3,048 matches
-
tovarășul Marinescu. Aș vrea să repete, să aud și eu cum poate fi pornit separatorul. Vorbele mele au produs rumoare, ca un vînt prin crengile unui pom. Ai să ne spui dumneata, intervine prompt directorul general, că de-aceea am răscolit cîrciumile orașului, să te aducem aici, nicidecum din plăcerea de-a te vedea. Vocea directorului general mă lovește ca o pereche de palme date peste ochi. Aproape că nu-mi vine să cred: că țipă la subalterni, e știut, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
parametrilor de lucru. Vlad dă comenzi calm, apăsat. Îi răspund prompt. Nici un gînd, nici o ezitare. Contează chiar și fracțiunile de secundă. "În caz că explodează, mă înfioară un gînd, pentru ce ar trebui să-mi pară rău?" Cartonul de pe clădirea vecină e răscolit de vînt și zgomotul lui mă face să-mi amintesc de locul cald de la spatele tatii. "Nu i-am dus nici iarna asta lemne și nici nu m-am îngrijit să fac la mormîntul mamei o bordură de ciment și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aglomerație mare în stație. Mă ridic de pe scaun, bag cutia cu ramul de magnolie în buzunarul de la piept al scurtei îmblănite, fac un pas și tresar străpuns de o durere. Scrîșnesc din măsele, mă sprijin de colțul biroului și-mi răscolesc buzunarele: mai găsesc doar o aspirină, pe care o mestec și o înghit cu o gură de apă. Merg pînă la ușă, mă aplec și ridic hîrtia. Telefonul sună sec, strident! " Mă caută Livia!", îmi zic și mă grăbesc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
eu, gîndindu-mă la ce-aș putea să mai cumpăr ca să mănînc seara asta; ceva ușor, să nu mă apuce durerea de stomac după atîtea ore în care stomacul meu nu a primit decît aspirine. Vînzătoarea de la pîine stă mult aplecată, răscolind raftul plin cu franzele. "O pîine proaspătă, gîndesc îmbătat de mirosul fraged al pîinii, simțind cum mi se pune un nod în gît. Un pachet cu unt, niște brînză... Fac și un ceai, beau și o gură de vodcă... Ah
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tremură mai tare, cafeaua curge aproape toată, ea se înfurie și răstoarnă ce-a mai rămas în lingură într-o cutie care ține loc de coș de gunoi. Ce scenă! murmură Fulvia, uitîndu-se la cafeaua împrăștiată pe jos. M-a răscolit... Dumnezeule!... Parcă... La ce te referi? o întreb eu, tamponîndu-mi nasul cu batista. Microbuzul care m-a adus de la șantier m-a lăsat în piața din spatele complexului alimentar. Lîngă blocuri, jos, pe trotuar, era adunată o mulțime de oameni... Doamne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
am mai înviorat. Ar trebui să iau de jos scrisorile și să le citesc, dar nu pot să mă aplec, așa de tare au început să mă doară mușchii coapsei. Iau din cutia cu medicamente o aspirină și o beau. Răscolesc apoi cu vîrful ghetei scrisorile, nu văd pe niciuna scrisul tatei ori al surorilor, așa că pot lăsa scrisorile să aștepte pînă mîine. Știu că-s de pe la teatre, poate că vreuna îmi aduce o veste bună, dar le las pe mîine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe toate! Săptămâna trecută, a trebuit să îndur o viață grea și aspră; astăzi sunt mai calmă, fără motiv, poate fiindcă azi știu din scrisoarea ta, incompletă, o parte din ceea ce nu știam. Fragmentul de jurnal de călătorie mi-a răscolit toată ființa. Mi-am închipuit tot, am văzut tot și mă gândesc că eu stăteam tolănită comod sub soarele mangaliot, savurând dulcea căldură de toamnă care părea că mi dă viață. Draga mea, ce hiat oribil este separarea! Ce bine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a fost darul tău de ziua mea, de ziua ta: atâtea cuvinte s’au împrăștiat în cuprinsul casei, că am circulat beată și am trăit. Nu mai trăesc de mult, ci hibernez în așteptarea ta. E săptămâna noastră, Monica. Se răscolesc în mine toate amintirile zilelor tale aniversare; le retrăiesc, trăiesc în trecut: e singurul fel de viață uman ce-mi mai este îngăduit. Trăesc în panică; s’ar putea să nu te mai văd, s’ar putea că însăși această
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
colierul cel mic merge mai bine“. [20 noiembrie 1949] Scumpa mea, scumpa mea, am reluat cartea asta poștală duminică dimineață, după telefonul nostru de aseară, după ce ți-am auzit vocea iubită, așa de caldă, așa de apropiată, care mi-a răscolit adâncul ființei, de mi-a venit amețeală, de mi s-a făcut rău. A fost ca o dureroasă beție, ca un pumn direct în piept; până acum, nici o voce nu mi-a dat impresia asta de viață, umană, caldă, colorată
