3,311 matches
-
4 prieteni cu vârste între 70 și 80 de ani, cărora ochii li s-au umezit, fiind smulși din țară de peste 50 de ani... În concluzie, "România '93" este excelentă! Îi doresc ani lungi de viață. P.S. V-aș fi recunoscător dacă ați trimite câte un exemplar la doi profesori din Buenos Aires... Primiți, vă rog, Domnule Consul General, asigurarea deosebitei mele considerații. Al.Frâncu, Rio de Janeiro." "Stimate Domnule Consul General, Am primit Buletinul D-voastră care pentru Consulatul Onorific din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în "țara păsărilor colorate"). Situația era mai ceva cu "ce caută neamțul în Bulgaria" a lui Caragiale. Le-am spus că probabil este un grup de turiști, care vor să cunoască țara și că autoritățile uruguayene trebuie să le fie recunoscătoare pentru valuta încasată din hotel, masă, transport, suveniruri etc. (la capitolul "suveniruri" mi-am făcut cruce cu limba-n gură, gândind la ce au luat cu ei unii concetățeni ca "amintiri" de prin Spania, Franța, Italia, Germania portofele, carduri, bijuterii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
unde veneau copii din toate categoriile sociale, profesorul Nicolai Colibaba a ajutat elevii dotați și harnici, dar fără posibilități materiale. Sunt sute de foști elevi care au ajuns academicieni, profesori universitari, medici, ingineri, profesori în învățământul preuniversitar, care îi sunt recunoscători. A participat la cel de-al doilea Război Mondial și a fost decorat pentru fapte de arme cu Steaua României, în grad de Cavaler cu spade și panglică de Virtutea militară. Profesorul Nicolai Colibaba a trecut la cele veșnice în
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
lucru care s-a adeverit de cum ai fost transferat, și că eu aveam să-mi găsesc vocația În scris? Moșul Finteșteanu a avut flerul genial să ne distribuie bine În rolurile care ni se potrivesc În viață și Îi suntem recunoscători. Eu nu am avut doar norocul să fiu bine sfătuit cu mutarea, dar am fost și generos primit la noua adresă de Radu Penciulescu, care mi-a dat șansa să mă alătur unui mic nucleu de tineri inteligenți și aventuroși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Îmi vor prinde În cariera mea de mai târziu cei trei ani petrecuți În clasa de Actorie, pe care Îi credeam atunci irosiți. Dar cred că unul dintre avantajele pe care le am ca regizor și pentru care Îi sunt recunoscător școlii românești de teatru este acela că am putut resimți pe pielea mea ce Înseamnă să fiu de partea cealaltă. Ca să-i Înțeleg unui actor fragilitatea și să-l ajut să o depășească, a fost foarte util că mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să simțim energia flăcării În trup, o simțeam! Azi nu mai am deloc aceeași convingere și nu mai cred orbește În Artaud, cum nu mai cred nici În Brecht, Însă În anii tinereții amândoi m-au inspirat și le sunt recunoscător. Datorită lui Artaud am inventat În improvizații acțiuni care au dat naștere la o formă de dramă rituală exprimată prin dans și ritm: vibrația vocii combinată cu respirația sacadată rezonau În spațiu, imaginile erau structurate cu intenția de a nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sistem Îmi dă șansa să privesc munca noastră din mijlocul spectatorilor și să trec prin crize oribile de Îndoieli și Întrebări, căci odată cu publicul descopăr spectacolul cu alți ochi decât În repetiții. A doua zi repar greșelile și cât de recunoscător pot să fiu când scena funcționează În seara următoare, pentru că se simte o energie adevărată! Procedeul acesta sănătos de a continua să dezvolți chiar când publicul e prezent nu există În operă. Totul trebuie să fie gata pe platou deja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
al propriei Înțelegeri, descoperind perspective neașteptate, la care nu ne gândiserăm nici eu, nici actorii. Atunci nu mai contează dacă e o cronică laudativă sau nu, important e că te inspiră și Înveți ceva. Unor astfel de critici le sunt recunoscător. Dar când un critic Își Închipuie că e suveran peste gustul publicului și că, În plus, poate dicta felul În care trebuie să creeze un artist, nimeni nu are nimic de Învățat. Un prieten spunea că o critică ar trebui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și la Metropolitan Opera din New York. Un teatru al spiritualității presupune propria metamorfoză a creatorului Însuși, fără de care actul creator nu ar fi decât un fenomen de modă pasageră, un act găunos fără