5,656 matches
-
de canon literar, aceleia de canon al istoriei literaturii 16, vorbind despre organicitatea literaturii române și despre posibilitatea ca o istorie literară să instituie canonul. El punctează, astfel, că "dacă prin istoria literaturii suntem mult mai aproape de canon, decât prin receptare, marketing sau advertising, totuși, istoria literaturii reprezintă biografia unei tradiții literare; canonul este destinul ei (împlinit). Deși tind să coincidă, cele două dimensiuni au diferențe sensibile. Istoria literaturii reunește persoane, fapte, autori secundari, întrucât relevanța lor are o influență asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
confesive au ceva înalt și auster, par ștampilate, într-o cancelarie celestă. Aceste fraze impun respect și intimidează"48. Fără a se dezice de la preocuparea pentru formă, finețea expresiei este, astfel, îmbinată, la aceasta, cu gravitatea solemnă, în modul de receptare a lumii și a vieții. Rămâne, totuși, ea însăși, știind că: Singurul mod de a fi poet este să fii tu însuți, pentru că, în momentul în care poetul încearcă să fie asemenea celorlalți, să placă altora, să impresioneze, poezia sa
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
să fii tu însuți, pentru că, în momentul în care poetul încearcă să fie asemenea celorlalți, să placă altora, să impresioneze, poezia sa își pierde din valoare"49, după cum Joaquín María Aguirre Romero precizează, receptându-i poetica. Desigur, acest mod de receptare nu este singular, în perspectiva criticii. Originalul, născut din profunzimile unei ființe, care preferă să stea sub semnul tăcerii, sau al modestiei intelectuale, transpare și din naturalețea, prin intermediul căreia Ana Blandiana se lasă exprimată, în poezie. Creația devine, astfel, ritualul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
etică a discursului liric, toate aceste trăsături ale neomodernismului poetic românesc se regăsesc la acești poeți, care au valorificat și valorizat, deopotrivă, candoarea și luciditatea, patosul trăirii autentice și interogația morală de acut ecou expresiv"86. 2.3. Dosar de receptare critică Situarea unui autor în contextul unei anumite epoci/ generații, precum și stabilirea influenței pe care acesta o manifestă în promovarea unei anumite estetici, pe baza unor coordonate teoretice anterior trasate, care ierarhizează literatura, necesită prezența indispensabilă a criticilor, care să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
unei anumite epoci/ generații, precum și stabilirea influenței pe care acesta o manifestă în promovarea unei anumite estetici, pe baza unor coordonate teoretice anterior trasate, care ierarhizează literatura, necesită prezența indispensabilă a criticilor, care să facă posibile, nu doar studiul și receptarea corectă a textelor beletristice, ci chiar producerea lor, în contextul calității. Or, "o literatură fără constructe teoretice nu este numai cu neputință de studiat, dar și cu neputință de produs. Curentele artistice nu sunt căsuțe taxonomice în care, ca într-
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fapt, pentru acest tip de critică, literatura trebuie să fie un depozit de cărți, unde rostul istoricului literar e să scuture tomurile de praf și să facă ordine, fără sensibilitate și fără emoție"91. Eliminând orice posibilă raportare biografică în receptarea textului, critica autohtonă păstrează o voce conservatoare, reținându-se de la trasarea unei viziuni necanonice și neconforme cu așteptările obișnuite ale domeniului său. Propensiunea spre un nou fir interpretativ, impus de domenii precum estetica, retorica, lingvistica, filosofia sau psihologia este respinsă de la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
atenția asupra primului dintre ele, Alex Ștefănescu fiind acea voce care inițiază o direcție nouă în critica românească, cercetând, asemenea studiilor internaționale, textele literare din prisma limbajului cu laturile sale exterioară (materială) și interioară (de mister), apropiindu-se, astfel, de receptarea adoptată și de noi, în paginile acestei lucrări. Uzând de o abordare de tip eseistic, Alex Ștefănescu reușește, totodată, pe parcursul paginilor 396-404, rezervate Anei Blandiana 93, să ofere atât ample informații biobliografice, precum și scurte, dar interesante analize semiostilistice, vizându-i
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
60 a impus, în fond, pentru o vreme, o retorică a afectării și un număr de motive etico-sociale generale, care astăzi se văd cu ochiul liber"131. Alături de aceste studii, consemnăm monografia lui Iulian Boldea: Ana Blandiana. Monografie, antologie comentată, receptare critică, Brașov, Editura Aula, Colecția "Canon", 2011, care, la fel ca toate monografiile acestei colecții, este constituită ca un manual analitic-descriptiv, fiind însoțită de o antologie de texte literare teoretice și de extrase de receptare critică. Valoarea acestui studiu o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ana Blandiana. Monografie, antologie comentată, receptare critică, Brașov, Editura Aula, Colecția "Canon", 2011, care, la fel ca toate monografiile acestei colecții, este constituită ca un manual analitic-descriptiv, fiind însoțită de o antologie de texte literare teoretice și de extrase de receptare critică. Valoarea acestui studiu o dă faptul că Iulian Boldea surprinde contextual valoarea lirică a poetei, "în raport cu cadrul proletcultist al vremii, resurecția lirismului Generației '60, anticipată de Nicolae Labiș și reprezentată de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Cezar Baltag, Ioan Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
