5,064 matches
-
jos fără să verific unde am ajuns, așa că mă găsesc Într-o haltă, Într-un alt pustiu de lume. Și mă trezesc de-a binelea. Mă trezesc atît de tare, Încît urlu și dau cu pietre după cîinii care se reped grămadă dinspre sat lătrîndu-mă. Abia reușesc să mă strecor pe ușa haltei cu pantalonii Întregi. În sălița de așteptare e aproape Întuneric, singura lumină vine printr-un geam de ghișeu, ghișeul e Închis. Mă zgîiesc prin ferăstruică; dinăuntru nu se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
reprezentanții lor Ribbentrop și Molotov un acord de neagresiune, Însoțit de o anexă secretă de reîmpărțire a Europei și a lumii (pentru că intențiile lor, oricît de absurd părea chiar și În acel moment istoric, cam astea erau). După care se reped asupra Poloniei, cu o ferocitate de dezaxați aflați În concurență pentru titlul de călăul mileniului. Formal, amîndoi sînt acoperiți, fiecare susține că sistemul lui va duce omenirea spre un progres nemaivăzut și că ea, omenirea, exact de asta are nevoie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dinspre nord, mai puțin circulată. S-au adunat în jurul unui bărbat care tocmai număra niște bani. Când m-a văzut apropiindu-mă, nu s-a speriat, probabil credea că sunt din același grup. Andreea m-a văzut și s-a repezit la mine... A... nu să mă salute, ci să-mi facă cinstea de a mă injecta eu primul, cu ceea ce cumpăraseră. Dacă ați fi văzut cum arăta! Era palidă și-i tremurau mâinile. Hai încearcă, Aline, o să te simți în
PRIETENUL LA NEVOIE SE CUNOAŞTE. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Trifuş Iasmina Laura, Lobază Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2016]
-
camera alăturată le acoperea aproape complet glasurile. — Rozanov? Un șarlatan. Știi ce-i un șarlatan, un farsor, un scamator, un impostor, un terchea-berchea care pretinde că-i în stare... — Oh, nu țipa așa! strigă la rândul ei Gabriel și se repezi alături ca să închidă televizorul. Preotul își luă rămas-bun. Mai târziu, în aceeași seară, Gabriel și Brian continuară să discute despre George, Stella și Alex. — Trebuie să renunți la ideea ta cu Papucul, îi spuse Brian. Alex n-o să ne lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a camerei de zi și veni repede spre ea, cu brațul întins. Alex se cutremură și se trase un pas îndărăt, pe urmă luă scrisoarea pe care i-o întindea Ruby. Un moment, avusese senzația că bătrâna ei servitoare se repezea spre ea ca s-o lovească. Impresia fusese atât de puternică, încât nu avu puterea să rostească acel „mulțumesc“, care ar fi făcut-o pe Ruby să plece. Nu spuse nimic. Femeia smeadă, vânjoasă, se uită fix la stăpâna ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în mod obscur, de ciudata ei nonapartenență, de calitatea ei de apatridă, de lipsa unei limbi natale și a unei țări natale. Adam se înclină politicos. — E uniforma școlii lui, preciză Gabriel. — Ce drăguț... — Ei, e timpul să plecăm, se repezi Brian. Trebuie să vă lăsăm pe voi doi cu studiile voastre. Vino, Gabriel! — Nu-i așa că ai să ne... Da, desigur... Atunci, la revedere... — Vă mulțumesc pentru amabilitate... Brian și Gabriel ieșiră pe poarta din spate, în Forum Way. Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
alt gând: „Dar aș putea fi de față. De ce nu acum? Pot fi măcar martorul primei ei băuturi alcoolice, dacă nu voi putea fi martorul...“ Spuse cu glas tare: — Cere-i lui Pearl să mai aducă un pahar. Hattie se repezi afară din cameră. În hol se ciocni de Pearl care își continua rolul de subretă ascultând la ușă, ba chiar aplecându-se ca să furișeze o privire pe gaura cheii. Mai vrea un pahar, spuse Hattie cu răsuflarea tăiată. Pearl zbură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ruby și rămase locului, masivă și ea cât o ușă, privind la profesor. Scuzați-mă, trebuie să plec, bâigui Rozanov, și ieși glonț pe poartă. Își spuse în sinea lui: „Sunt beat!“, și o porni repede spre casă. Alex se repezi la Ruby: Ce te-a apucat să vii aici și să te proțăpești ca o broască țestoasă? Și unde ai umblat până acum, mă rog? Ai darul deochiului. Du sticlele astea în casă! Alex ieși în grădina din fața casei, încleștându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