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nici un preaviz. Sunt buimacă, uluită, înspăimântată, mai ales că decizia m-a prins fără bani, ba chiar cu un aconto de 3 000 de lei, luat din salariul pe septembrie, pe care trebuie să-l restitui imediat. Bineînțeles, am să răscolesc cerul și pământul ca să rămân în câmpul muncii, chiar dacă nu în învățământ. Am început deja. Aseară am dat o mulțime de telefoane, ca să cer sfaturi - doar atât, nu ajutor sau protecție. Părerile sunt împărțite. Unii m-au sfătuit să fac
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
el scoici când era mic, și mi-a vorbit despre toate formele minunate din natură... și atunci m-a lovit inspirația! Mă uit la chipul ei fericit și am brusc în fața ochilor imaginea ei plimbându-se cu Tarquin printre mlaștinile răscolite de vânt, în pulovere Aran de la Scotch House. — Suze, o să fii foarte fericită cu Tarquin, zic din adâncul inimii. — Crezi? Se îmbujorează de plăcere. Pe bune? — Absolut. Uită-te și tu la tine! Pur și simplu strălucești! Ceea ce e perfect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
uita Bacău copilăriei și adolescenței mele. Răspund tîrziu, dar... răspund totuși Sînt extrem de ocupat cu rescrierea (foarte transformată!) volumului V la O istorie... (celelalte patru au apărut deja1, ultimul va ajunge în curînd și în librăria din centrul Bacăului). Am răscolit totuși prin „arhivă” și am cules cîte ceva, în chiar spiritul celor comunicate de D-ta: mici... „tablete” cu caracter publicistic, fragmente... memorialistice (pagini cu... „memorii” am chiar multe, dar nu știu să le fragmentez pentru revista Dvs.), cîteva comentariii
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
prezenta zisului Batalion fiind trecuți În Guarda civică”. Deci, până la urmă, fusese vorba despre o proastă evidență, manifestată și cu alte prilejuri.. a.r. Scrierile eroice - la mare cinste dar la minusculă căutare! Importanța colosală a războiului de neatârnare a răscolit imaginația unui mare număr de poeți, prozatori sau artiști plastici. De altfel, câțiva din ultimii au fost chiar pe fronturile de luptă imortalizând pe pânză sau pe hârtie scene memorabile. Unul dintre autorii de poeme și proze fusese N.T. Orășanu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Petak-tida. E bine să mergi în Israel, e bine să călătorești pe urmele bunicilor și străbunicilor noștri creștini și ai ce vedea și ce descoperi. Dar dacă nu reușești să ajungi acolo, vei putea găsi destule comori importante dacă vei răscoli Cartea Cărților, vei descoperi Mărgăritarul de mare preț care-ți va aduce adevărata fericire: Isus Hristos, mântuirea obținută prin jertfa Sa de pe Golgota și în final, viața veșnică. Dumnezeu să-ți ajute, Amin! CAPITOLUL 8 Misiune în Insula Mare a Brăilei
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
pierde viața. Scăpasem din război și am fost la un pas de a muri în mod stupid! Atunci am învățat că trebuie să fiu mai prudent. În timp ce țara întreagă se zbătea în nevoi și se agita ca un imens furnicar răscolit de o mână vrăjmașă, noi eram scutiți de unele griji. Ne făceam datoria de educatori așa cum fuseserăm pregătiți în școală. Nu aveam probleme majore de rezolvat. Dintr-o pricină oarecare, o supraveghetoare din Orfelinatul de la Timișul de Jos, care avea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
lumea din jur și chiar satul meu drag nu mai era același pe care eu îl știam!... Satul trecuse prin anii și încercările grele ale războiului și foametei abia depășite. Satul liniștit și așezat din trecut acum era tulburat și răscolit de „un duh al instigării unora împotriva altora”. Multe se schimbaseră sub influența nefastă ce venea de la Răsărit! După seceta grozavă satul era adânc marcat de numărul mare al crucilor proaspete din cimitir, care întrecuse numărul morților din patru ani
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
restaurant pentru masa colegială și nefiind mulțumit de preț și servicii, am stabilit cu soția să pregătim totul în casa noastră și să aranjăm masa festivă la fostul Liceu „Iorgu Radu”, din apropiere. De ce acolo? Fiindcă str. Aurel Vlaicu era răscolită pentru lucrări de canalizare. Sâmbătă, 2 iulie 1972, după ce pun la punct și ultimele detalii privind masa colegială, plec spre Complex la ora 10. Colegii și profesorii erau deja prezenți. Când să cobor din autobuz, mă văd înhățat de brațe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