umane, elemente individuale. Nevând, însă, un semnificat originar, adică un punct comun de pornire fundamental, interpretarea simbolisticii, care marchează la modul unanim acceptat viața umană, diferă de la individ la individ, atât la nivel de transmitere, cât și la nivel de receptare, după cum însăși autoarea explică într-un poem dintr-un alt volum, Refluxul sensurilor: Acest poem durează doar atâta/ Cât îl citești:/ Data viitoare când îl vei citi/ Va fi altul/ Pentru că tu vei fi altul/ Și, bineînțeles, va fi complet
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
receptorului de texte, printr-o similitudine de etape urmate de fiecare. Vorbim, firește, de un autor model și de un cititor model, care nu presupun și eventualele excepții demne de a fi luate în considerare. Munca intelectivă a cititorului, în receptarea unei opere literare, este cercetată în amănunt de profesorul Jesús Martínez del Castillo 129, care se sprijină, în studiile sale, "pe două versante teoretice fundamentale: perspectiva filosofică a lui Ortega y Gasset și teoria lingvistică a lui Eugeniu Coșeriu"130
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un tânăr sub 30 de ani pentru o bursă de un an la Universitatea din Viena, am oferit bursa și posibilitatea de a alege câștigătorul Cenaclului Echinox al fostei mele universități. A.-I. P.: Ne întoarcem la critică, adică la receptare literară. Cum considerați că v-a fost receptată opera în țară? Dar în străinătate? A.B.: Nu am avut nici motive, nici obiceiul să mă plâng vreodată de critică, dar nici nu a avut un rol prea important în evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
opera propriu-zisă a poetei. Pe aproape două sute de pagini, urmează cercetarea propriu-zisă și firesc anticipată, din punct de vedere retoric, tematologic, stilistic, semantic, semiotic. O analiză care vrea să depășească, prin miză, abordările restrictive, înscriindu-se într-o hermeneutică a receptării textului literar, de tip poetic. Alina-Iuliana Popescu demonstrează direct sau indirect că, într-un fel sau altul, biografia și opera se intercondiționează, oricât am încerca să le disjungem. O carte discutabilă, dar care vine să-i consolideze demonstrația și interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în secolul versului minimalist, tranzitiv, interesul pentru poezia caldă, atemporală, reflexivă, detașată, printr-un efort creator unic, de realitatea cotidiană. Așezarea Anei Blandiana într-o altă lumină decât cea obișnuită, canonică, impusă de-a lungul timpului, nu este păgubitoare actului receptării, ci profund înnobilatoare. Interpretarea Alinei dărâmă convenții, inventează sensuri suplimentare, uneori șocante. Cu alte cuvinte, scoate receptarea din coconul ei, de posibilă și intensă, uneori, inerție. Simona CONSTANTINOVICI, Timișoara, 15 octombrie 2015 Cuprins Argument 14 1. Introducere în deconstrucția canonului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de realitatea cotidiană. Așezarea Anei Blandiana într-o altă lumină decât cea obișnuită, canonică, impusă de-a lungul timpului, nu este păgubitoare actului receptării, ci profund înnobilatoare. Interpretarea Alinei dărâmă convenții, inventează sensuri suplimentare, uneori șocante. Cu alte cuvinte, scoate receptarea din coconul ei, de posibilă și intensă, uneori, inerție. Simona CONSTANTINOVICI, Timișoara, 15 octombrie 2015 Cuprins Argument 14 1. Introducere în deconstrucția canonului 22 1.1. Canonul 24 1.1.1. Definiție 24 1.1.2. Tipuri de canon 27
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
3. Deconstrucția ca reconstrucție 46 1.2.4. Deconstructivism și postmodernism 52 2. Neomodernismul și Generația '60 61 2.1. Context ideologic și cultural. Repere teoretice 61 2.2. Ana Blandiana, în contextul Generației '60 77 2.3. Dosar de receptare critică 98 3. Ana Blandiana. O poetică a deconstrucției 124 3.1. Deconstrucție și canon la Ana Blandiana 124 3.1.1. Etapa poetică a metaforizării sau volumele 143 deconstrucției. 143 3.1.1.1. Metafore successive 143 3.1
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
