9,362 matches
-
investească pe comediant cu o înaltă funcție morală, asemănătoare celei a predicatorului, face o activitate de propagandă ca în Enciclopedie. În schimb, în Paradoxul, întreprinde o vastă reflecție fenomenologică pe care numai moartea o va întrerupe, reflecție rezervată unui cerc restrâns de cititori prieteni cărora le trimite textul sub formă manuscrisă. Nu toți contemporanii dramei sunt unanimi în apărarea ei. Marmontel, care nu o înghite, o demolează în rubrica deloc îngăduitoare pe care i-o consacră în Elemente de literatură, la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
absurdă și-l disprețuiesc pe Othello." Să notăm în trecere reaua credință din această aserțiune a lui Stendhal, care în Racine și Shakespeare se preface să creadă că drama Othello se desfășoară într-un mare interval de timp, pe când Shakespeare restrânge timpul pentru a sublinia bruschețea accesului de delir. Trei nopți îi sunt suficiente pentru ca acțiunea tragică să se realizeze, cea a răpirii Desdemonei, cea a nunții pe nava care îi conduce pe tinerii soți de la Veneția în Cipru și, în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
efecte mereu reînnoite. Pe când elementele de decor informează sau descriu, lumina este dotată cu o minunată putere de sugestie și-i permite imaginației să se înflăcăreze. Ea este "muzica spațiului". "Pe cât este decorul (pictură și plantare) un lucru de mărginit, restrâns la niște convenții riguroase, pe atât este iluminatul de independent, maniabil în mod liber; se poate chiar afirma că prin iluminat totul este posibil în teatru, căci el sugerează cu siguranță, iar Sugestia este singura bază datorită căreia arta regiei
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
căci plantarea o limitează considerabil, iar rolul activ al iluminatului tinde să o excludă complet. Iluminatul, dimpotrivă, ar putea fi considerat drept atotoputernic, dacă nu ar exista antagonistul său, pictura, care îi falsifică utilizarea. Plantarea acompaniază destinul amândurora: ea este restrânsă sau desfășurată în legătură directă cu importanța picturii sau a iluminatului. Elementul cel mai puțin necesar, pictura, încurcă deci serios dezvoltarea celorlalte două elemente, care îi sunt superioare. Aceste relații paradoxale își află desigur sursa în însăși concepția formei reprezentative
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spontan acea memorie culturală ce relaționează instantaneu textul citit de hipotextul caragialian astfel mereu reîmprospătat. Fără să nege adevărul sintagmei "Caragiale e cu noi"(Ștefan Cazimir) cu referire la actualitatea social-politică a comediilor și a Momentelor, cartea de față îi restrânge aplicabilitatea la spațiul literaturii, domeniul potrivit nu pentru festivismul cerut de trista comemorare a centenarului de la trecerea în neființă a scriitorului, ci pentru a marca aniversar Un veac de caragialism. Subtitlul Comic și absurd în dramaturgia și proza românească postcaragialiană
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bagatelizează, reduce ludic pseudovalorile la dimensiunile derizoriului, demascându-le. Însă ceea ce sancționează parodic este întotdeauna excesul, exagerarea, deplasările necontrolate pe verticala bunului simț și a bunului gust, discrepanțele dintre aparențe și esențe. Dacă parodiile în versuri presupun o arie referențială restrânsă la cea a literaturii, la nivel macrotextual, lumea comediilor și a momentelor se prefigurează ca o vastă parodie a ontologiei cotidiene burgheze, o replică menită să-i reveleze micimea, incoerența, inconsistența și degradarea. De aceea, lumea imaginarului caragialian e una
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Petrescu, Liviu Rebreanu, Ion Băieșu, Costache Olăreanu, Mircea Horia Simionescu și alții. Afilierea scriitorilor menționați la o direcție literară postcaragialiană se justifică prin analiza operelor care pun în evidență "incidența cazurilor de transmutație creatoare" (Dan Grigorescu). Paleta intertextualităților nu se restrânge la simpla citare sau pastișare a elementelor constitutive ale imaginarului caragialian, ci dezvăluie raporturi de continuitate care nu presupun nimic degradant sau epigonic. Independența față de modelul asumat se verifică în maniera originală de prelucrare și revalorizare a unui patrimoniu literar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
întrucât prin "caragialisme" se înțeleg îndeobște particularitățile de expresie ale personajelor lui "Nenea Iancu", existând tendința asimilării stilului acestuia cu limbajul lui Mitică, al lui Cațavencu, al Ziței etc. Or, așa cum vom vedea, postcaragialismul de natură stilistică nu poate fi restrâns la inventarierea acelor reiterări ale unor formule emblematice pentru universul lingvistic al comediilor și al Momentelor. De exemplu, incidentele de tipul "mă'nțelegi", "carevasăzică", despre care G. Călinescu intuia că vor deveni "caragialisme care vor servi modernului care vrea să
