3,117 matches
-
vâltoarea vremii de C. Fetescu și Călător către o sută de ani de I.N. Oprea, urmate de recenzia „Vânturi și valuri” de I. Popescu-Sireteanu, autor Al. Mănăstireanu (pag.1617). Vasile FETESCU Al. Mânăstireanu Călător...prin vâltoarea vremii (vol.III) Am recitit cartea profesorului Al. Mânăstireanu - Călător... prin vâltoarea vremii (vol. III) pe care am parcurs-o cu un spor de plăcere și interes, în intenția de a-i face prezentarea pentru revista Academia Bârlădeană. Acum, la a doua lectură, cartea și-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o creație științifico-literară pe măsura dorinței și puterii sale de muncă. Autograful de la care pornesc mi se adresa astfel: „Domnului Alexandru Mănăstireanu, care cunoaște atât de bine viața satului românesc”. M-am gândit mult la autograf, am citit și am recitit conținutul volumului trimis și mi-am formulat mental anumite judecăți de valoare a pieselor cuprinse, precum și mesajul ce-l inducea volumul în întregime. Cât de amănunțită, de stăruitoare și mai ales de aprofundată a acestei probleme generale a satului românesc
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
l-a salvat fără a se preta la compromisuri. Apare ca un desăvârșit organizator, lăsând urme durabile pe unde a trecut în munca sa. în ziua următoare am început recenzia, lucrând între orele 913, am realizat circa 6 pagini, am recitit textul și sper să fie ceea ce mi-am propus. Nu mă așteptam să-mi meargă pixul atât de sprinten, de lejer. M-am eliberat de o grijă de suflet pentru un om care mia cunoscut scrisul prin I.N. Oprea și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
privind scrisul meu. Abia terminase memoriile de scris, se cunoștea după voce că era epuizat și la 29 decembrie 2009 a trecut în lumea umbrelor și a amintirilor. Dumnezeu să-l odihnească în pacea veșnică! După odihna de prânz am recitit și mai atent scrisul și constat cu satisfacție că nici nu am adăugat ceva, dar nici n-am redus din ceea ce scrisesem, semn că am prins un moment favorabil de lucru. Reamintindu-mi de vizita d-nei Pândaru din noiembrie 2009
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
recenzii corectate, bune de tipărit. Îi dau și volumele respective pentru scanarea coperților. Primisem anterior de la Serghei Coloșenco volumul „în moara mea”, de dl. Ion Popescu-Sireteanu și l-am citit galopant, restituind o cu regret că n-o mai pot reciti și, la două ore după aceasta, în cutia poștală găsesc volumul împricinat. Strașnică bucurie pentru care am mulțumit imediat telefonând la Pitești. În orele după-amiezii mă relaxez la T.V.R. cu emisiuni selective. O știre anunță decesul Margaretei Thatcher - Doamna de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să fim mai mult timp împreună. Joi, 25 noiembrie. Ieri n-am consemnat nimic. M-am relaxat. Astăzi am conceput eseul: „Un om ce-mi amintește de copilăria mea, îndepărtată”. Am lucrat neîntrerupt între orele 9-13, realizând opt pagini. Am recitit textul și pare mulțumitor. După amiază mă mai uit prin text cu atenție și rămâne în forma inițială. Între timp m-au sunat din Iași I.N. Oprea și d-na Ana Dumitrescu, cu vești bune și cu îndemnuri stăruitoare pentru
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
acolo unde te afli atât de departe de România, gândul la țara de obârșie să nu te frământe, cu toate că ai avut o serie de nemulțumiri și neîmpliniri sufletești, mai ales în regimul comunist totalitar de tristă amintire. Am citit și recitit rândurile cu atenție și cu o adevărată plăcere și bucurie, pentru că veneau de la o distanță colosală și mai ales din partea unei cunoștințe din ziua I de Paști în 1992, la Biserica Română din Paris. Și astăzi îmi stăruie în memoria
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pentru voi omul care a transmis celor din jur frumosul - frumos al vieții!... Căldura dragostei mele doresc să vă încălzească inimile și sufletele, pentru a rezista asprimii climei din ospitaliera și îndepărtata Canada! Cu dragoste, Al. Mânăstireanu Am citit și recitit cu atenție aceste rânduri și printre rândurile inserate am descoperit unele stări sufletești deosebite care au dus la conturarea unei persoane ce și-a dorit imensa căldură a căminului părintesc, dar n-a avut parte de așa ceva. A jinduit după
