KorAP: Find »[drukola/base=reflexiv & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...116 117 118 ...125 >

3,106 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

în bibliografie (vezi supra, 6.1.1.): cauza internă determină alegerea formei nonreflexive, iar cauza externă determină alegerea formei reflexive. După cum a arătat și Calude (2007: 255), acest tip de analiză nu este posibil pentru limba română, pentru că atât varianta reflexivă, cât și cea nonreflexivă acceptă exprimarea lexicală a cauzei/forței care inițiază sau controlează procesul: Economia chineză accelerează datorită crizei economice europene Pulsul se accelerează din cauza medicamentelor Hematiile aglutinează din cauza reumatismului Cuvintele se aglutinează ca urmare a asemănării formale Ion

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
se urcă în copac de câte ori vede un câine. (e) Posibilitatea exprimării cauzei în toate situațiile de variație din limba română elimină din discuție încă două tipuri de ipoteze. Forma nonreflexivă nu poate fi asociată cu un proces așteptat, iar cea reflexivă, "mai energică" (Maldonaldo 1988), cu unul neașteptat, pentru că lexicalizarea cauzei presupune o relație firească de tip cauză−efect. Toate exemplele din lista de mai sus ar putea fi continuate cu o structură de tipul așa cum era de așteptat (pulsul e

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
albește de obicei la față dacă se sperie; mâncarea e de așteptat să se ardă dacă nu e supravegheată etc.). Din același motiv iese din discuție și ideea lui Kemmer (1994), anticipată de Lakoff (1977), conform căruia, în cazul variantei reflexive, cauza și proprietățile ei ar fi integral transferate asupra Pacientului, altfel spus, Inițiatorul și Punctul Final ar coincide (spre deosebire de varianta nonreflexivă, în cazul căreia Inițiatorul și Punctul Final ar fi diferite). Din moment ce Inițiatorul poate fi întotdeauna exprimat printr-o construcție

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
nonreflexivă, în cazul căreia Inițiatorul și Punctul Final ar fi diferite). Din moment ce Inițiatorul poate fi întotdeauna exprimat printr-o construcție prepozițională, nu poate fi vorba, pentru limba română, de o astfel de distincție care să explice diferența semantică dintre forma reflexivă și cea nonreflexivă. Chiar dacă este mai moderată, nici propunerea făcută de Yoshimura și Taylor (2004) − varianta reflexivă presupune creșterea implicării Pacientului în eveniment și descreșterea rolului Agentului/Cauzei − nu este potrivită cu situația din limba română, pentru că Agentul/Cauza poate

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
printr-o construcție prepozițională, nu poate fi vorba, pentru limba română, de o astfel de distincție care să explice diferența semantică dintre forma reflexivă și cea nonreflexivă. Chiar dacă este mai moderată, nici propunerea făcută de Yoshimura și Taylor (2004) − varianta reflexivă presupune creșterea implicării Pacientului în eveniment și descreșterea rolului Agentului/Cauzei − nu este potrivită cu situația din limba română, pentru că Agentul/Cauza poate fi deopotrivă prezent/ă (exprimat/ă prepozițional) sau absent/ă atât în cazul formei reflexive, cât și

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
2004) − varianta reflexivă presupune creșterea implicării Pacientului în eveniment și descreșterea rolului Agentului/Cauzei − nu este potrivită cu situația din limba română, pentru că Agentul/Cauza poate fi deopotrivă prezent/ă (exprimat/ă prepozițional) sau absent/ă atât în cazul formei reflexive, cât și al celei nereflexive. (f) Alte două analize se dovedesc inaplicabile la întreaga clasă de verbe cu variație. Manoliu-Manea (1993) a avut în vedere numai verbele care exprimă o schimbare naturală de culoare sau de condiție fizică, ideea că

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
analize se dovedesc inaplicabile la întreaga clasă de verbe cu variație. Manoliu-Manea (1993) a avut în vedere numai verbele care exprimă o schimbare naturală de culoare sau de condiție fizică, ideea că forma nonreflexivă exprimă procese naturale firești, iar cea reflexivă, procese cu un surplus de intensitate neputând fi extinsă și la alte subclase semantice. Nici analiza realizată de Archard (2008) nu poate fi extinsă la alte subclase semantice decât verbele "de ruptură", care au făcut obiectul analizei sale. (g) Ultima

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
subclase semantice decât verbele "de ruptură", care au făcut obiectul analizei sale. (g) Ultima analiză care trebuie verificată pentru limba română este cea propusă de Calude (2007), folosind sugestii din bibliografia anterioară: varianta nonreflexivă presupune focus pe participant, în timp ce forma reflexivă presupune focus pe activitate. Acest tip de analiză, deși pare atrăgător, nu poate fi probat prin teste. 6.1.3. O analiză potrivită pentru situația din română După cum se poate observa, niciuna dintre analizele prezentate nu poate fi direct aplicată