nici un impact durabil asupra spectatorului. Îi suntem recunoscători lui Andrei Șerban pentru curajul de a ne Împărtăși, În pagini discrete, dar grăitoare, câteva fragmente din acest misterios proces de transformare spirituală. M-am zbătut timp de zece ani să Îl conving pe Andrei Șerban să scrie, pentru o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În marsupiul unui cangur), cât de jalnic și plăpând este În comparație cu luciditatea umană, cu o singură amintire individuală și cu exprimarea ei În cuvinte! Poate că Îmi sunt exagerat de dragi primele impresii, dar am și un motiv să fiu recunoscător. Ele m-au călăuzit spre un veritabil Eden de senzații vizuale și tactile. Într-o noapte, În timpul unei călătorii În străinătate, În toamna anului 1903, Îmi amintesc că m-am așezat În genunchi pe perna mea destul de plată, la geamul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
coordonatele geometrice dintre crengile firave ale unui copac desfrunzit de pe bulevard, un sistem de compromisuri vizuale, ce necesita o mare precizie a expresiei lineare, pe care n-am reușit s-o realizez În tinerețe, dar pe care am aplicat-o recunoscător la maturitate, nu numai În desenarea organelor de reproducere ale fluturilor, În cei șapte ani cât am funcționat la Muzeul de Zoologie comparată de la Harvard, când mă cufundam În obiectivul strălucitor al unui microscop pentru a consemna În tuș cutare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ședință a Fondului Literar celebra lui verișoară l-a rugat pe tata, care era președinte, să-mi spună să nu mă fac cumva vreodată scriitor. Un gazetar bine intenționat, sărman și lipsit de talent, care avea motive să-i fie recunoscător tatei, a scris un articol oribil de entuziast despre mine, vreo cinci sute de rânduri debordând de elogii dezgustătoare; a fost interceptat la timp de tata și Îmi amintesc cum scrâșneam amândoi din dinți și gemeam În timp ce citeam manuscrisul - era
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-mi amintea decât vechea și confuza mea nostalgie. Încercam disperat să găsesc un post universitar În Anglia (ușurința cu care am obținut acest gen de post În SUA este pentru mine, acum când privesc Înapoi, o sursă constantă de uimire recunoscătoare). Vizita a fost un eșec În toate privințele. Am luat dejunul cu Nesbit Într-un mic local, care ar fi trebuit să fie plin de amintiri, dar care, din pricina unor schimbări diverse, n-a fost. El se lăsase de fumat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
propriul popor, de negare a valorilor lui trecute și actuale (câte mai supraviețuiesc). Romanul "Patimile după Ștefan" se vrea o mărturie, un răscolitor poem de înălțare, de demnitate națională a istoriei noastre, a ființei noastre, pentru care putem fi mândri, recunoscători lui Ștefan cel Mare, care, cu toate "păcatele lui", și astăzi, după o jumătate de mileniu, în conștiința acestui popor, este considerat "cel mai Mare Român al tuturor timpurilor". Pentru toate câte le-am scris: bune și rele; adevărate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dulci se află în iatacul ista, spune el privind-o pe Maria, care, repede, își ascunde roșeața din obraz printr-un hohot de râs. Ștefane, îți mulțumesc pentru ajutorul ce-l dai lui Alexandru! se avântă Maria cu multă căldură, recunoscătoare. N-aveți de ce-mi mulțumi, Maria, bălmăjește Ștefan. Îmi închipui cât de greu ți-a fost. Trei steaguri rupte din oștire tocmai acum... Aș fi fericită să cred că acest sacrificiu l-ai făcut și pentru mine. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vezi și tu, cu "turcii" aiștea... Sacrificiul tău m-a făcut fericită, Ștefane. Pentru noi, Mangopul înseamnă foarte mult. Pentru Alexandru... Am vrut să-l ajut... N-am cuvinte să-ți mulțumesc... Ștefan își ferește ochii din calea ochilor ei recunoscători. Face câțiva pași în tăcere, frământat de un gând. Ridică ochii, șovăie încă, își caută cuvintele și glăsuiește: Maria, uite ce vreau să-ți spun... Și te rog să nu mă înțelegi greșit. Îmi pare rău că o să te dezamăgesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