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a unei înzestrări anume, la un nivel mai înalt. Piesa cu pricina, un fel de baladă a unei mari iubiri, m-a impresionat prin volum și calitate. Sub titlul „Extaz și agonie” am avut bucuria rară să citesc și să recitesc 115 versuri care m-au impresionat prin frumusețea și mai ales prin imensa cantitate de simțire cu ajutorul căreia își dezvăluie o mare iubire, ridicându-l la extaz, dar și la o enormă suferință prin trădarea sentimentelor sale cele mai pure
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de o umbrelă imensă, cu sigla televiziunii - își dădu cu ruj roșu-aprins pe buze înainte de a începe relatarea... Lovit în continuare de picăturile mari, corpul neînsuflețit al agentului imobiliar aștepta să fie introdus în sacul de plastic...” Privi display-ul. Reciti cu rapiditate rândurile pe care le așternuse furios. Avea senzația că nu sunt așa de proaste precum preconizase - extraordinar, domnule, vrei să scrii bine și iese prost, vrei să scrii prost și iese bine, are gust de fiere și meseria
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
normal, ca Mihăiță. Te îmbrățișează cu toată căldura sufletului ei năpădit de atâtea încercări ale vieții, care nu știu când și dacă se vor termina vreodată... Olga Ina puse scrisoarea pe noptieră, cu gândul ca seara, înainte de culcare, să o recitească. Trebuia să vină Alex la masă, Mihăiță de la școală și pe plita aragazului încă nu era mâncarea cu care să-i ospăteze pe cei doi bărbați ai ei. Curăță în grabă niște cartofi pe care îi tăie julienne, scoase câteva
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pomilor din livadă care ar glăsui în graiul lor ceea ce eu nu-i pot spune. Cred că mai bine aș fi rezumat totul într-o singură propoziție: Dragostea mea de-o viață poartă un singur nume: Alex! Și începu să recitească unele însemnări creionate de-a lungul timpului. Zâmbi absentă când dădu peste înscrisuri ce aminteau clipe euforice petrecute împreună cu soțul ei, în diferite ocazii. Tocmai când era în toiul lecturii, auzi deschizându-se ușa de la intrare. Nu putea fi nimeni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
era acoperit aproape jumătate cu impresii care-i marcaseră un anumit moment din viața ei. Trecu fugitiv peste unele și ajunse la ultima pagină. Citi cu ochii măriți o dată, de două ori, făcu o pauză și pentru a se clarifica, reciti pentru a treia oară cele câteva fraze incendiare: Trăiesc un anotimp în afara tuturor anotimpurilor, unul fără nume. Cine ar putea acum să-mi mai numere primăverile înflorite, verile cu frumoasele lor zile bulgărite cu soare? Alerg fără voie spre toamnă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
dinții, am... „aaaaa“, un urlet, un răcnet de fiară. Da, fiara se aciuase chiar În brațele mele. Era Luminița D., care a leșinat, săraca. (miezul nopții) Avem de discutat poemul dramatic Cain de Byron. Pentru a mă pune În temă, recitesc din Genesa episodul „Cain și Abel“. Iată-l: 1. Adam s-a Împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas Însărcinată și a născut pe Cain. Și a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!“ 2. A mai născut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
miturilor inviolabile. Mitul cavalerismului este o imagine esențială pe care se bazează cultura europeană de la Dante Încoace; când Cervantes efectuează acea incizie lucidă, sângeroasă pentru setea mea de idealitate adolescentă, simt o traumă spirituală și refuz un text desacralizant. Acum, recitind romanul din altă perspectivă, constat că există două planuri convergente: unul al realului, ca anticipare a unor achiziții posterioare ale romanescului, și celălalt al Înscrierii gratuite Într-o convenție a genului cavaleresc, urmat și acceptat numai spre a fi negat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-l publice În Contemporanul. (duminică) De la revista Tomis mi se cere prin telefon să-i iau un interviu lui Marin Preda. Cronicarul revistei, Al. Protopopescu, a scris cam În zeflemea despre Moromeții II și vor să-l Împace pe maestru. Recitesc toată opera. Îmi fac note, Îmi revăd Însemnările de la Întâlnirile lui anterioare cu studenții. Îmi cumpăr un carnet de reporter format mic, cu acel tip de foi ce se pot rupe ușor. N-am mai luat interviuri, nu știu ce e acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