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
proza caragialiană, bogatul și variatul corpus textual postcaragialian, din care am selectat în următorul capitol câteva dintre exemplele concludente, pune în lumină importanța de necontestat în alchimia și dinamica literară românească, a prelucrării și a revigorării tradiției inaugurate de Caragiale. Restrângând progresiv câmpul de investigație, am completat afilierile regresive la caragialism din primele capitole, cu cele care demonstrează calitatea de precursor al lui Caragiale, pe de o parte în privința literaturii absurdului, pe de altă parte în privința "postmodernismului românesc". În consecință, etape
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
perpetuează confuzii terminologice, notând că mitul, prin generalizare, echivalează cu povestea, cu legenda, cu basmul: "povestire fabuloasă care cuprinde credințele popoarelor (antice) despre originea universului și a fenomenelor naturii, despre zei și eroi legendari".13 După cum se observă, mitul este restrâns nu doar ca manifestare, dar și temporal, localizat la nivelul Antichității, redus practic la o formă inertă (dacă nu moartă) a imaginarului, un bagaj limitat de imagini și idei păstrat și transmis doar ca formă literară. Definiția acceptată în spațiul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
promovării unui muritor la un statut superior, al semizeilor, însă această posibilitate este temperată prin sistemul religios și prin înțelepciune, conform cărora omul trebuie să își cunoască locul și măsura, în spiritul ordinii existențiale postulată de către Hesiod. "Eroizarea" rămâne astfel restrânsă la fondatori (Ahile, Tezeu, Oreste, Hercule), ori la personaje cu valoare simbolică exemplară pentru o cetate anume (cum este cazul lui Lisandru la Samos ori al lui Timoleon la Siracuza). Unii rămân anonimi, definiți doar de locul în care erau
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ar putea fi salvată și pusă în ordine doar de către eroi crescuți în acest mediu, prin apelul la suflet, la afect, mai degrabă decât prin rațiune.66 Ca realitate culturală majoră, unificatoare, religia a fost silită în Iluminism să se restrângă în filozofie sau superstiție, însă Romantismul îi salvează sensul lăuntric și cultural sub alte nume, ca artă, naționalism ori mitologie, frumusețea religiei nefiind localizată în predici și ritualuri, ci în arta și în poveștile pe care le susține, este de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
niciuna, cu un limbaj propriu. Din păcate, el însuși considera această realizare doar un simplu hobby, nebănuind potențialul propriei sale arte. Goethe însuși afirma despre Töpffer: "dacă în viitor și-ar alege un subiect mai puțin frivol și se va restrânge puțin pe sine, ar realiza lucruri dincolo de orice închipuire".563 În ultima decadă a secolului al XIX-lea, însă, când apar cele trei forme de artă înrudite, filmul, desenul animat și banda desenată, se poate vorbi în adevăratul sens al
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cunoașterii în imagine (specificul imaginii, afirmă cu tărie Tisseron, apare acolo unde ea este ireductibilă la înțelegerea pur lingvistică).697 Evenimentul "fondator" (într-un sens) al benzii desenate franceze a fost probabil legea din iulie 1949, prin care s-au restrâns importurile de bandă desenată americană, ceea ce a stimulat producția franco-belgiană, pe formula deja consacrată, a "tinerilor de la 7 la 77 de ani". Dacă în anii '50 există un "catehism paralel", cu titlurile Tintin și Spirou, unde se regăsesc și narațiuni
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
din 24 între copii cu autism. Și transformarea asta a avut un impact atât de puternic asupra mea, încât urmările se văd și azi, inclusiv la nivel de limbaj. Când îți petreci timpul între persoane cu autism, limbajul vorbit se restrânge considerabil la câteva, aceleași cuvinte. Trăiești zile în șir într-un poem de Constantin Acosmei : (stau lungit pe burtă în patul cu arcuri după un paravan făcut dintr-o pătură la o veioză făcută dintr-o cutie de carton - din
copii. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ana Dragu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1769]
-