elocvența rituoasă. Formal, poemele sunt corecte, rotunjite pe la colțuri, cu metafore cuminți, dar care păreau impresionante ("frânghiile ploii", "măduva surâsului"), rareori forțând în sensul avangardismului antebelic ("pisica moartă a ceții")". 132Lucia Simona Bumbu, Iulian Boldea, Ana Blandiana. Monografie, antologie comentată, receptare critică, în "Observator cultural", nr. 62 (2001), în format electronic la: http://www.observatorcultural.ro/Iulian-BOLDEA-Ana-Blandiana.-Monografie-antologie-comentata-receptare-critica*articleID 2787-articles details.html/accesat august 2012: "Întoarcerea la modele culturale interbelice este considerată ca binevenită, întrucât temele major-universale sunt recuperate cu nostalgie estetică: vitalismul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nr. 33, p. 10-11. SOROHAN, Elvira. Lucian Blaga pamfletar. În: România literară, 34, 13-19 iun. 2001, nr. 23, p. 11. SOROHAN, Elvira. Metoda istoricului literaturii. În: Revista română (Iași), 7, nr. 2, 2001, p. 5. Despre Constantin Ciopraga. SOROHAN, Elvira. Receptarea lui Nae Ionescu la Saeculum. În: Adevărul literar și artistic, 10, nr. 573, 26 iun. 2001, p. 11. SOROHAN, Elvira. Recitind Spiritul critic... de G. Ibrăileanu. În: România literară, 34, 14-20 nov. 2001, nr. 45, p. 10-11. SOROHAN, Elvira. Testamentul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
vedere. Cel mai asiduu teoretician al criticii literare făcute cu artă și program, în aria culturii noastre, a fost Călinescu. Împotriva rigidității maioresciene, el admite că actul critic devine complex, când însuși criticul e un artist. Este necesară emoția în receptarea și judecarea operei literare, care nu e totuna cu emoția creatoare de ficțiune a autorului de literatură. Încât, critica literaturii este și ea o artă, însă o altfel de artă. Și mai este o vocație. Critica literaturii poate fi în
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
a dezastrului" și "vocea strident-exclamativă a naratorului se istovește". În dicția expresivă a Profesoarei, dramatismul pasajelor citate depășește cadrul narațiunii propriu-zise, reprezentat fiind "pe ecranul imaginației cititor/ascultătorilor", unde, împreună, replicile, vocea, gesturile reținute obligă concomitent auzul și vederea la receptarea textului. Selectând din cronicari construcțiile cu valoare exclamativă, de reproducere a rostirii personajelor, exemplificările din lectura critică a Autoarei pot fi închipuite sonor, ca "spectacol simultan citit-văzut-auzit". Mă refer în special la focalizările unor modele pentru elocința sacră: panegiricul de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
acest feliu de scrisoare ce să cheamă stihuri". Fără a polemiza inutil, Autoarea ripostează elegant, cu flexibilitatea unei imaginare florete: "Valorile poetice lăsate de ei sunt modeste, nu o dată stângace, dar nu întotdeauna involuntare", spre a adăuga, în temeiul teoriei receptării, că primatul nu e al intenției, ci al efectului". Dosoftei și Costin sunt personalitățile selectate pentru "gestul de întemeiere a poeziei culte, prin teorie și creație". Suplimentare argumente oferă "secularizarea discursului religios" la Antim, ca și "reflexivitatea scrisului" costinian, "regia
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
perspective "clasice" în legătură cu duplicarea textuală a instanței creatoare, întâlnim, în scrierile Elvirei Sorohan, o altă categorie de "imagini" care proiectează dimensiunea vizuală în planul artelor plastice, într-un prim moment de particularizare a tratării critice a situației autorului în spațiul receptării, prin folosirea repetată a unor termeni precum portret, autoportret, desen, a desena, a reprezenta: Ipostaze... "Portretul unic al artistului se constituie din ipostazele obsedante ale poetului profet (s. a.) și paria (s. a.)" (p. 42); Această iluzie autobiografică ce poartă titlul de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
să se manifeste din punct de vedere interpretativ la fel cum el însuși s-a manifestat din punct de vedere generativ"4. Dacă pentru semioticianul italian acest joc proiectiv și deductiv între autor și cititor reprezintă o dimensiune intrinsecă a receptării textelor literare, explicabilă și justificabilă prin nivelul de generalitate și de abstractizare pe care se situează teoreticianul, pentru Elvira Sorohan, care se plasează la nivelul lecturii concrete, același joc complementar între interpretativ și generativ nu se desfășoară de la sine, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și mesajul dublu pe care îl generează etc.). În al doilea rând, aceste câmpuri lexico-semantice configurează o perspectivă particulară asupra lecturii și asupra actului critic înțelese ca activități de cunoaștere interumană, cu valori și norme specifice, care garantează nu doar receptarea adecvată a mesajului explicit al operei, prin decodificarea semnelor lingvistice, ci și înțelegerea dimensiunii umane care a făcut posibil acest mesaj, cu trăirile, valorile, emoțiile, dorințele și intențiile scriitorului personaj al propriei opere, pe scena sau în culisele căreia se
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
față ne vom concentra asupra secolului al XIX-lea românesc. Pentru istoria literaturii române, cronicile emblemă ale secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea formează structuri narative alcătuite din cristale aglomerate mereu atrăgător în sedimentări care permit ciclic redimensionarea receptării (ca exegeză ori simplă lectură). În aceste cronici avem de-a face cu "Nașterea textului narativ": "Cronicile sunt primele creații asumate individual..., fiecare text e un tot unitar în intenții, idei, stil, particulare, ceea ce le delimitează propriul regim de referință
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]