oprește o clipă, se mai uită la un titlu, apoi din nou: trosc-trosc, trosc-trosc. „Hai să citim Împreună“, Îi spun și simt cum mi se face pielea de curcă; mă scutură un fior de dincolo. „O fi chiar EL!?“ Am recitit de curând Faust și mi-am dat seama că, de fapt, tare aș vrea să mă viziteze; mă interesează și pe mine o Întâlnire cu Mephisto: am mai sta de vorbă despre una, despre alta, l-aș Întreba pe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lumile altora, Încerc să intru În lumea mea, dar efortul rămâne sisific; truda e atât de imensă, că nu Înțeleg această vană Încăpățânare; Îmi convoc eul cel mai autentic și provoc atâția martori să vorbească; după ce au vorbit toți și recitesc urmele lăsate, nu mă recunosc În nici una dintre mărturiile lor. Probabil că limbajul este insuficient, spre a exprima ceea ce eu am mai autentic În mine; el, limbajul, se adaptează repede la canoanele unei retorici sau alteia și se vorbește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
alcun malessere, anzi questa impercettibile perdita di vitalità era la prova, la condizione per cosí dire, della sensazione di vita; e per lui, avvezzo a scrutare spazi esteriori illimitati, a indagare vastissimi abissi interiori essa non era per nulla sgradevole... Recitesc din Giuseppe Tomasi di Lampedusa (Il Gattopardo) și mă mir de simplitatea cu care acest scriitor atacă problema acută; câtă convenție, câte ocolișuri retorice la alții ca să nu spună nimic. (luni seară) Într-o zi, am fost Împreună cu profesorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ai clipei. Nu știu ce atracție secretă mă smulge brusc dintre figurile fictive ale cărții și mă Împinge stăruitor să explorez această zonă imprevizibilă. Atunci, mă simt proaspăt și avid de viață precum Faust, amușinând pe urmele Margaretei. Simt că trebuie să recitesc Faust. (miezul nopții) Nu mă duc la Facultate. Am doar cursuri insignifiante. Nu mă amuză să asist de două ori la desenarea puerilă a unei fișe bibliografice; mâna grăsulie a savantului scurt, Vicu M., ce predă cursul, desenează un pătrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am fost atât de exaltat când mi-a scris prima dată, scoteam plicul de o sută de ori pe zi și Îl deschideam să văd, să mă conving dacă este scrisul ei, dacă nu cumva era o simplă impresie; o reciteam observând orice Întorsătură a literelor; parcă văd acel scris rotund cu semne ovale, pântecoase, marcate de tendința cochetă de a lega codița lui a sau a lui o de consoanele vecine cu o eșarfă elegantă ca o Îmbrățișare; nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Dacă scrisorile au același registru stilistic ca „Jurnalul lui A.“, vocile ni se par identice cu „Jurnalul lui M.“; dispare și mai mult distanța dintre autor și posibilul său personaj. Unitatea cărții nu mai poate fi pusă la Îndoială. Autorul recitește și scrie. Personajele citesc sau scriu și ele. Realitatea brută, În afara faptului de a citi și a scrie, aproape că nu mai există. Totul se resoarbe În realitatea unică a textului, singura de fapt care contează. Viața Însăși este privită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dările de seamă despre serbările "Astrei". De asemenea să-i trimită gazete din țară, să vadă și domnii noștri foi românești adevărate, iar când va publica de ale lui, să poată arăta tuturor ce face feciorul lui în România. Titu reciti scrisoarea de câteva ori, parc-ar fi vrut s-o învețe pe dinafară. Completa din sufletul lui toate veștile. Se simțea din nou acasă, în Ardeal, în lumea unde fiece amănunt, oricât de neînsemnat, avea o rezonanță vie pentru întreaga
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îi învăluia capul ca un nouraș de vată, iar pe dușumele mucurile aruncate la întîmplare punctau pauzele inspirației lui ziaristice. Pe la cinci, când începea să se întunece, nu-i mai lipsea decât o încheiere de efect. Ca să-și scormonească avântul reciti tot articolul, mormăind și cu glas câte o frază ce i se părea mai sonoră și mai rotundă. "Bravo! își zise la urmă. Perfect! Dacă nici asta nu face senzație, atunci..." Sfârșitul de efect însă tot nu-i venea. Căutîndu-l
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de ajuns ca ochii mei să găsească semnătura și, când au găsit-o, am crezut că voi leșina. Păpușă, catesupergoric o să prezint evenimentul BlackBerry! O s-o facem cea mai șic petrecere a anului. Ești genială. Pupic mare! Philip Ce?! Am recitit-o de vreo câteva zeci de ori ca să mă asigur că creierul meu procesa corect cuvintele și apoi am citit-o din nou, pentru că tot nu-mi venea să cred. De unde știa unde locuiesc? Cum naiba știa totul despre eveniment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]