unde să se ducă și vor intra la mănăstire, trebuie să fim pregătiți, Îl urmez acum înspre casa preoțească pe cărăruie, Mănăstirea nu poate fi un loc închis, și cuvintele lui vin la mine peste umăr, accesibil numai unui cerc restrâns de oameni, mănăstirile trebuie să joace un rol profund în societate, altfel vom pierde teren în fața altor confesiuni implicate mai puternic în viața oamenilor, trebuie să deschidem mănăstirile poporului, chiar cu unele mici compromisuri pe care să le facem tradiției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dacă ar ști părintele că nu am fost vrednic să-i îndeplinesc ultima dorință, 11 iulie, m-am reîntors în biserică, bolta pronaosului e gata, Maica Domnului și melozii, Maica Domnului în medalion cu pruncul, de mâine încep imnul acatist, restrâng stațiunile la douăsprezece, încă nu m-am gândit ce fac cu portretele de ctitori, nici într-un caz nu-l voi picta pe părintele stareț pe perete ca închinător de biserică, 23 iulie, închid ușa bisericii cu cheia când lucrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
părinte! Și el, tatăl celei cerute, surprins întoarce pentru o clipă capul spre mine, Ți-e dragă? Da! și ea știe? Nu cred! Nu mă pot uita la el, tot cu capul plecat spre oglinda retrovizoare, așa îi spune, îți restrânge dimensiunile, Ar trebui să vorbești cu ea, Daniel, nu cu mine, eu n-am nimic împotrivă, țin la tine ca la propriii mei copii, doar eu te-am botezat și i-am promis părintelui Ioan să am grijă de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a mașinii, geamurile sunt închise ca nu cumva, și parcă O ceață alburie înfășoară în pături succesive, Știu fără să mă uit prin geamul din fața mea că suntem deja printre subțiraticii mesteceni, prin oglinda ce îmi arată drumul parcurs deja, restrâns la dimensiunile perceptibile ale ochiului imperfect, îmi văd întreaga viață de până acum desfășurându-se pe jos, pe drumul pietruit dintre mănăstire și sat, pendulând între cele două lumi, drum micșorat acum în mintea mea de încercarea de înțelegere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
astea erau cam trase de păr, deși știam că boxul era totuși un criteriu ce mă plasa în ipostaza de posibil câștigător al postului de la Arestări. Singurul zvon pe care-l credeam era că lista pretendenților la acel post se restrânsese la mine și la Johnny Vogel. Vogel îl avea pe taică-său la Centrală. Eu aveam de partea mea cele 36 de victorii, nici un egal și nici o înfrângere la categoria semigrea, în urmă cu cinci ani. Știind că singura metodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de armată aliate, de la numizi la parți, germani și iberi. Învăluit în pulbere și urlete, extrem de lent, cortegiul arăta trufaș Roma ei înseși. Și o înfățișa, înspăimântătoare, dușmanilor. În acea zi însă, legiunile, blocate pe Rhenus, au avut o participare restrânsă la triumphus-ul lui Germanicus. „Lui Tiberius i-a fost frică să le aducă la Roma“, comenta lumea. Amestecat în mulțime, un învățat palid, pe nume Cremutius Cordo (încă nu apăruseră semnele persecuției ce avea să-l ucidă), văzu ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
axelul. Sunt În culmea fericirii. La școală nu m-am dus și au dat extemporal la geografie. Nu-i nimic... Ce bine-mi pare că merge bine patinajul!!! 25, 26 decembrie 1959 (vineri și sâmbătă) Aceste două zile se pot restrânge Într-o singură idee: am patinat excesiv. Sunt deznodată. Visul către Dinu nu mă părăsește nici o clipă. 31 decembrie 1959 (joi) Am petrecut un revelion foarte plăcut la Șerban, pe care l-am lăsat să fie fericit sprijinindu-și capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
decât în filme, exclamă Cooper după ce le luă în mână. Rhyme fu de acord. Erau antice, grele și confecționate din oțel. Cooper începu să frece în jurul încuietorilor, dar nu găsi nimic relevant. Faptul că erau vechi totuși era îmbucurător, întrucât restrângeau aria de proveniență. Rhyme îl îndrumă pe Cooper să facă niște fotografii pentru a le răspândi în rândul dealerilor. Sellitto primi un nou telefon. Ascultă nemișcat câteva momente și apoi, privind în gol, spuse: - Imposibil... Ești sigur? Da, bine... Mersi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Exact, confirmă Sachs. - Am o idee. Magicianul nostru este priceput și la deghizări rapide, dar și la numere avansate de iluzionism. E ceve neobișnuit, credeți-mă. Ar fi util poate dacă am contabiliza și tehnicile pe care le posedă. Ar restrânge probabil numărul de suspecți. - Da, fu de acord Sellitto. Un fel de profil. E o idee foarte bună. - Eu mai trebuie să găsesc și pe cineva care să mă înlocuiască la magazin. Domnul Balzac urma să plece pentru câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o fac de când mă știu. Mi-am scos ochelarii și m-am apropiat de oglindă. Ochii înotau tulburi într-un cerc violaceu, nasul (pe care se vedea urma ochelarilor) devenise și mai supărător. Vârful era orientat spre gura care se restrânsese, ca un mal înghițit de mare. Era totul de la el sau aproape. Lipsea aerul acela de bufonerie fixată pe trăsăturile sale triste, care îl făcea unic și care nu l-a părăsit nici atunci când era mort. Chipul zbârcit, fără dorințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]