3,032 matches
-
Facultății de Filosofie din București. A obținut diploma de master În politici publice În cadrul aceleiași facultăți, În prezent fiind doctorand al școlii Naționale de Studii Politice și Administrative din București. A contribuit, În calitate de expert, la formularea și implementarea măsurilor de reformare a formulării politicilor publice la nivel central, inițiate de Secretariatul General al Guvernului. În aceeași perioadă, a susținut seminarii și cursuri În domeniul politicilor publice, precum și În cel al teoriei alegerilor raționale, În cadrul Facultății de științe Politice (școala Națională de
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
funcții Îndeplinite În prealabil de administrația publică), cât și de plasarea logicii guvernamentale Într-o logică mai largă a furnizării politicilor publice, În care guvernul este doar una dintre instituțiile ce dețin un rol important. În această perspectivă, organizarea și reformarea administrației publice vor fi obiective secundare, a căror realizare va fi ghidată de raportul dintre activitatea guvernamentală și alte activități ce au ca scop furnizarea de politici publice. În acest punct, obiectivul lucrării este acela de a situa problema politicilor
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
grupuri non-guvernamentale În formularea de politici. Tot În această perioadă, Comisia, ca actor ce are puterea de a stabili o agendă, a Început să fie concurată de Parlamentul European1. Așa s-a ajuns ca, În anii ’90, pe agenda de reformare a Uniunii să apară și problematica controlului parlamentar asupra Comisiei. Totuși, poziția acesteia În raport cu formularea de politici se menține, Consiliul și Parlamentul nelegiferând propuneri la care nu a lucrat Comisia. Mai mult, prin asistarea formării de rețele relevante de actori
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
publice centrale. Aducerea În discuție a presupozițiilor unor măsuri nu este sinonimă cu chestionarea unor propoziții de genul „adoptarea acestui model al formulării politicilor publice poate asigura o Îmbunătățire a capacității administrative”, ci vizează zona constitutivă a unui demers de reformare ce se desfășoară la nivelul unor presupoziții asumate ca fundament al reformei. În cadrul studiului, voi adopta aceste sensuri pentru conceptele de presupoziție, respectiv premisă. Această incompatibilitate nu trebuie pusă pe seama adoptării unor „forme fără fond”, ci trebuie considerată un semnal
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
degrabă decât ca inițiere a unor măsuri care, după cum voi demonstra, nu modifică presupozițiile sistemului care se dorește schimbat, ci doar introduce variațiuni În cadrul acestuia. Această situație poate conduce la proliferarea acelor aspecte negative a căror Înlăturare justifică demersul de reformare. În aceste condiții, considerarea reformei ca fiind condiționată de schimbarea „mentalităților” este irelevantă pentru atingerea unui obiectiv cum este cel al creșterii capacității administrative. Atingerea unui astfel de obiectiv presupune o alegere ideologică privind fundamentele unui sistem de organizare a
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
ale altor organizații internaționale, susținătoare ale unui anumit tip de reformă, și mai puțin a unor alegeri ideologice referitoare la modalitățile contextuale de creștere a capacității administrative (Goetz, 2001). Unei astfel de alegeri, exprimată direct printr-un obiectiv politic de reformare, Îi corespunde un proces de modernizare ce are ca obiectiv trecerea de la o administrație aflată la toate nivelurile sub control de partid la una democratică, având la bază principiile pluralismului și transparenței. Această trecere nu a cunoscut traiectorii identice În
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Uniunii Europene, reforma a Început În acele domenii de interes pentru Uniunea Europeană, ele extinzându-se ulterior și la nivelul politicilor publice domestice 1. 1.1. Coordonarea pe orizontală și pe verticală a politicilor publice Privind din această perspectivă, demersul de reformare inițiat În aceste țări poate fi asociat nu atât cu dezideratul politic al creșterii performanței interne a administrațiilor, cât cu necesitatea asigurării cadrului intern pentru corelarea politicilor europene cu cele domestice (Kassim, Peters și Wright, 2000). În ceea ce privește creșterea performanței administrative
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
țări poate fi asociat nu atât cu dezideratul politic al creșterii performanței interne a administrațiilor, cât cu necesitatea asigurării cadrului intern pentru corelarea politicilor europene cu cele domestice (Kassim, Peters și Wright, 2000). În ceea ce privește creșterea performanței administrative, majoritatea soluțiilor de reformare a sistemelor de formulare a politicilor publice urmăresc coordonatele a două dimensiuni: cea verticală și cea orizontală. Aceste dimensiuni corespund unui model al procesului politicilor publice În care etapele formal stabilite ale procesului sunt asociate cu activitățile desfășurate În cadrul organizațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
