2,953 matches
-
survol pentru aeronavele care au transportat răniți, preluarea familiilor aparținătoare și facilitarea cazării acestora de către misiunile diplomatice, unde acest lucru a fost necesar, asigurarea transportului pe plan local, potrivit Agerpres. Aurescu a menționat că tot MAE s-a îngrijit de repatrierea corpurilor neînsuflețite ale răniților transferați în străinătate, iar cheltuielile de repatriere au fost autorizate de conducerea MAE din fondul special pentru situații de crize consulare. "Este rușinos și inacceptabil să folosești suferința unor oameni afectați profund pentru un atac politic
Aurescu (MAE) a RĂBUFNIT la adresa unui liberal: Este rușinos și inacceptabil by Roxana Covrig () [Corola-website/Journalistic/103369_a_104661]
-
facilitarea cazării acestora de către misiunile diplomatice, unde acest lucru a fost necesar, asigurarea transportului pe plan local, potrivit Agerpres. Aurescu a menționat că tot MAE s-a îngrijit de repatrierea corpurilor neînsuflețite ale răniților transferați în străinătate, iar cheltuielile de repatriere au fost autorizate de conducerea MAE din fondul special pentru situații de crize consulare. "Este rușinos și inacceptabil să folosești suferința unor oameni afectați profund pentru un atac politic meschin", consideră ministrul interimar al Afacerilor Externe. Bogdan Aurescu răspunde și
Aurescu (MAE) a RĂBUFNIT la adresa unui liberal: Este rușinos și inacceptabil by Roxana Covrig () [Corola-website/Journalistic/103369_a_104661]
-
țări, motiv pentru care vă supun atenției două măsuri propuse de Partidul Social Românesc în acest sens: impozitarea averilor și transferului de capital și încheierea de acorduri bilaterale prin care să se evite sustragerea de la plata taxelor și impozitelor și repatrierea banilor evazioniștilor. Este important de subliniat încă de la început că românii cu venituri mici nu trebuie să se teamă de introducerea unui impozit pe avere și a unui impozit pe succesiune, întrucât normele de aplicare vor viza anumite valori peste
Radu Golban face praf Codul Fiscal by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/103513_a_104805]
-
ajunge și la 80%, în Belgia. Referitor la încheierea de acorduri bilaterale prin care să fie combătută evaziunea fiscală, avem ca model acordurile încheiate între Elveția, pe de o parte, și Austria, respectiv Marea Britanie pe de altă parte, care permit repatrierea banilor evazioniștilor cu obligația calculării și reținerii la sursă până la 40% din depunerile clienților cetățeni ai țărilor semnatare și virarea acestor sume direct către fiscul țărilor de rezidență a deponenților".
Radu Golban face praf Codul Fiscal by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/103513_a_104805]
-
Românii, una aici și una în diasporă', a conchis ministrul Marius Bostan. Conferința de a Alba Iulia, prima în țară în cadrul proiectului Re>patriot Re>patriot a fost lansat în primăvara acestui an de către RBS, cu scopul de a încuraja repatrierea românilor prin antreprenoriat și implicarea lor activă în dinamizarea mediului de afaceri autohton. În cadrul proiectului s-au desfășurat șase conferințe, la Madrid, Valencia, Londra, Dublin, Milano și Torino. La conferința de la Alba Iulia, prima organizată în țară, au fost prezenți
Studiu: 70% din românii din diasporă vor să vină acasă. Ce-i împiedică by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/101617_a_102909]
-
prieten intim) ai poetei Marina Țvetaeva. În 1928, convins că literatura rusă din exil era de fapt moartă, Slonim s-a mutat la Paris și, în calitate de antifascist, a aderat la patriotismul sovietic. Contactele lui din anii 1930 cu Uniunea pentru Repatriere au fost deosebit de controversate. A scăpat de al Doilea Război Mondial și a ajuns în Statele Unite ale Americii la bordul navei SS "Navemar", activând în anii 1940 și 1950 ca profesor la Sarah Lawrence College. A continuat să publice tratate
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
literare periodice, îndreptându-și atenția către operele lui William Faulkner, Peter Neagoe și D. H. Lawrence. Slonim i-a criticat ani de zile pe emigranții care cereau să se întoarcă în Uniunea Sovietică, denunțând activitatea lui Efron pentru Uniunea pentru Repatriere sponsorizată de NKVD. În 1935, el s-a întâlnit în cele din urmă cu Zamiatin, care fugise din Rusia, iar cei doi „au devenit foarte buni prieteni” — înainte de boala subită și moartea lui Zamiatin. În 1934 Slonim și-a reluat
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
Gallimard, dar detestată de autor. Atunci când Lebedev a abandonat REOD și s-a mutat în America în 1936, Slonim și-a continuat activitatea. Aceasta a fost o decizie controversată, din moment ce s-a dezvăluit că REOD avea relații cu Uniunea pentru Repatriere și cu NKVD. Slonim și-a prezentat demisia în cele din urmă în iulie 1938. În iunie 1939, el s-a întâlnit cu Țvetaeva pentru ultima dată la Paris, deoarece ea și Efron se pregăteau să se întoarcă în Uniunea
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