-mi amintesc nici eu, nici Liviu s-o mai fi avut vreodată înaintea plecării într-o călătorie la fel de importantă. În sfârșit... ne-am documentat în puținul timp avut la dispoziție (aproximativ 2 săptămâni) de când am avut certitudinea plecării, ne-am răscolit amintirile legate de această țară fascinantă, am citit ce-am reușit, în grabă să descoperim în bibliotecă, fiecare altceva, pentru a acumula cât mai mult, comunicându-ne reciproc informațiile. Două lucruri erau neclare, dintre care una esențială; și aceasta era
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Casa Albă. Întrucât împrumutasem la plecare de la actorul Eugen Cristea o valiză "din vest", mare, cu 6 roți, reîntorși la New York, am fost ocupați câteva ceasuri să găsim și noi "o clonă" a respectivei valize, căutare zadarnică, fiindcă, deși am răscolit toate magazinele de pe strada XIV, n-am aflat nimic "pe 6 roți", trăgând concluzia că și americanii au lipsuri! Seara, ne-am îmbarcat pe cursa Pan-Am New York-Rio de Janeiro, cursă directă, și a doua zi pe la ora 9
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
într-o cușcă și să-l dea prin împărăție, ca orice osmanlâu, scuipându-l pe "Împăratul celei de-a doua Rome", să-l proslăvească pe el, "Marele El Fatih Stăpânul Lumii"... Bașbuzucii, ațâțați de răsplată, scotoceau în draci ascunzătorile, ruinele, răscoleau mormanele de cadavre împuțite în soare... Ce să-ți mai spun? Știi doar cum l-au recunoscut pe împărat... Și gata! După încălțări. Uitase să-și scoată și jambierele de purpură brodate în fir de aur cu același falnic "vultur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
colectivă. Apoi ne-a trecut. Mi-au rămas până azi însă în cap impresiile din timpul meciurilor „de cap” aprig disputate ceasuri întregi, ipostaza de „eu jucând «cap»”, senzația bulgărilor de zgură roșie sfărâmați, pulverizați, și a prafului de pe „teren”, răscolit de dansul picioarelor noastre tinere și neobosite, încălțate în tenișii epocii. * O amintire despre o amintire. O amintire din copilăria tatei pe care el mi-a povestit-o, în copilăria mea, la Cluj, în parcul de castani în care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lui René, în spațiul infinit al oniricului? Cum? Cu ce mijloc? Nu știu nimic. Există în mine o altă ființă, dincolo de cunoștințe și sentimente. Citesc din nou, cu extremă melancolie, ultimele scrisori ale lui René din anul greu, 1974. Mă răscolesc percepțiile trăirilor de atunci: primisem un refuz net din partea autorităților române. Mi s-a sugerat că nu voi pleca niciodată din țară. Chiar Nichita îi trimitea pe prietenii lui securiști să mă sfătuiască să renunț la gândul de a pleca
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cucerit numeroși lauri, se impune de fiecare dată în fața publicului. Prima parte a Concertului, din seara de 23 decembrie 2004, a cuprins colinde îndrăgite ale celor mai reprezentativi compozitori români ai genului. Tinerii, pe lângă evocarea tematică a colindelor care ne răscolea fiecăruia trecute amintiri, printr-o calitate vocală, un echilibru corect între voci și o perfectă dicție, au făcut evidente virtuțile de care aminteam. Toate acestea sunt datorate perseverentului dirijor și selectării valorice a interpreților. Demersul artistic, demn de toată lauda
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
câmpuri, ți se îmbolnăvește facultatea închipuirii. Doar câte un bețiv întârziat mai trece prin preajma acestui pustiu. La marginea dinspre oraș șerpuiește o gârlă, Gârla Mortului. Acum a secat; numai rareori se adună, ca într-o baltă stătătoare, puțină apă murdară răscolind pentru o zi două murdăriile, ghete, ciubote de cauciuc și căței înecați. Dincolo de baltă este linia ferată. De acolo se aude huruitul prelung al trenurilor de marfa care ziua abia se văd, iar noaptea trasează o dungă luminoasă care separă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
oameni ca Dvs. în ad[ministra]ția publică, nu se prăbușea” - ceea ce nu era adevărat, deoarece erau firește destui mai buni ca mine, dar cuvintele acestea sunt mărturii obiective asupra felului cum miam făcut datoria. [206] Câte dosare n-au răscolit apoi cei ce au venit după noi, din ordinul generalul Rosetti, cel cu closetele (de-i spunea lumea generalul Closetti), în speranța că vor putea găsi acte compromițătoare, abuzive sau ilegale, de care cei interesați spuneau că ar fi plină
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]