europene, Între actorii implicați În acest proces. Implicațiile abordării sunt utile, În aceeași măsură, pentru creșterea capacității de absorbție a fondurilor europene și, prin extensie, pentru Întregul proces de bugetare. De asemenea, adaptarea mecanismelor administrative prin inițierea unor măsuri de reformare se referă Într-o măsură considerabilă la această latură a rolului care va fi jucat În special de administrația centrală, În procesul implementării și formulării politicilor europene. În condițiile participării la formularea și implementarea politicilor publice europene, inițierea unor măsuri
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
de vedere, dificil de prevăzut succesul pe care un anumit model Îl are Într-o anumită țară, evaluând numai succesul pe care l-a avut În alta (Schick, 1998, p. 3). Pe de altă parte, utilă În orice demers de reformare este luarea În considerare a motivelor pentru care un anumit model nu este pe deplin funcțional Într-o anumită țară, deoarece acestea ar putea să conțină germenii unui viitor eșec. O evaluare a posibilităților de succes ale unui anumit model
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
În aceeași măsură, condițiile În care implementarea lui a fost considerată de succes Într-un anumit caz mai degrabă decât În altul. 2. Reforma formulării politicilor publice În Româniatc "2. Reforma formulării politicilor publice În România" Un demers concertat de reformare a administrației publice debutează În cazul României, cu adoptarea strategiei privind accelerarea reformei administrației publice pentru 2004/20061. Acest document propune o abordare a reformei din trei perspective: descentralizarea, reforma funcției publice și Îmbunătățirea procesului de formulare a politicilor publice
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
set de măsuri menite să garanteze un mecanism funcțional de asigurare a coerenței, prin coordonarea la nivel central a politicilor publice, precum și o creștere a calității inițiativelor de politici publice ale instituțiilor guvernamentale. SGG a devenit, astfel, principalul actor În reformarea sistemului de formulare a politicilor publice prin dezvoltarea unui mecanism administrativ formalizat de formulare a politicilor publice. Începând cu 2003, inițiativele acestei unități au vizat Îndeosebi activitățile de fundamentare a politicilor publice la nivel central. Cu un puternic suport extern
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
de politici publice de tipul strategiilor, al propunerilor de politici publice, dar și al notelor de fundamentare pentru actele normative, SGG urmând să joace rolul de filtru calitativ al acestora); - asigurarea mecanismului de coordonare pe orizontală a politicilor publice, prin reformarea comisiilor și a comitetelor interministeriale și, mai târziu, prin introducerea planurilor strategice care vizează, printre altele, coordonarea pe orizontală la nivel ministerial (interdepartamental); - crearea unui mecanism de corelare a priorităților de politici publice cu bugetul (introducerea planurilor strategice la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
obligatorie În vederea dobândirii statutului de membru al Uniunii Europene, și, pe de altă parte, creșterea de facto a performanței manageriale a administrațiilor publice. Datorită desfășurării concomitente a acestor procese, de cele mai multe ori, inițiativele corespunzătoare au fost considerate identice, procesul de reformare a administrației fiind asociat cu cel de pregătire pentru aderarea la Uniunea Europeană. Această situație este cu atât mai explicabilă cu cât o mare parte a efortului de Îndeplinire a criteriilor de aderare a fost reprezentat de inițierea unor politici publice
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
greoi urmat În implementarea acestor măsuri a fost evitat sau atenuat prin utilizarea unor mecanisme, inclusiv administrative, prin care era facilitată, În cadrul aparatului administrației publice, elaborarea și adoptarea unor măsuri 1 legate de integrarea europeană. Această suprapunere Între inițiativele de reformare a administrației publice și procesul de aderare la Uniunea Europeană a fost resimțită În majoritatea țărilor recent aderate la Uniunea Europeană, evoluțiile ulterioare ale reformelor inițiate În perioada premergătoare aderării fiind edificatoare În acest sens. Obiectivul politic al aderării fiind atins, continuarea
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
simțitor. Pentru România, explorarea efectelor acestor tipuri de măsuri În perioada post-aderare În alte țări central și est-europene se poate dovedi, din acest punct de vedere, decisivă, În ceea ce privește adoptarea unui anumit model de reformă. Evaluarea consecințelor aplicării unor modele de reformare trebuie să ia În considerare nu atât coerența conceptuală a măsurilor inițiate sau atașamentul politic față de caracterul unor anumite măsuri, cât șansele de funcționare ale modelului adoptat În condițiile inexistenței unui impuls politic de intensitatea celui care a susținut procesul
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
a măsurilor inițiate sau atașamentul politic față de caracterul unor anumite măsuri, cât șansele de funcționare ale modelului adoptat În condițiile inexistenței unui impuls politic de intensitatea celui care a susținut procesul de aderare. În aceste condiții, un demers realist de reformare trebuie să fie consistent nu cu intenția de a răspunde unor cerințe politice externe, ci cu acele obiective a căror realizare să fie sustenabilă, În condițiile modificării presupozițiilor specifice administrației În care ele se doresc realizate. 2.1. Documentele de