putea să vadă din trunchi, și simțise cum controlul său asupra propriei sale făpturi se clatină. Cine era târâtoarea asta lividă? Își privise fața în oglindă și avusese impresia că își pierde mințile, că ar fi în stare să se repeadă în stradă, scheunând și smiorcăindu-se, și cerând să fie arestat și pus sub supraveghere. Porumbeii, dis-de-dimineață, repetau încetișor: „Rozanov, Rozanov“. O visase pe Stella, îi revedea adeseori în vis capul frumos, de regină egipteană. Diane îl înduioșa și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
recunoștință. (Tom avea să comenteze mai târziu că arătau ca Sfânta Familie împreună cu Ion Botezătorul.) — Și mie mi-e frig, spuse George. George, cam grăsun, gol pușcă și roșu de frig, stătea acolo, ca o focă stranie. Auzindu-l, se repeziră cu toții la el înarmați cu prosoape, pături, haine. George se așezase pe un bolovan, și ședea închircit, cu spatele cocoșat, ca un uriaș animal marin, ud; întregul grup îl înconjură, bătându-l pe umăr, mângâindu-l de parc-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de bufniță trăiește întotdeauna în camere întunecoase și că dacă i-ar fi dat drumul afară ar fi murit. Pe urmă privirea îi căzuse pe un alt raft, unde văzuse, cu groază, o pisică stând la pândă, gata să se repeadă la bufniță. Ești cam tulburată astăzi. Nu pot respira din pricina parfumului florilor. Părintele Bernard zicea că s-ar putea să treacă pe aici. Nu mai vine la ora asta. Ba s-ar putea, el vine întotdeauna târziu. Ție nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pătratul de lumină. Scena dinăuntru era perfect vizibilă. Cu fața spre fereastră, se afla George. Lipită de fereastră, cu profilul spre spectatori, stătea Hattie, care tocmai ridicase brutal storurile. În timp ce gloata urmărea spectacolul hlizindu-se și înghiontindu-se, George se repezi la fată. Era clar că voia să tragă din nou storurile în jos. Dar Hattie, cu un gest de sfidare autoritară, își întinsese brațul alb, cu mâneca jachetei suflecată, barând fereastra. George se opri o clipă. Tom, care se găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar altceva voiam să spun. Desigur că dumneavoastră... nu vă înțeleg... doar nu vă închipuiți că Hattie a făcut ceva rău? John Robert se ridică în picioare, iar Tom sări de pe scaun și se îndreptă spre cămin, gata să se repeadă la ușă. John Robert îi spuse: Ești un idiot cu mintea coruptă. Dar nu trebuie sa te temi de mine. Te-am chemat aici pentru un singur lucru. Anume? Ai încălcat una dintre promisiuni. Acum trebuie să-ți cer ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu pumnii și îl aruncă în direcția vulpii; capacul ricoșă pe aleea de beton și începui să se rostogolească întocmai ca un cerc. Vulpea sări în lături, dar nu fugi. Dimpotrivă, veni direct spre Alex, îi dădu ocol, apoi se repezi spre zidul garajului, izbind din fugă una dintre pubele și răsturnând-o. Vulpea se opri și începu să scotocească printre gunoaiele împrăștiate pe jos. Alex, înnebunită, alergă la următoarea pubelă, smuci capacul și începu să bombardeze vulpea cu gunoaiele dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rochia lui Judy Osmore. Uite ce minuni am făcut! Mă rog, nu-i chiar perfectă, dar arată destul de bine. Gabriel scoase rochia și o despături. Veniseră cu toții la Belmont și ședeau în salon, cu câte un pahar. Adam care se repezise până la Como ca să-l aducă pe Zet, nu se întorsese încă. Gabriel salvase rochia. Rupturile de la umăr, care-l speriaseră atât de tare pe Emma, nu fuseseră decât cusături descusute, ușor de reparat. Pata de vin din față nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Vorbi: — Ju, cineva a vărsat vin pe rochia ta, uită-te, dar Gabriel a pus-o la punct. — Cine a purtat-o? întrebă Greg. — Mă rog, o cunoștință de-a mea, sper că nu te superi. Ia să văd, se repezi Judy. — Gabriel a vopsit-o cu ceai. — Cu ceai? — Gabriel a purtat-o? — Nu, Greg, o fată, un... îmi pare teribil de rău. — Nu mai arată cum arăta, comentă Judy, dar n-are nici o importanță. — Îmi pare foarte rău. — Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