Astfel românii s-au putut replia în continuare spre baza din Vladivostok, întârziați doar de necesitățile aprovizionării sau de problemele legate de folosirea cu prioritate, a materialului rulant de către trupele uneia sau ale alteia dintre națiunile implicate în conflictul siberian. Repatrierea Legiunii, alături de cea a restului prizonierilor de război români din Siberia, a avut un caracter amplu și complex, implicând dificultăți de regrupare și deplasare a acestora, precum și de asigurare a finanțării operațiunilor. În acest scop, a fost trimisă de către Guvernul
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
cu ziar cu tot la Irkutsk în primul trimestru al anului 1919, au mai apărut alte 6 numere (unele dintre ele redactate de Victor Braniște). Din lipsa unei tipografii, ziarul a apărut aici scris de mână și parțial șapirografiat. După repatrierea lui Braniște, tot la Irkutsk a apărut "Neamul Românesc" condus tot de Voicu Nițescu. Noul ziar a militat pentru aceleași scopuri și a apărut în perioada 1919-1920. La Irkutsk a mai apărut în 1919 "„Vestitorul”" (scris și multiplicat de mână
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
românesc, "Consiliul Național Român" a intrat în conflict de interese cu colonelul ceh și ofițerii francezi, în contextul în care aceștia au intenționat folosirea trupelor în lupta împotriva bolșevicilor. În ianuarie 1919 Nițescu a plecat în țară pentru a organiza repatrierea voluntarilor și prizonierilor din Siberia, astfel că ulterior, situația voluntarilor a devenit extrem de dificilă. Kadlec a tratat repetat în mod ofensiv membrii "Consiliului Național Român" și în fața amiralului Kolceak și a generalului Janin, i-a acuzat pe români de indisciplină
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
au necesitat cooperarea cu gărzile albe. Situația a devenit între timp dificilă, deoarece trupele poloneze - primele care intraseră în contact cu bolșevicii, au fost împinse înapoi, 500 de letoni au fugit și cehoslovacii au refuzat să lupte pregătindu-se de repatriere. Cu toate acestea, "Legiunea Română" a declanșat sub comanda lui Kadlec o amplă operațiune în plină iarnă spre nordul căii ferate, cu scopul de a împinge partizanii spre zonele mai puțin populate. Stabilirea însă la o distanță mare de calea
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
în Legiune alături de Corpul expediționar aliat, fie - cei mai mulți aflați în continuare ca prizonieri, suportând toate consecințele statutului în cauză. România în contextul intrării în compunerea ei a noilor provincii (Transilvania, Bucovina, Basarabia, Maramureș și Banat), în anul 1919 a preluat repatrierea tuturor acestora - atât a celor situați în partea europeană a Rusiei, cât și a celor din Siberia. Această repatriere a avut un caracter amplu și complex, implicând dificultăți de regrupare și deplasare a acestora precum și de asigurare a finanțării operațiunilor
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
România în contextul intrării în compunerea ei a noilor provincii (Transilvania, Bucovina, Basarabia, Maramureș și Banat), în anul 1919 a preluat repatrierea tuturor acestora - atât a celor situați în partea europeană a Rusiei, cât și a celor din Siberia. Această repatriere a avut un caracter amplu și complex, implicând dificultăți de regrupare și deplasare a acestora precum și de asigurare a finanțării operațiunilor. În sprijinul acestei acțiuni au venit Guvernul României, reprezentanții militari români din Rusia, precum și serviciul de Cruce Roșie. Prin
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Guvernul Român în demersurile sale diplomatice inițiale a fost însă de 15.000, cifră avansată în primăvara anului 1919 de către "Comitetul Național Român" din Siberia aproximativ în aceeași perioadă și coroborată cu alte informații. Ulterior, succesiv unor inițiative private privind repatrierea materializate prin eforturile câtorva state și ca urmare a rezultatului unor negocieri desfășurate sub auspiciile Conferinței de Pace de la Paris, în septembrie 1919 Consiliul Suprem Aliat și-a asumarea organizarea, coordonarea și finalizarea repatrierii tuturor „legiunilor” naționale și a prizonierilor
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Ulterior, succesiv unor inițiative private privind repatrierea materializate prin eforturile câtorva state și ca urmare a rezultatului unor negocieri desfășurate sub auspiciile Conferinței de Pace de la Paris, în septembrie 1919 Consiliul Suprem Aliat și-a asumarea organizarea, coordonarea și finalizarea repatrierii tuturor „legiunilor” naționale și a prizonierilor de război aflați pe teritoriul siberian. Deși vasele necesare repatrierii ar fi urmat să cadă în sarcina Consiliului, toate celelalte amănunte privind transportul și întreținerea ar fi urmat să cadă în sarcina guvernelor în
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
rezultatului unor negocieri desfășurate sub auspiciile Conferinței de Pace de la Paris, în septembrie 1919 Consiliul Suprem Aliat și-a asumarea organizarea, coordonarea și finalizarea repatrierii tuturor „legiunilor” naționale și a prizonierilor de război aflați pe teritoriul siberian. Deși vasele necesare repatrierii ar fi urmat să cadă în sarcina Consiliului, toate celelalte amănunte privind transportul și întreținerea ar fi urmat să cadă în sarcina guvernelor în cauză. Luând act la 1 octombrie 1919 printr-o adresă a ministrului francez de externe de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