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
fi probat prin teste. 6.1.3. O analiză potrivită pentru situația din română După cum se poate observa, niciuna dintre analizele prezentate nu poate fi direct aplicată la întreaga clasă de verbe inacuzative din română care au atât o variantă reflexivă, cât și una nereflexivă. Se poate vorbi numai de anumite preferințe manifestate de subclasele semantice. Analiza făcută de Archard (2008) pentru verbele de ruptură poate fi extinsă, pentru română, și la verbele care exprimă o transformare nelegată de un proces

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
pentru verbele de ruptură poate fi extinsă, pentru română, și la verbele care exprimă o transformare nelegată de un proces corporal. În cazul acestor verbe varianta nonreflexivă ar indica o singură sursă de energie și "ascunderea" subiectului (a), iar cea reflexivă, interacțiunea dintre două surse de energie, între care și subiectul (b): (a) O groapă de gunoi arde de cinci luni (nu se știe din ce cauză) Surplusul de umiditate condensează Îmi crapă foarte tare mâinile și călcâiele (nu știu de ce

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
dacă îi pui sare De la caniculă se pălește porumbul. Ipoteza formulată de Manoliu-Manea (1993) este confirmată de preferința verbelor care exprimă o schimbare de culoare sau de condiție fizică pentru forma nonreflexivă, dacă procesul este firesc (a), și pentru forma reflexivă, dacă subiectul participă intens, procesul presupunând un surplus de intensitate (b): (a) Ion albește pe la 40 de ani, ca toată lumea Lui Ion îi anchilozează spatele noaptea De câțiva ani puroiul curge, iar acum piciorul a cangrenat La bătrânețe, a ologit

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
regenerare). Pentru verbele a (se) cocli, a (se) oxida, în cazul cărora este valabilă aceeași restricție de selecție a subiectului ca mai sus, varianta nereflexivă pare a fi preferată pentru citirea generică, dacă verbul este la prezent (a), iar varianta reflexivă pare a fi preferată dacă este exprimată o cauză sau o condiție externă (b) sau în cazul utilizărilor metaforice (c): (a) Aurul coclește Fierul nu coclește, ruginește Lingurile de metal coclesc repede Aluminiul nu oxidează decât foarte greu Aurul placat

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
O căsnicie/ O relație se sfârșește acum. Două dintre verbele care aparțin acestei clase par să se fi specializat deja semantic, impunând restricții selecționale stricte subiectului (a coace/a se coace, a răci/a se răci). În plus, numai varianta reflexivă poate fi pusă în relație cu cea tranzitivă: Vaccinul/Urechea/Buba/ Rana coace Grâul/Mărul/ Fructul se coace Ion coace mere/*bube Copilul/ Omul/Cățelul răcește Cafeaua/Supa/Vremea se răcește Ion răcește supa/*copilul. În cazul câtorva verbe care

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
bube Copilul/ Omul/Cățelul răcește Cafeaua/Supa/Vremea se răcește Ion răcește supa/*copilul. În cazul câtorva verbe care circulă în limbaje specializate (a (se) aglutina, a (se) diftonga, a (se) necroza) și care tind să se fixeze în forma reflexivă, nu par să existe diferențe semantice. Se poate vorbi numai de o tendință de specializare stilistică. De exemplu, a aglutina este preferat în limbajul medical, iar a se aglutina, în limbajul tehnic, chimic, lingvistic, precum și în utilizările metaforice: Serul de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Hematiile aglutinează Petele roșii de pe Jupiter/ Particulele/Sensurile cuvintelor/ Conflictele umane se aglutinează. Cele patru verbe care denotă configurația spațială (ancora, înțepeni) și mișcarea direcționată (coborî, urca) reprezintă o subclasă destul de insolită între verbele cu alternanță cauzativă și cu variație reflexiv/nonreflexiv, agentivitatea/tipul de cauză fiind neimportante în acest caz. Toate presupun prezența (implicită a) unui Locativ, criteriul încadrării lor în clasa inacuzativelor fiind localizarea/specificarea direcției. În privința diferenței dintre cele două variante, singura observație care se poate face este

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
fiind neimportante în acest caz. Toate presupun prezența (implicită a) unui Locativ, criteriul încadrării lor în clasa inacuzativelor fiind localizarea/specificarea direcției. În privința diferenței dintre cele două variante, singura observație care se poate face este disponibilitatea mai mare a formelor reflexive de a fi folosite cu sensuri deviate: Ungaria se ancorează în proiectul "Blue Steam" Imperfectu' se ancorează în sinergia faptelor Cel care învață se ancorează de ceva cunoscut "Înaltul" Năstase se coboară la lupta de jos Gândul nu se coboară