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
cu intenția de a răspunde unor cerințe politice externe, ci cu acele obiective a căror realizare să fie sustenabilă, În condițiile modificării presupozițiilor specifice administrației În care ele se doresc realizate. 2.1. Documentele de politici publice În ceea ce privește direcțiile de reformare propuse În cazul românesc, există câteva elemente care conduc la concluzia că măsurile inițiate asumă un set de premise fundamentate pe presupoziții incompatibile cu cele care susțin actualul sistem al administrației publice centrale românești. Obiectivele demersului de reformă sunt, În
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
sunt, În aceste condiții, puse În pericol, deoarece măsurile inițiate operează modificări numai la nivelul premiselor activităților desfășurate În cadrul administrației centrale, fără să ia În considerare modificări ale presupozițiilor care fundamentează Întregul sistem administrativ românesc. Acceptând necesitatea unui demers de reformare la nivelul administrației românești, În continuare voi lua În discuție acele elemente componente ale măsurilor de reformă, despre care consider că ar putea constitui mai puțin sursa unei posibile ratări a obiectivelor propuse, cât, mai degrabă, punctul de pornire Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
continuare voi lua În discuție acele elemente componente ale măsurilor de reformă, despre care consider că ar putea constitui mai puțin sursa unei posibile ratări a obiectivelor propuse, cât, mai degrabă, punctul de pornire Într-o reevaluare a demersului de reformare, la dimensiunile Întregii administrații publice centrale românești. Primul dintre obiectivele specifice ale reformei se referă, după cum am precizat mai sus, la formalizarea procesului formulării politicilor publice la nivelul organizațiilor reprezentante ale administrației publice centrale 1. Acest demers vizează ordonarea activităților
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
de documente aflate deja În circuit la nivelul administrației publice centrale. 2.2. Planurile strategice Al doilea set de obiective ale reformei este legat de coordonarea pe orizontală a politicilor publice. Aceste obiective sunt legate, pe de-o parte, de reformarea comisiilor și comitetelor interministeriale 1 și, pe de altă parte, de efectele pe care ar trebui să le producă introducerea planurilor strategice 2 la nivelul ministerelor. Acest din urmă element al reformei vizează crearea unui mecanism de corelare a priorităților
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
măsurile de reformă referitoare la formularea și coordonarea politicilor publice la nivel central sunt inițiate pe baza acelorași presupoziții care fundamentează sistemul actual al administrației publice care se dorește să fie reformat prin aceste măsuri. În aceste condiții, măsurile de reformare reprezintă practic modificări ale unor premise, În cadrul aceluiași sistem, fără a fi Însoțite de modificări ale presupozițiilor pe care se fundamentează acesta. Astfel, introducerea planurilor strategice pornește de la aceleași presupoziții oferite de actualul sistem În ceea ce privește rolul managerilor În procesul coordonării
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
În care acestea le Înlocuiesc pe cele care susțin sistemul care se dorește a fi schimbat. Acest plan corespunde unui nivel constituțional al reformei și este premergător oricărui demers care vizează formularea unor premise În ceea ce privește implementarea unor măsuri concrete de reformare. În ceea ce privește administrația publică, un demers În acest plan presupune „reinventarea roții”, adică identificarea acelor elemente care permit trecerea de la un anumit set de presupoziții la cele care asigură funcționalitatea noului sistem. Un proces de „reinventare a roții” poate justifica, din
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
reinventarea roții”, adică identificarea acelor elemente care permit trecerea de la un anumit set de presupoziții la cele care asigură funcționalitatea noului sistem. Un proces de „reinventare a roții” poate justifica, din acest punct de vedere, traiectoriile distincte ale procesului de reformare din diferitele țări europene, precum și inexistența unui model de bună practică. Din acest punct de vedere, reforma nu Înseamnă doar o Îmbunătățire, ci schimbarea unui sistem cu altul. În consecință, un demers poate fi asociat unei reforme numai atunci când el
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
decât introducerea unor măsuri ce operează modificări la nivelul premiselor. Atunci când În discuție intervin aspecte legate de tipul de organizare al administrației publice, relațiile dintre diferiți actori din cadrul acesteia, preferințele lor În raport cu opțiunile față de politicile publice promovate, precum și inițiativele de reformare, un demers corespunzător depășește cadrul tehnic al aplicării unor modele, fiind necesară punerea În discuție a presupozițiilor legate de modul În care este perceput rolul administrației publice ca Întreg. Aducerea În discuție a rolului administrației În raport cu performanța acesteia nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]