externe de prevederile celor hotărâte, Guvernul Vaida Voevod la 31 decembrie 1919 prin Decizia nr. 3.154, a hotărât atât redirijarea a 100.000 dolari colectați de comandorul Pantazi în calitate de comisar al guvernului român în America pentru acoperirea cheltuielilor de repatriere, cât și înființarea unei "Comisii Militare Române în Siberia". Aceasta a fost constituită la 20 ianuarie 1920 din căpitanul doctor Victor Cădere (ca însărcinat guvernamental cu depline puteri și grad de maior asimilat) și din sublocotenentul medic Raul Alevra, cei
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
guvernamental cu depline puteri și grad de maior asimilat) și din sublocotenentul medic Raul Alevra, cei doi urmând a fi agreați de către comandamentul japonez de la Valdivostok și atașați pe lângă generalul Janin. Din păcate mandatul comisiei, anume acela de a urgenta repatrierea prizonierilor ardeleni aflați în Siberia a fost comunicat numai lui Cădere, ceea ce a dus la o cooperare defectuoasă în ceea ce privește scopul propus. Plecați din Paris pe 31 ianuarie 1920, Raul Alevra a ajuns la Vladivostok la începutul lunii aprilie pentru a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Din cei 100.000 de dolari promiși cei doi nu au primit decât de un sfert, pe drum aceștia fiind informați de către diverși reprezentanți aliați de dinamica situației militare și politice siberiene, precum și de modificările intervenite în planul inițial al repatrierii (numai contingentul luptătorilor români urmând a fi adus în țară, cu ajutorul marinei engleze). La sosirea Comisiei programul englez de evacuare a voluntarilor nu era încă definitiv stabilit, acțiunea fiind considerată posibilă de francezii care coordonau pe moment preparativele repatrierii în
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
al repatrierii (numai contingentul luptătorilor români urmând a fi adus în țară, cu ajutorul marinei engleze). La sosirea Comisiei programul englez de evacuare a voluntarilor nu era încă definitiv stabilit, acțiunea fiind considerată posibilă de francezii care coordonau pe moment preparativele repatrierii în cursul lunii iulie (numele și capacitățile vaselor atribuite respectivei acțiuni fuseseră deja comunicate de către englezi la 10 aprilie 1920). La Harbin, maiorul Cădere pe data de 16 aprilie 1920 a preluat de la colonelul ceh Eduard Kadlec prin hotărârea generalului
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
și Bucovineni" (redenumită astfel între timp). A preluat astfel întreaga răspundere a contingentului de voluntari români precum și a celorlalți prizonieri supuși români, a obținut aprobarea înființării unei baze române la Vladivostok, precum și promisiunea formală a comandamentului francez de urgentare a repatrierii. Subiectul repatrierii prizonierilor supuși români neînrolați voluntar în Legiune a fost lăsat pentru o analiză ulterioară. La 20 aprilie 1920 însă, Janin a fost rechemat în Franța și a lăsat comanda generalului Lavergné (comandantul bazei militare de la Vladivostok), care nu
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
redenumită astfel între timp). A preluat astfel întreaga răspundere a contingentului de voluntari români precum și a celorlalți prizonieri supuși români, a obținut aprobarea înființării unei baze române la Vladivostok, precum și promisiunea formală a comandamentului francez de urgentare a repatrierii. Subiectul repatrierii prizonierilor supuși români neînrolați voluntar în Legiune a fost lăsat pentru o analiză ulterioară. La 20 aprilie 1920 însă, Janin a fost rechemat în Franța și a lăsat comanda generalului Lavergné (comandantul bazei militare de la Vladivostok), care nu s-a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
fost echipate cu haine de vară, cazarea s-a făcută într-o cazarmă cu trei etaje disponibilizată de către generalul Lavergné, iar asistența sanitară a fost asigurată de către „Trenului sanitar” al Crucii Roșii Americane. Între timp, sublocotenentul Raul Alevra obținuse pentru repatriere un fost cargou canadian transformat (numit „M.S. Dollar” și cedat inițial contingentului ceh), care ar fi urmat să meargă pe o ruta Vladivostok - Halifax (Canada) - Triest. În urma intervenției suplimentare a maiorului Cădere, contingentul român a primit pe 14 mai însă
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
718 subofițeri, gradați și soldați și 310 prizonieri supuși români alături de 38 de civili membri de familie - sub eticheta de voluntari „întorși din detașare”). În rapoartele sale către oficialitățile române, maiorul Cădere a solicitat ca aceste două prime transporturi de repatriere să fie catalogate „numai de voluntari”, menționând și că a reușit să obțină încă 120 de locuri via Triest și aflate în sarcina guvernului englez, „pentru cei ce au făcut serviciu pe la misiunile aliate”. Ulterior, Cădere a solicitat ca și
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]