiii și-au admirat cu dragoste și mândrie prietenul de omăt. Acesta le zâmbea cu gura până la urechi. S-au simpatizat de la prima vedere. Pentru că soarele se retrăgea obosit, în palatele sale, cei doi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
adevăr nenorocirea și-a ales ca țintă familia noastră? În două cuvinte, ea Îi povestise ce se petrecuse pe șantier. - În cazul ăsta, Încearcă să faci ce sugerează Ryan ca să Îndepărtezi ghinionul: șterge-o de aici! Îi replicase el cu răceală. Ea aruncă o privire spre valurile care se spărgeau cu putere de recifele din golful Jefuitorilor de corăbii și se clătină pe picioare. Fără sprijinul scriitorului, care o zărise de la far, poate că ar fi și căzut. - Ai Înnebunit? Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu comisese nici o indiscreție. Jeanne se Întoarse auzind zgomotul mașinii parcate. Rămase nemișcată și, cu chipul lipsit de orice expresie, Își fixă cu privirea fata care se Îndrepta spre ea. Marie simți nevoia de a o strînge În brațe, dar răceala și duritatea privirii o opriră, se mulțumi să-și arate tandrețea În tonul vocii. - Mamă, n-ar fi trebuit să vii să muncești... - Dacă aș fi putut sta de veghe la căpătîiul fratelui tău, n-aș fi aici. Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe insulă Înseamnă moartea prăvăliilor care Își fac cifra de afaceri În timpul sezonului, protestă cu putere Gwen. Nu aveți dreptul să luați o asemenea decizie de unul singur, consiliul municipal... - ... n-are nici o putere, eu, da, o Întrerupse el cu răceală. Să ne Înțelegem bine, doamnă Le Bihan, epoca În care vă Încheiați socotelile Între voi s-a terminat și, fie că vă place sau nu, va trebui să vă supuneți directivelor mele, În caz contrar vă veți pomeni În arest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și Îl informă că ei doi aveau să părăsească Lands’en a doua zi dimineață cu primul bac și că trebuia să plece ca să-și facă bagajele. Lucas Își ascunse uimirea pe care i-o pricinuia această veste sub o răceală sporită. - Încă n-am isprăvit cu dumneata, declară el adresîndu-i-se doar Mariei. Fii liniștit, adăugă el fără să se ostenescă să se uite la Bréhat, nu va ține mult. Mai sînt cîteva puncte obscure de lămurit. Marie apăsă ușor mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fiica lui, Milic Îi aminti Într-o șoaptă că, de la moartea soției lui, fratele ei nu mai suporta Înmormîntările, probabil că Își Îneca durerea În vreun ungher oarecare. Aruncîndu-le o privire mustrătoare, Jeanne le făcu semn să tacă. Marie primi răceala acelei priviri ca pe o rană care se suprapuse peste suferința ei, se clătină pe picioare. Jeanne Își strecură atunci brațul pe sub cel al fetei ei și o luă blînd de mînă. Surprinsă și bulversată de gestul afectuos pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se Întoarse spre Yvonne care, Încătușată de către Fersen, privea În zare, de parcă nu se simțea cu nimic implicată. - Gwen nu-ți va ierta asta niciodată. Niciodată! Preț de o secundă, Lucas simți că stăpînirea de sine a acelui monstru de răceală avea o fisură și că argumentul Mariei nimerise În plin. Yvonne nu tăgădui nimic, dar refuză să-și explice gestul. - O să fii cercetată pentru tentativă de crimă, Îi repetă Lucas. Iar dacă Pierric nu scapă cu viață, ai să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la o parte pentru ca Jeanne să poată face același lucru. Oricît de imperceptibil fusese gestul, Lucas băgase de seamă scurta Încordare a Mariei și se Întrebase oare ce putuse Ryan să-i spună care să justifice din partea ei o asemenea răceală față de maică-sa. - Ți-am pregătit patul În vechea ta cameră, anunțase aceasta, impasibilă. O să te lăsăm să te odihnești. În mod limpede Îndemnat s-o ia din loc, Lucas Își luase rămas-bun. Marie adormise buștean, dar, foarte curînd, somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
halucinată. Fersen tocmai ieșea din jandarmerie cînd dădu nas În nas cu Marie. Nu se aștepta s-o revadă atît de devreme. Rămase descumpănit și se simți din cauza asta Înciudat. - Te credeam plecată În voiaj de nuntă! lansă el cu răceală. - Ascultă, Lucas, n-aș vrea să crezi... - Ce? Că te-ai culcat cu el? o Întrerupse el, glacial. Cu toate astea, este exact ceea ce cred. Și nu trebuie să te justifici. - Nici tu nu crezi ce spui. - Am treabă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
chiștoc, fumat doar pe jumătate. Jumătatea care nu dă cancer, zicea el. Se crezu pradă unei iluzii văzîndu-l. Proaspăt ras, cu părul blond pieptănat cu grijă, cu privirea albastră și hotărîtă. - E cam tîrziu pentru o depoziție, rosti polițistul cu răceală. - Nu asta mă aduce aici. - Ce vrei de fapt de la mine ? Iertarea de păcate sau binecuvîntarea? - Vreau să-ți mulțumesc, i-o Întoarse Christian pe același ton. Că ai avut grijă de Marie În timpul absenței mele. Acum sînt aici, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lungă, și am început s-o caut din nou. Ne-am întâlnit la intrare și ne-am continuat vizitele obișnuite; nu i-am mai ținut mâna și nici nu i-am mai atins genunchii când ascultam poveștile creaturilor fabuloase. Desigur, răceala ei a fost pe măsură și, din acel moment, întâlnirile noastre au devenit insuportabile și chinuitoare. Totuși, într-una din zile ne-am apropiat mai mult, ne-am ținut mâinile la despărțire, era deja întuneric, prietena noastră comună plecase deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
frigiditatea ca o deficiență pur psihică, produsă de acea detașare a eului de el însuși, sau mai exact de scindarea lui. Când anima și animus nu se pot unifica în timpul actului erotic, trupul îmbracă un înveliș de pasivitate, absență și răceala, ce se așterne pe măsură ce dorința crește. Și ea era pasivă nu pentru că n-ar fi vrut sau nu i-ar fi făcut plăcere, ci pentru că era ocupată să împartă bucuria ei cu "el", s-o comenteze împreună, s-o întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
negru, după ce restul pasagerilor se vor fi culcat și barca era pusă din nou în mișcare. Așa dintr-o dată a încetat, invocând tot felul de motive. De altfel, nici nu a fost nevoie de motive, căci prietenul ei, resimțindu-i răceala și detașarea, a abandonat cu ușurință ideea, fără să mai insiste. A lăsat-o în apele ei. El era foarte discret, neposesiv, relaxat, aparent indiferent și ea se gândea cât de diferiți sunt și că numai tinerețea și elanul erotic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]