daruri scumpe, să mijlocească o pace pentru Moldova... ...Și pentru Polonia, totodată, nu care cumva, Mahomed să se facă a încurca hotarele. Le-a mai încurcat odată, și de nu eram noi să-l oprim, făceau cunoștință, personal. Îi sunt recunoscător pentru strădanie, deși mare nădejde, n-am...Îl cunosc eu pe Mahomed... Colac peste pupăză, se aprinde Tăutu, cu haz, Cracovia-i în fierbere: Cazimir sărbătorește tăierea buricului celei de-a unsprezece odrasle regale. Teribil bătrânul! spune admirativ Ștefan, tușind cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe pielea mea - a jucat un rol deloc neglijabil în producerea acestui penibil - pentru mine - quiproquo. Și totuși, cu toate situațiile false în care m-a vârât și cu toate necazurile cu care m-a procopsit, îi sunt, în continuare, recunoscător timidității mele salvatoare. Fără ea, care m-a ferit să cad în brațele înșelătoarelor iubiri, cum aș fi ajuns să cunosc, liber de lanțul oricăror obligații, iubirea cea mare? * Nu se vindecă, de tot, niciodată, nici rănile noastre mai ușoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
reușeam. Până într-o zi când, aflându-mă numai cu tata, acesta mi-a spus pe neașteptate: „Tu ai un necaz”. Nu m-a întrebat nimic și nici eu nu m-am destăinuit atunci. În mod paradoxal i-am fost recunoscător că observase că am un necaz pe care voiam (și nu voiam de fapt) să-l ascund. Căci ascuns, el mă apăsa îngrozitor. Faptul că încă cineva știa acum de existența lui, fără a ști, și a dori să știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
seara, și chiar și seara - eram eu însumi mai tânăr pe atunci - scriam. Într-o după-amiază de februarie însorită, o mică pată trandafirie mi s-a așezat pe masă, discretă, complice, prevestitoare de bine. O, cât i-am fost de recunoscător acelui cerculeț de lumină, apărut pe neașteptate lângă mine, anume pentru mine, ca o răsplată pentru truda acelei zile... Niciodată nu am fost mai fericit, ca scriitor, decât atunci când am așternut pe hârtie, la Snagov, în iarna anului 1977-1978 probabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Vroia să se asigure că, la ora aceea târzie, am cu ce să mă întorc acasă! Da, Marin Preda, care uneori părea „urâcios”, „antipatic”, era capabil de asemenea spontane, rarisime în vremea noastră, gesturi de mare delicatețe. * Îi mai sunt recunoscător lui Marin Preda și pentru un alt gest pe care a binevoit să-l facă față de mine. Când? Nu pot preciza. În orice caz în intervalul 1968-1970, în perioada de continue frământări redacționale ce a urmat plecării forțate a poetului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care a ținut să se devoteze scriitorului, oferindu-i un cămin și un stil de viață pe potriva aspirațiilor lui, pe care un om ca el era îndreptățit să le aibă. La rândul lui îi era adânc și în mod delicat recunoscător. La intrarea în acest conubiu el nu a venit ca un coate-goale ; treaba lui de unde a făcut rost, fapt este că i a oferit Maricăi ca dar de nuntă o blană somptuoasă și o bijuterie de preț. Dacă ne gândim
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
predat editurii în anul 1984, ulterior volumul fiind revăzut de autor. Editura publică acest manuscris respectând ultima sa lectură”. Respectând-o, firește, cum altminteri ? cu atât mai vârtos, cu cât poetul a decedat între timp, în plină maturitate. Să fim recunoscători editurii că ne face cunoscut pe această cale titlul autentic al cărții. Genul aforistic era în firea lui Marius Robescu. Avea o preferință evidentă pentru formulările succinte, cu rest. O anumită rezervă, deloc prudentă, deloc retractilă, dimpotrivă, aș zice chiar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
am o fantezie sigură. Îți spun toate acestea ca să știi cât însemni tu pentru mine. Grație deschiderii tale extraordinare asupra lucrurilor și lumii am început să deschid ochii, redându-mi gustul pentru dimensiuni înalte - lirice și metafizice. Îți voi fi recunoscător veșnic! Vreau de asemenea să știi că nu m-am simțit niciodată atât de bine în toate sensurile - cu o ființă omenească - cum m-am simțit cu tine și că, fără să cad în exagerare lirică, cred că noi ne
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Bobeică. Vor participa camarazi ai celor căzuți În lupte. Vă informez că pe placa memorială va fi următorul text: ”Cinste și glorie celor căzuți pe câmpul de luptă În anul 1944 pentru apărarea libertății, onoarei și ființei neamului românesc. Posteritatea recunoscătoare”. Chișinău Feodosia Cosmin Condrea ne trimite o descriere În forma nuvelelor documentare din viața petrecută În Siberia. Copilă fiind deportată Împreună cu părinții, cunoaște amarul vieții de lagăr și amintirea satului părăsit este unicul refugiu luminos. Ceea ce impresionează profund este că
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]