urce treptele. Dar curând se reîntoarse în fundul cazanului, unde rămase o clipă neclintit, de parcă s-ar fi rugat, și atinse podeaua de beton, umedă. Rosti cu glas tare: „Am făcut tot ce mi-a stat în putință“, după care se repezi din nou pe scări, în sus. Foarte curând, însă, își dădu seama că e blocat. Când ajunse la platforma pe care sărise sau căzuse, constată că scara respectivă se termina într-o altă ușă ferecată (îi încercă mânerul). Și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se ducă până la George, să vadă dacă nu cumva înghițise, voit, o doză prea mare de somnifere și dacă nu zăcea, aproape neînsuflețit, pe canapeaua din Druidsdale. Era atât de neliniștită din cauza visului ei, și atât de gata să se repeadă ea până la George, dacă nu se ducea Brian, încât acesta din urmă îi făcuse pe plac. — Nu răspund la telefon, îl lămuri Stella, care ascultase, în tăcere, o versiune prescurtată și îmbunătățită a istoriei de mai sus. Brian se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vulpile mele... pentru ce nu mi-ai spus? — Dormeai, erai beată, oamenii au venit cu gazul și vulpile au murit. — Zgripțuroaică scârboasă și ticăloasă, ieși afară din casa mea, să nu te mai văd, piei din ochii mei! Alex re repezi pe scări spre ea, cu mâna ridicată, gata parcă s-o lovească. Ruby se apără, împingând-o cu putere. Într-o clipită, Alex începu să se rostogolească pe scări, cu capul în jos. Se prăvăli pe toată scara până în hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu capul în apă, așa cum calculase el. Zăcea în cumpănă, imens ca o balenă, chiar pe muchea bazinului. George își spuse: „Și-a pierdut cunoștința, probabil că s-a lovit în cădere, nu se poate scula de jos“. Gemând, se repezi spre namila culcată pe dalele de piatră și, cu piciorul, îl împinse pe filozof în bazinul cu apă fierbine, gâlgâietoare, învăluit în aburii lăptoși. George rămase un moment uluit de brusca dispariție. Apa fierbinte îi împroșca picioarele și vaporii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ridică și se reîntoarse în dormitor. Scrisoarea zăcea pe covor, acolo unde îi căzuse din mână. Instinctiv, o ridică și o vârî în buzunar. Apoi ieși din cameră, strigând după ajutor. Când se iviră gardienii în halate albe care se repeziră în camera lui John Robert, părintele se năpusti pe ușa rulantă. Alerga, gâfâind și scâncind, în direcția apartamentului Dianei, în Westwold. George ieși din institut și o porni cu pași repezi spre Strada Mare, dar curând se întoarse în Grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
supermagazin Hyper U și-mi zic că acolo trebuie să ajung cât mai repede. Cu sentimentul și starea de cuptor încins și o amețeală pe care încă o controlez, reușesc să ajung la magazin, sărind peste un gard și mă reped la primul bar cerând orice de băut, apă sau suc. Incet, încet îmi revin, mă liniștesc și-i telefonez soției d.lui Matteucci, spunându-i ce mi s-a întâmplat și rugând-o să mă ajute. La scurt timp ajunge
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
fel de-a spune. Poate să fie vorba de un om pe care abia l-ai cunoscut și să-l judeci pripit după ce abia a deschis gura sau a făcut, poate, un gest necugetat. Se-ntâmplă, nu? Iar voi vă repeziți să spuneți despre el așa și pe dincolo, că-i rău, că nu-i bun de nimica. În vreme ce noi așteptăm mai întâi să-l cunoaștem bine înainte să deschidem gura și să ne pronunțăm despre caracterul lui. Asta înseamnă să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mătuși-mi Jeni venind din adâncul stătut al beciului: Unde sunt gogonelele, lua-le-ar naiba de gogonele! Niciodată nu le găsește omu'! Cum coboară cineva, cum le mută în altă parte! Cască ochii și nu mai bodogăni atâta! o repezea soră-sa Ana. Vezi în dreapta, la perete, pe raftul de jos! Unde le-a pus nimeni alta decât tu, pisăloago, nu mai departe decât săptămâna trecută! Uiți de la mână pân' la gură și bodogănești întruna! Da' gogoșarii? Și pe ăia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
teafăr, ridicându-și mâinile de pe ghidon. ...Venea din nou val-vârtej, în creștetul capului c-un pătrat de metal prins peste mască și ochelari, pe gazon, în trombă. Panoul de sticlă îi stătea în față, la capătul trambulinei și el se repezea cu motocicleta lui, turbat, cu capul înainte, drept în panou. Geamul sărea în țăndări... Praf și pulbere... Fanfara începea din nou să cânte... Pe lângă tampon treceau stând de vorbă, în drum spre terenul de fotbal, Stoianovici și Crăciunescu. Abia acum
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]