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
aude prea multă vorbă Conexiunea la internet se înțepenește PSD se urcă pe valul lui Băsescu. Prin urmare, pe lângă imposibilitatea de a aplica vreuna dintre analizele propuse în bibliografie la întreaga clasă de verbe inacuzative din română care au variantă reflexivă și nonreflexivă, studiul acestei clase se lovește și de problema diversității semantice a subclaselor și deci a tipurilor de diferențe dintre cele două forme: pentru unele subclase am adoptat analize deja existente, pe care le-am extins, pe cât posibil, și

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
română, se are mai multe valori, care sunt greu de captat și de unificat din punct de vedere atât semantic, cât și sintactic. Acest plurifuncționalism, care caracterizează situația corespondentelor elementului se din mai multe limbi (care au un asemenea clitic reflexiv), a dus la apariția unor interpretări diferite, unele care încearcă să unifice analiza, altele care încearcă să separe valorile. 6.2.1. Alboiu, Barrie, Frigeni (2004: 2−4) prezintă tipurile de interpretări ale elementului se (argument sintactic vs morfem care

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
3 Ti1 v' 3 v VP 4 SE + V Analiza inergativă (Alboiu, Barrie, Frigeni 2004: 4) Reconsiderând analizele propuse și argumentele aduse în favoarea uneia sau a alteia dintre acestea, Alboiu, Barrie, Frigeni (2004: 8) ajung în fața unui paradox: în construcțiile reflexive, DP subiect pare să se comporte ca un argument extern, inducând proprietăți inacuzative, însă proprietățile de tip inacuzativ arată că T intră în relație de verificare cu un argument intern, care nu este de așteptat în poziția de argument extern

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
argument extern, inducând proprietăți inacuzative, însă proprietățile de tip inacuzativ arată că T intră în relație de verificare cu un argument intern, care nu este de așteptat în poziția de argument extern. În analiza pe care o propun acești autori, reflexivele derivate sunt considerate predicate tranzitive cu un singur argument DP, care satisface două roluri tematice (vezi supra, 4.2.3.), prin deplasare (predicat de tipul V (x, x)). Autorii adoptă ipoteza formulată de Hornstein (1999150, 2001151), care susține că rolurile

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
3 4 3 v0 VP v0 VP 3 3 V0 DP V0 DPi ! ! ti SE În limbile romanice, copia aflată cel mai jos în configurația sintactică are expresia fonetică se și poartă Cazul relevant pentru proprietățile verbului. Se din construcțiile reflexive derivate este realizarea fonologică a unei urme (t) A-legate, în acuzativ sau în dativ: Mihai s-a spălat pe mâini Mihai și-a spălat mâinile. Adoptând Teoria copierii prin deplasare (engl. The Copy Theory of Movement), autorii arată că

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
constituent nu lasă, în locul din care a fost extras, o urmă, o categorie vidă, ci o copie, iar urmele sunt interpretate ca fiind variabile. Teoria copierii permite reconstituirea întregii istorii derivaționale. Derivarea elementului se dintr-un DP plin (în cazul reflexivelor derivate) se realizează astfel: unicul DP este inserat cu un set complet de trăsături φ; în mișcarea din poziția de argument intern spre cea de argument extern, acest DP verifică trăsăturile φ ale v și primește Cazul acuzativ de la v

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
φ complete. Pentru această analiză, se nu poate fi considerat anaforic, ci se definește prin două proprietăți [+ Uman] și [+ Persoană]. Această subspecificare a elementului se îi permite să fie plurifuncțional: (a) reflexul fonologic al unui DP cu trăsături φ complete (reflexive derivate); (b) reflexul fonologic al unui DP cu trăsături φ incomplete (în celelalte contexte). Concluzia autorilor este că reflexivele derivate sunt predicate tranzitive pentru că un singur DP satisface două roluri tematice, prin mișcare. Aceste construcții au proprietăți comune și cu

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Persoană]. Această subspecificare a elementului se îi permite să fie plurifuncțional: (a) reflexul fonologic al unui DP cu trăsături φ complete (reflexive derivate); (b) reflexul fonologic al unui DP cu trăsături φ incomplete (în celelalte contexte). Concluzia autorilor este că reflexivele derivate sunt predicate tranzitive pentru că un singur DP satisface două roluri tematice, prin mișcare. Aceste construcții au proprietăți comune și cu inergativele, și cu inacuzativele, ca o consecință a faptului că singurul DP disponibil este inserat mai întâi ca argument

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și cu inergativele, și cu inacuzativele, ca o consecință a faptului că singurul DP disponibil este inserat mai întâi ca argument intern, apoi ca argument extern, valorificând atât trăsăturile categoriei v, cât și pe cele ale categoriei T. În cazul reflexivelor inerente, se nu poate fi inserat în poziția de argument intern: este un argument suprimat lexical, care se poate exprima printr-un GPrep. Reflexivele inerente acceptă grupuri prepoziționale (lexicalizate sau nu): Studenții se abțin (de la comentarii) Los alunos lembraram-se (do

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]